Si daca nu inca...?

Luca 1, de la versetul 5 inainte e pasajul care prezinta o familie cu totul deosebita. E vorba de Zaharia si Elisaveta, pe care versetul 6 ii descrie ca fiind oameni neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, care implineau fara pata toate poruncile si randuielile Lui. Erau un cuplu inaintat in varsta, insa povestea vietii lor era una foarte interesanta. Sau poate...era tocmai lipsita de ceea ce ar fi facut-o interesanta pana in acel moment... Zaharia si Elisaveta nu putusera avea copii. Iar asta, in cultura de atunci si in contextul de atunci era aproape echivalentul unui blestem peste familia lor, asemeni unei ocari aruncate peste ei. Lucrul acesta era cu atat mai plin de incarcatura cu cat Zaharia era slujitorul lui Dumnezeu, si facuse asta in credinciosie atata vreme.

Sigur, stim cu totii din capitolele ce urmeaza cum Dumnezeu arata din nou ca nu ramane surd la rugaciuni de o viata, ba inca rasplateste credinciosia celor ce-l cinstesc in ciuda faptului ca nu au ceea ce si-ar dori in momentul in care si-ar dori ei, si inteleg ca Dumnezeu este deasupra oricarei aprecieri sau estimari umane. Ei vor deveni parintii implinirii unei proorocii facute cu sute de ani in urma, intruchipata in persoana celui ce urma sa fie "glasul care striga in pustie", celui ce va pregati calea Fiului lui Dumnezeu, si anume Ioan Botezatorul. ce rasplata extraordinara pentru Zaharia si Elisaveta...incununarea unei vieti de credinciosie...

Gandul care mi-a venit citind acest pasaj in preajma cumpenei dintre ani e legat insa de versetul 6. Oameni neprihaniti, implinitori fara pata a poruncilor si randuielilor lui Dumnezeu. O familie model de slujire si traire, desi aparent oricine le-ar fi plans de mila pentru lipsa posibilitatii lor de a avea un copil. Ma gandesc poate ca an dupa an, revelion dupa revelion, la fiecare inceput de luna intai, Zaharia si Elisaveta nadajduiau si se rugau zicand: "poate anul acesta Dumnezeu ne va da un copil"..."poate anul acesta Dumnezeu isi va aduce aminte de noi, va asculta rugaciunea noastra, va privi la starea noastra, isi va aduce aminte de slujirea noastra, va auzi toate barfele despre noi...etc" Insa trec 5, 10, 20, 30, poate peste 40 de ani si rezultatul e aparent acelasi. N-au avut niciun copil. Trecand de prima si a doua tinerete, posibilitatile fiziologice pentru implinirea rugaciunii lor deveneau tot mai limitate, si automat putea aparea frustrarea, apoi resemnarea, fapt care sa-i duca la cartire sau la intrebari despre existenta lui Dumnezeu, amaraciune, poate manie, poate razvratire...

Cu toate acestea, batranetea ii gaseste credinciosi in slujire, oameni cunoscuti de toti ca fiind "neprihaniti inaintea lui Dumnezeu si implinitori fara pata a tuturor poruncilor si randuielilor Lui", chiar in conditile in care altii ar fi considerat ca viata a fost mult prea nedreapta cu ei.

Ma gandeam in dreptul meu, daca Dumnezeu ar considera ca si anul acesta sa puna unele din rugaciunile la care astept raspuns sub semnul lui "mai asteapta" sau "inca nu", cum ma va gasi nu batranetea...ci sfarsitul lui 2011? Voi carti, ma voi simti frustrat, ma voi razvrati, voi plange, voi striga, voi fi ironic? .

Tu ce vei face daca nici anul acesta nu vei primi raspuns la rugaciuni pe care poate le inalti de multa vreme? Daca nici anul acesta nu se vor intoarce cei dragi pentru care te rogi? Daca nici anul acesta nu iti vei gasi un loc de munca, sau nu vei primi vindecare de vreo boala? Daca nici anul acesta nu iti vei gasi un partener de viata, sau poate ca si ei nu vei avea harul de a avea un copil desi va rugati de mult? Daca nu va fi mai bine la servici sau la scoala? Daca vei continua sa fi nedreptatit? Daca nu vei reusi sa pui bani de-o parte nici anul acesta? Sau daca nu vei realiza tot ce ti-ai propus?

Ce vei face? Iti vei pierde credinta sau vei urma exemplul de credinciosie lasat de Zaharia si Elisaveta? Eu nu stiu...dar in dreptul meu, eu mi-as dori ca cei ce privesc la mine in decembrie sa poata vedea un om neprihanit...slujind pe Dumnezeu si implinind fara pata poruncile si randuielile Lui..

Asta va doresc si voua, invitandu-va sa meditam la lucrul acesta in momentele in care vom fi ispititi sa gandim ca stim mai bine decat El ce ne-ar trebui la un moment dat. Sa nu uitam ca credinciosia lui Dumnezeu este vesnica si ca El nu greseste niciodata.

Fie deci anul ce ne sta in fata un an sub semnul trairii in neprihanire, asteptand in credinciosie raspunsul Domnului, fara a ne pierde credinta, slujirea si marturia, chiar daca El va decide sa spuna poate din nou: "inca nu...".

Binecuvantari vesnice,

si An nou binecuvantat!

radusamuel

Prajituri de Craciun (V)

Din nou Maria (Luca 2:19)

Pastorii din Bethleem erau extrem de entuziasmati. Constatasera ca tot ceea ce li se spusese in camp era adevarat. Astfel ca, de bucurie slaveau si laudau pe Dumnezeu pentru tot ceea ce auzisera si vazusera. Nu fusese zadarnic efortul lor de a veni in graba spre a cerceta spusele ingerilor. Gasisera pe Iosif si pe Maria si pe prunc culcat intr-o iesle. "Dupa ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre prunc. Toti cei ce i-au auzit se mirau de cele ce le spuneau pastorii."(vs.16-19) Maria are insa o atitudine deosebita: "Maria pastra toate cuvintele acelea si se gandea la ele in inima ei." (vs.19) Craciunul este perioada in care se predica mult despre Nasterea Domnului Isus. Cauta sa asculti, dar sa si pastrezi, apoi sa cugeti...

Te indemn sa faci loc in inima ta pentru cuvintele ce vor fi spuse despre Domnul Isus de acest Craciun. Fie predicate, fie spuse de un prieten, fie citite de tine in Scriptura...Cauta sa nu le lasi sa treaca pe langa inima ta cu aceeasi atitudine a caselor de poposire din vremea Domnului Isus.

ASCULTA (citeste), PASTREAZA si CUGETA in inima ta la cuvintele pe care le vei auzi de acest Craciun. Nu lasa sa treaca pe langa inima ta ceea ce vrea Dumnezeu sa auzi. Cauta sa-ti pese...

Aici se termina prajiturile de Craciun... Probabil va mai amintiti de Adelina, fata despre care va povesteam luni. Pff... din cat stiu eu acum nu mai e in biserica... s-a maritat si sunt cativa ani buni de cand nu mai stiu nimic despre ea... nu stiu ce mai inseamna Craciunul asta pentru ea sau pentru familia ei, insa va indemn pe fiecare din cei ce cititi aceste randuri sa inaltati un gand de mijlocire inaintea lui Dumnezeu pentru ea, fie ca o cunoasteti, fie ca nu. Fii binecuvantata de acest Craciun Adelina, tu si casa ta, oriunde ati fi acum.

Binecuvantari vesnice,

si Craciun cu adevarat fericit,

radusamuel

Prajituri de Craciun (IV)

Luca 2:8-20

Reteta pentru azi ne-o dau pastorii din Bethleem. Nu e vorba totusi de nicio reteta de cheesecake, :)) (desi cred ca aveau destul material pentru asta) ci de reteta trecerii la actiune in urma auzirii Vestii bune. V-ati gandit de cate ori ne rezumam la stadiul de oameni informati si atat? Ei bine, priviti la atitudinea pastorilor. Dupa ce au ascultat ce li se vestise, primul cuvant care le iese din gura este: "Haidem" (trec imediat la actiune) sa mergem si sa vedem ce ne-a facut de cunoscut Domnul"(vs.15). Nu maine, nu poimaine, ci acum! Si nu s-au dus a lene, ci "in graba"(vs.16). Apoi, gasind ceea ce li se vestise, impartasesc mai departe si se intorc slavind pe Dumnezeu pentru ca tot ce auzisera a fost adevarat!

De cate ori ne-am oprit la asimilarea unor informatii? imi aduc aminte de atatea ori de crestinii din Bereea, numiti oameni cu suflet ales tocmai din motivul ca CERCETAU ceea ce li se spunea. Cati dintre noi facem asa in casele noastre? Pastorii insa trec mai departe, si dupa ce cerceteaza si se conving, IMPARTASESC mai departe Vestea buna primita astfel incat toti raman mirati. Cati dintre noi, cei care ne-am convins ca tot ceea ce ni s-a spus despre Prunc este adevarat, vom face asta de acest Craciun? Si apoi, pastorii se intorc SLAVIND si LAUDAND pe Dumnezeu pentru veridicitatea si acuratetea Cuvantului Sau. Nu si-au arogat niciun merit, nu s-au gandit cat de alesi si speciali sunt ei de acum, ci au inteles ca slava este a Celui ce a hotarat sa le descopere aceste lucruri. Daca Dumnezeu hotaraste sa-ti descopere Cuvantul Sau, nu e meritul tau, nu uita asta chiar atunci cand vor veni oameni sa-ti spuna cat de mare binecuvantare a fost ceea ce le-ai impartasit. Nu esti tu un predicator, un vorbitor sau un scriitor mai bun ca altii, tu doar ai transmis mai departe Cuvantul Lui. Se cuvine ca si de acest Craciun sa slavim aceste insusiri ale Cuvantului Lui Dumnezeu, Cuvant ce este Adevarul prin care suntem sfintiti! Cuvant intrupat la vremea hotarata pentru ca noi sa avem dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange nici din voia firii noastre, ci din Dumnezeu! Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi plin de har si de Adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.." (Ioan 1)

Ingredientele pastorilor: cerceteaza, apoi impartaseste, da slava Domnului! Iata reteta unei vieti active de crestin. Poate vom incepe sa fim astfel cu acest Craciun...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Prajituri de Craciun (III)

Luca 1:39-42

Ce lucru de pret e sa ai un prieten recomandat de insusi Dumnezeu cu care sa povestesti lucruri pe care ti-e greu sa le intelegi la un moment dat...Asa o vad eu pe Elisaveta pentru Maria. Acea prietena de care Maria avea mare nevoie in momentele acelea. Acea prietena care trecuse deja prin experiente cu Dumnezeu. Ramasa insarcinata la o varsta atat de inaintata, Elisaveta traia acum in a sasea luna minunea lui Dumnezeu. Nu intamplator ingerul Gabriel ii spune Mariei despre verisoara sa. Ea era acum marturia vie a faptului ca "niciun cuvant de la Dumnezeu nu e lipsit de putere".

Cateva ganduri de aici: de acest Craciun cautati sa stati in preajma prietenilor recomandati de Dumnezeu fiecaruia dintre voi...ii stiti fiecare prea bine...pretuiti-i si binecuvantati-i. Asta e primul lucru pe care il face Maria intrand in casa lui Zaharia (vs.40) "a urat de bine Elisavetei" cu alte cuvinte, a binecuvantat-o. Sunt primele cuvinte care ii ies din gura atunci cand isi intalneste verisoara. Nicidecum, "ce bine arati","ooo...rochie noua.." "cum iti mai merge", "...in sfarsit...", "vai de cand nu te-am vazut"...nu, nicidecum...Primele cuvinte sunt cuvinte de binecuvantare...

Care sunt primele cuvinte pe care ai de gand sa le rostesti maine sau poimaine cand te vei intalni cu prietenii tai? Cauta ca inainte de toate sa rostesti o binecuvantare ... Rezultatul? (vs41) "cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a saltat pruncul in pantece si Elisaveta s-a umplut cu Duhul Sfant. (vs.42) Ea a strigat cu glas tare: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecului tau..." Logic nu? Binecuvantarea rostita asupra prietenilor pe care ti-i recomanda Dumnezeu nu poate starni ca revers decat binecuvantare si umplere cu Duh Sfant. Ei bine, doar asa poate incepe o conversatie intre doi copii ai lui Dumnezeu...

Te intreb din nou: cum ai de gand sa-ti incepi conversatiile, scrisorile, e-mailurile, sms-urile, catre prietenii tai de acest Craciun? poate chiar prieteni pe care nu i-ai mai vazut de foarte multa vreme, si carora ai atatea sa le povestesti... Incepe binecuvantand orice discutie si vei starni binecuvantare ca raspuns. Duhul va face asa...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Prajituri de Craciun...(II)

Reteta celei de-a doaua prajituri o gasim in Matei 2:1-12.

E vorba despre Magii din Rasarit. Ar fi de prisos sa va istorisesc intamplarea, pentru ca nu cred sa fie cineva care sa nu fi auzit despre ei. Si daca tot am inceput paralela cu prajiturile, va indemn sa trecem dincolo de vitrina in fata careia se opresc cei mai multi pentru a admira o prajitura si sa privim la cateva ingrediente care dau cu adevarat gust si insemnatate acestei relatari.

Primul lucru care il invatam de la magi:

1. Fa tot ceea ce trebuie pentru a-L intalni pe Rege. Spun asta pentru ca drumul parcurs de ei nu a fost unul de o jumatate de ora, nici de o zi sau doua, nici de o luna macar. Undeva intre 6 luni si 2 ani, (in functie de diferitele pareri ale cercetatorilor) a durat drumul magilor pana la intalnirea cu Regele despre care aflasera. Stiu, marja de eroare e cam mare intre 6 luni si 2 ani, (si aici imi recunosc lipsa de documentare pentru a va da o data mai exacta), insa cert este ca niciunul dintre noi nu facem 6 luni de zile pana la biserica...si uneori chiar si acolo ne e greu sa mergem pentru ne intalni cu Regele...ne e greu sa ne trezim la ora 9, sau sa mai mergem si dupa-masa la biserica...ne e greu sa ne trezim jumatate de ora mai devreme inainte de servici pentru a ne intalni cu El in intimitate, ne e greu sau pur si simplu nu ne intereseaza...Asta pentru ca atunci cand ne intereseaza ceva stim bine fiecare cum actionam de preocupati...Oare n-ar fi timpul sa ne gandim la asta putin? Daca ploua n-am chef sa ies din casa...daca e prea dimineata nu ma duc,(prefer un film sau un meci in noaptea dinainte), daca sunt obosit nu ma trezesc, daca am altceva de facut ramane pe alta data. Magii nu au facut asa...Avem ce invata de la ei, si cred ca asta ar fi unul din ingredientele care ar da cu adevarat gust vietii noastre...

2.Vino pregatit la intalnirea cu Regele. Nu veni cu mainile goale la intalnirea cu El. Nu lasa sa treaca acest Craciun fara ca sa-I fi adus ceva. Nu fi nepasator si nu veni cu atitudinea de "maini in buzunare" inaintea Lui. Adu-I darul tau, si preocupa-te sa-l pregatesti de acasa. Asa au facut magii.

3.Adu si inchina-I daruri de pret. Si de Craciunul acesta va indemn sa avem grija la darurile pe care i Le inchinam. Crcaiunul e prilej de slujire...fie prin cantare, fie prin colind, fie prin predicare, fie prin darnicie si caritate...sa avem grija la darurile care I le inchinam. E jertfa care ne costa sau jertfa nebunului, e mielul fara cusur sau oaia beteaga....noi alegem...

Regele insa nu accepta orice...si magii stiau asta... Noi stim oare? O vom dovedi din nou de acest Craciun...Te poti evalua singur dupa ce va trece si aceasta sarbatoare, si poate ar fi bine s-o faci la sfarsitul fiecarei zile...

Ce faci? Te-ai oprit si tu in fata vitrinei sa admiri o prajitura si sa auzi o poveste draguta pe care s-o spui si copiilor tai de Craciun? Totusi n-ai vrea sa faci un pas mai departe si de Craciunul asta sa gusti din bogatia Cuvantului si sa incepi sa prepari si viata ta dupa reteta Lui...povestea cu magii e mai mult decat o poveste...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Prajituri de Craciun... (I)

Adelina era o fata intoarsa de curand la Dumnezeu si plina de ravna pentru El si lucrarea Lui. Slujeam impreuna in echipa Awana, si pentru ca incepuse sa citeasca Biblia si sa descopere lucruri deosebite in ea, s-a gandit sa ni le impartaseasca si noua, celorlalti slujitori din echipa. Astfel ca, intr-o sambata dimineata Adelina a scos din geanta ei o cutie de prajituri. In ea erau cartonase cu versete scrise de ea pentru fiecare dintre noi. A fost modul ei de a ne incuraja in fiecare sambata facandu-ne parte de Cuvantul pe care la randul ei il primise ca incurajare. Si pentru ca le aducea mereu in aceeasi cutie, Filip le-a numit "prajituri" :) si asa le-a ramas numele...

Aducandu-mi aminte de asta, m-am gandit sa intitulez astfel gandurile dinaintea Craciunului pe care vreau sa vi le impartasesc in saptamana aceasta. Si anume, as vrea sa va indrept atentia la cateva versete care descriu detalii petrecute inaintea Nasterii Domnului ISUS.

Astazi vom privi la Iosif...om neprihanit, ales de Dumnezeu sa fie tatal pamantesc al Domnului Isus. Citind Biblia, mi-a ramas inca de copil in minte felul in care evanghelistul Matei isi incepe in capitolul 1 al evangheliei sale relatarea despre nasterea Domnului Isus, si anume: "Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa:..."

Ei bine, "nasterea lui Isus Hristos a fost asa" deoarece Dumnezeu a gasit persoanele potrivite in care sa-si desfasoare si prin care sa-si implineasca planul. Ei au fost Iosif si Maria.

Sigur cu totii cunoastem felul in care Dumnezeu i se de descopera Mariei facandu-i de cunoscut planul Sau prin ingerul Gabriel. Maria raspunde: "facami-se dupa cuvintele Tale", si se lasa la dispozitia planului lui Dumnezeu. Problema insa este faptul ca ea urma sa-i spuna lui Iosif ca a ramas insarcinata si nu Dumnezeu in prima instanta. Versetele 18 si 19 sunt exact cea mai buna caracterizare pentru Iosif. Desi in acea vreme, potrivit cu legea Maria putea sa fie omorata cu pietre, Iosif a fost omul care nici macar "nu a vrut sa o faca de rusine inaintea lumii". Cred ca oricarui barbat logodit i-ar fi fost greu sa incalte papucii lui Iosif atunci...insa sublinierea de om neprihanit isi gaseste suportul deplin in atitudinea lui atunci cand afla vestea. Poate scot din context, nu stiu...dar atitudinea lui Iosif pentru mine dovedeste increderea lui in cuvintele Mariei. Adica, il vad ca pe omul care nu s-ar fi opus planului lui Dumnezeu pentru ea chiar daca acesta nu l-ar fi inclus si pe el. Ba mai mult, nu lasa loc niciunei frustrari de orgoliu, care sa-l justifice inaintea lumii, inaintea rudelor...planul lui era ca Maria sa nu sufere nimic, nici macar rusine.

Sigur, mai apoi Dumnezeu este cel care il instiinteaza pe Iosif ce trebuie sa faca mai departe, iar Iosif este cel care actioneaza in ascultare deplina.

Ma gandeam la lucrurile astea in timp ce fratele Males predica duminica, si mi-am dorit ca asemenea lui Iosif sa fiu si eu omul pe care Dumnezeu sa-l gaseasca disponibil spre a implini voia Lui in ascultare deplina, fara sa umbresc planul Lui cu orgoliul sau mandria mea. E unul din lucrurile la care va invit sa meditam de acest Craciun. "Iar nasterea lui Isus a fost asa:" pentru ca a existat un Iosif prin care planul lui Dumnezeu s-a putut implini in amanunt. Sigur, in suveranitatea Lui, Dumnezeu si-ar fi implinit oricum planul, insa lectia o invatam de la Iosif care a fost om:)

Cum se implineste prin tine planul lui Dumnezeu atunci cand El are alt plan decat tine?

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Un psalm pentru tineri...

Dragii mei, sa-si gaseasca sufletul vostru desfatarea in poruncile lui Dumnezeu. Iubiti Cuvantul Lui si ganditi-va adanc la el. Vestiti totdeauna cu buzele voastre hotararile gurii Lui si urmati-I invataturile bucurandu-va de parca-ati avea toate comorile universului. Sa vi se topeasca sufletul de dor dupa vorba Lui divina si gandul dupa soapta Lui. Sa-I urmati mereu sfatul si indrumarea Lui sa staruie mereu inaintea hotararilor voastre. Fie-va binecuvantate inimile si vietile, hainele sa va fie curate in orice vreme iar "untdelemnul sa nu va lipseasca de pe cap", sa vi se umple paharul de "sa dea peste el" si sa fiti gata mereu sa-L lasati pe Dumnezeu sa "intinda masa in fata potrivnicilor vostri" chiar daca voi aveati alt plan pentru ei :)

Gandul de azi se leaga de ascultarea de Dumnezeu si cautarea de a implini voia Lui inainte de orice.Am citit zilele acestea psalmul 128. Desi il mai citisem cu siguranta, parca niciodata nu l-am primit asa cum mi-a fost daruit acum. Vedeti, de aceea de fiecaredata cand citim Biblia, ea este noua si proaspata pentru noi, pentru ca de fiecare data ea raspunde unor noi intrebari si framantari din noi momente ale vietilor noastre. Iata 4 versete. Cititi-le cu rabdare:)

1.Ferice de oricine se teme de Domnul si umbla pe caile Lui. 2.Caci atunci te bucuri de lucrul tau, esti fericit si-ti merge bine. 3.Nevasta ta e ca o vie roditoare inlauntrul casei tale; copiii taistau ca niste lastari de maslin imprejurul mesei tale. 4.Asa este binecuvantat omul care se teme de Domnul.

Ei, bine, psalmul mai are inca doua versete care contin urari de binecuvantare, dar mi-au ramas versetele acestea de pana aici ca o mare invatatura pentru viata mea. E chiar un psalm pentru tineri :) Glumesc, bine-nteles ca e pentru toate varstele, dar ne este tare de folos mai ales in perioada aceasta a vietii. Care din noi nu si-ar dori sa fie fericit, sa-i mearga bine lucrul, scoala sau slujirea; mai mult, sa aiba si bucuria lucrului bine-facut? Sa te uiti in urma si sa fii multumit si cei din jur sa fie multumiti, sa te felicite, sa te respecte sa te aprecieze pentru ceea ce lasi in urma in locurile astea...Apoi, care din noi nu si-ar dori un partener de viata impreuna cu care sa fie roditor atat in plan pamantesc, dar mai ales spiritual? O persoana impreuna cu care sa te apropii de Dumnezeu, impreuna cu care sa-L slujesti si impreuna cu care sa te bucuri de rezultatele (roadele) acestor lucruri? Cine nu isi doreste in viitor o familie deosebita - "copiii ca niste lastari" desprinsi din tine in conceptii, in credinta si traire, "imprejurul mesei tale" - unitate si buna intelegere in familie etc. Cu alte cuvinte, psalmul prezinta portretul unui om de succes, implinit in toate planurile: Familial si profesional. Acum serios, ce poti dori mai mult decat atat? Ba chiar situatia pare desprinsa dintr-un episod de genul "prea-frumos ca sa fie adevarat". Adica sa-ti mearga toate asa bine? Toti ne-am dori asta! Dar care e secretul? Ei bine, pslmul stabileste foarte bine prioritatile. Primul verset spune in felul urmator: "Ferice de oricine se teme de Domnul si umbla pe caile Lui."Apoi, urmeaza toata aceasta serie de binecuvantari cu care este daruit omul care implineste conditia primului verset! Iar mai apoi, ca o concluzie, vine versetul 4 care zice acelasi lucru: "Asa este binecuvantat omul care se teme de Domnul!" E ca un ambalaj care imbraca toate aceste daruri, binecuvantari. Asta e secretul, si practic treaba noastra: sa traim in temere de Domnul si sa umblam pe caile Lui! De restul se ingrijeste El! Asta e diferenta: multi cautam sa avem celelalte lucruri: succes la scoala, implinire profesionala, implinire in relatii, etc, dar cautam sa le obtinem noi. Asta ne mananca mai tot timpul si cam fara nici un rezultat.

Biblia spune insa altceva. Cauta mai intai imparatia lui Dumnezeu, si toate cele trebuincioase iti vor fi asigurate de El. Inainte de a muri de nerabdare sa te angajezi intr-un loc de munca bine platit, asigura-te ca traiesti in temere de Dumnezeu si ca aceea e voia Lui pentru tine.Inainte de a cauta cu tot dinadinsul sa ai un prieten sau o prietena, asigura-te ca umbli pe caile placute lui Dumnezeu, si ca decizia ta nu te va distrage de pe ele; "asa este binecuvantat omul care se teme de Domnul!" Sa lasam deci in grija lui Dumnezeu lucrurile de care El a promis ca se ocupa atata timp cat noi ne tinem cu credinciosie de lucrurile care tin de noi. Ca sa ai o viata de succes in domeniile vizibile ale vietii tale trebuie sa ai mai intai o viata de succes in domeniul ascuns al inimii, al camarutei tale, al relatiei tale personale cu Dumnezeu. Fa-ti un principiu din asta: Oridecateori esti tentat sa te ingrijorezi pentru vreunul din domeniile exterioare, asigura-te ca e totul in ordine inlauntrul tau. Cinsteste-L pe Dumnezeu cu increderea ta, si ia-L pe cuvant. Fa cum a zis El si vei avea implinire. Fa cum crezi tu, si vei avea parte de un mare faliment. (va spun din experienta)Treaba noastra e sa cautam sa-i fim placuti in temere de El, umbland pe caile Lui. Restul "vine de la Sine"(in orice domeniu). Sa aveti o saptamana binecuvantata, traiti in temere de El, umblati pe caile placute Lui si dati-I ocazia sa va binecuvinteze! El de-abia asteapta! Domnul va fie aproape fiecaruia!

Binecuvantari vesnice

radusamuel

Un lucru frumos pentru Isus...

Citind astazi ultimele capitole din Matei, mi-am adus din nou aminte de dragostea Domnului nostru Isus Hristos, "Pastorul cel Bun care-si da viata pentru oi", Prietenul desavarsit care-si da viata pentru prietenii Sai, aratand ca nu este dragoste mai mare decat aceasta, "si pentru ca i-a iubit pe ai Sai, i-a iubit pana la capat" Ce minunat, si ce maret e Dumnezeul nostru, necuprins si de neinteles in dragostea Lui nemarginita!

Un lucru frumos pentru Isus.....Acesta e gandul pentru vinerea asta. E din Matei 26.6-13. A fost cam primul capitol cu care mi-am inceput citirea azi, si mi-am adus aminte de un gand pe care vi l-am mai spus cu ceva timp in urma, dar care din nou mi s-a lipit de inima ca o noua provocare de care parca am uitat. E scena din casa lui Simon, in care, la un moment dat, in timp ce Domul Isus cu ucenicii Sai stateau la masa, isi face aparitia un musafir oarecum neinvitat. E vorba de o femeie, caredintr-un vas de alabastru toarna un mir foarte scump pe capul Domnului Isus, in semn de slujire si cinstire. A fost darul ei inchinat Celui Uns din vesnicii sa fie Regele regilor si Imparatul imparatilor. E important sa cititi textul in timp ce veti citi urmatoarele randuri. Gestul ei starneste controverse intre cei prezenti, dar cuvintele Domnului Isus poarta incarcatura unui raspuns care elimina orice alt comentariu: "De ce faceti suparare femeii? Ea a facut un lucru frumos fata de mine!" Invatatura pentru noi: Ce inseamna a face un lucru frumos pentru Domnul Isus?

1. Un lucru frumos te va costa scump! (vs7) O pictura frumoasa se face cu multa munca si cu vopsea de calitate, pe o panza de calitate, etc La fel in oricare alt domeniu. Daca nu e neaparat investitia materiala, lucrarea te poate costa timp pus de-o parte, sanatate, oboseala, efort fizic, consum psihic, etc Te poate costa "reputatia", sau popularitatea.Cat sau ce te costa pe tine lucrarea pe care o faci si jertfa pe care i-o aduci lui Hristos?

2. Atunci cand vrei sa faci un lucru frumos pentru Isus, se vor gasi o multime de oameni care sa spuna "ce rost are risipa aceasta?"(vs8)Ce rost are risipa aceasta de bani, de efort, de sanatate, ce rost are sa-ti risti cariera ca sa ramai integru, ce rost are sa pierzi toti banii pt a nu te compromite, ce rost are sa spui ca esti crestin, cand stii ca toti colegii te vor privi batjocoritor, si exemplele pot continua...

3.Apoi, cu siguranta vor veni cu solutii de genul "ar fi fost mult mai bine sau mai eficient asa, sau asa..." (vs9) "mai bine dadea banii saracilor..." Hai, n-ai acceptat compromisul, dar macar puteai sa..." si-ti vor critica gestul incercand sa-l dovedeasca neintelept, sau negandit, sau cel putin de mana a doua,nicidecum cea mai reusita varianta. Tot timpul vor fi variante "mai bune", si oameni "mai destepti decat tine":) Nu descuraja. Pe aceaste femeie nimeni si nimic n-a putut-o impiedica sa-si aduca jertfa inaintea lui Hristos.Nici vorbe, nici priviri, nici chiar starea ei personala! Tot asa, nimic sa nu te impiedice sa aduci o jertfa pretioasa inaintea lui Hristos, si s-o aduci pana la capat, asa cum El te-a iubit pana la capat!

Bine... acum trei lucruri din partea Domnului Isus privitor la lucrul frumos pe care-l faci fata de El:

1.El cunoaste motivatia inimii tale.(vs10) Aceasta femeie nu a adus mirul curat din dorinta de a se evidentia "in stil Becali" aratandu-si averea si facand risipa de ochii lumii. A fost un lucru de pret, pregetit si inchinat pe deplin Domnului Isus. El stie cu ce inima faci si tu lucrarea Lui, cu ce inima Il slujesti si-L respecti, si cu ce inima te numesti "crestin" si urmas al Lui! Ochii Lui patrund dincolo de gestul tau!

2.Lucrul frumos facut pentru Hristos Isi gaseste perfect locul in planul lui Dumneze(vs12) Domnul Isus stia, iata, chiar mai bine decat stia femeia aceasta scopul cu care ea infapuia acest act! Chiar daca nu stii, sau nu te astepti, atunci cand te darui cu totul Domnului, actiunile tale vor infaptui planul Lui maret!

3.Domnul Isus nu uita lucrul tau frumos facut fata de El. Mai de graba noi suntem cei ce uitam lucrurile frumoase facute de El pentru noi:) Dar Domnul Isus promite ca fapta acestei femei nu va fi uitata. Iar ceea ce fac eu acum, sau ceea ce faceti fiecare din voi atunci cand cititi Matei26, este exact implinirea promisiunii Domnului Isus din versetul 13. Cu siguranta insa, ca mult mai pretioasa decat pomenirea oamenilor, va fi pomenirea in ceruri a unei slujiri, sau a unei vieti traite ca un lucru frumos, ca o jertfa pretioasa, placuta, inaintea lui Dumnezeu!Aceea va fi adevarata apreciere. Acesta e gandul de vinerea asta! Va doresc un weekend in care sa traiti frumos, ca-n timpul zilei, iar viata voastra, lucrarea voastra, relatia cu cei din jur,sa fie "un lucru frumos" facut pentru Domnul Isus, care merita ce-i mai pretios din noi!

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Pe viata si pe moarte

Sa va fie si azi coplesit sufletul de revarsarile imbelsugate de Har ce izvorasc din Hristos, Domnul nostru, Cel care ne-a iubit si ne iubeste, si prin jertfa caruia am capatat pret in ochii Tatalui.Fiti plini de bucuria unui suflet rascumparat si imbogatit, scaldat si alintat in Iubire Divina! Stati tari pastrand mereu siguranta ca "in veac nu vom pieri, si nimeni nu ne va smulge din Mana Sa." Vegheati, si fiti mereu gata de lupta, rascumparati vremea caci zilele sunt rele, pretuiti partasia cu Dumnezeu, si cautati sa fiti mereu imbracati cu toata armatura Lui. Sa nu va lipseasca nimic din ea, pentru ca e mult prea importanta lupta ca sa ne permitem sa pierdem timpul in afara "unitatii militare":)

Gandul de azi se intituleaza "lupta pe viata si pe moarte". Am citit dimineata in graba versetele de mai jos. Desi ma grabeam la lucru, ele mi-au atras brusc atentia. Erau chiar raspunsul intrebarilor mele. Eram gata sa cad in ispita de a spune o rugaciune scurta si sa plec pe fuga, dar, Dumnezeu a avut un alt plan. De asta Il iubesc si-i multumesc, pentru ca Ii pasa, chiar cand eu nu arat ca mi-ar pasa, ma cauta si imi vorbeste chiar cand sunt dezinteresat in a face eu asta cu privire la El. Si toate acestea fara vreun interes ascuns. Doar pentru ca ma iubeste. Eu nu-i aduc nici un beneficiu. Dimpotriva, eu sunt dependent de El... E extraordinar Dumnezeul nostru, vrednic de lauda, cinste si respect!

Dar iata versetele. (cititi-le linistit si cu respect; sunt cuvintele Lui)".....asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei. Daca traiti dupa indemnurile ei veti muri, dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai! Caci toti cei calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu!" Romani 8.12-14

Aceasta e lupta pe viata si pe moarte. Lupta cu noi insine. Lupta cu firea noastra pamanteasca, cu natura noastra umana, pacatoasa. Lucrurile sunt clare: Daca invinge firea, noi murim, dar daca invingem noi, ne castigam Viata! Simplu: castigatorul supravietuieste! Nu e loc de ingaduinta, intelegere, compromis sau mila. Invinsul are ca sfarsit moartea! V-ati gandit la lucrul acest vreodata atat de transant? Partea interesanta este ca versetele acestea sunt cat se poate de adevarate! Ele pot caracteriza lupta noastra pe acest pamant, in ansamblul ei, dar si perioade mai scurte, perioade determinate (o zi, o saptamana) ale vietii noastre de crestini. "Daca traiti dupa indemnurile firii veti muri..." Cum te-ai simtit la sfarsitul unei zile in care gandul tau, in loc sa fi fost facut rob ascultarii de Hristos a plecat urechea la soapta firii, apoi fapta ta sau vorba ta in loc sa-I urmeze exemplul au fost consecinta ascultarii de indemnurile firii.? Nu te-ai simtit gol inlauntrul sufletului tau? Nu te-ai simtit pustiu? Plata pacatului ESTE moartea! Iar un copac mort, uscat, nu rodeste. De ce suntem uneori atat de lipsiti de viata? De ce suntem atat de reci spiritual si lipsiti de roada? Pentru ca traim dupa indemnurile firii! Stam si ne intrebam de ce e Dumnezeu departe, de ce nu ne merge bine, de ce nu mai putem sluji cu aceeasi bucurie si libertate ca odinioara, de ce nu mai vedem binecuvantarea, ne poticnim mereu in altii, tot cei din jur sunt de vina pentru tot ceea ce ni se intampla, ei ne dezamagesc, ei ar trebui sa traiasca altfel, calea e grea, parca nici nu se mai merita...si da, nu mori imediat dar te racesti tot mai mult si ai grija sa mai scazi temperatura a cel putin catorva persoane din jurul tau traind ursuz si deziteresat, jignind, barfind... si urmand pas cu pas toate instructiunile (indemnurile) firii. Ei bine, aceasta e cea mai sigura cale spre infrangere, si in final spre moarte. Tu alegi cum iti incepi ziua! "Daca traiti dupa indemnurile firii veti muri..." Sigur,suntem mantuiti. Nu vorbesc acum despre moartea vesnica. Dar un crestin trebuie sa aduca "roade vrednice de pocainta lui". Ori, a trai dupa indemnurile firii inseamna a bloca lucrarea Duhului Sfant. Duhul e aducatorul si datatorul vietii, cel ce ne face sa rodim. Daca traim dupa indemnurile firii, lipsiti de Duh, vom fi ca un copac uscat, lucrarea noastra va fi moarta, pentru ca nu va aduce roada, va fi lipsita de putere. Atmosfera intre noi va fi la fel: RECE. Care e secretul revenirii la viata? Care e conditia revitalizarii? "daca prin Duhul faceti sa moara faptele trupului, VETI TRAI!"Iata solutia: dependenta de Dumnezeu. Biblia nu spune: "daca veti reusi sa omorati faptele firii, sau daca veti reusi sa va stapaniti, daca veti fi in stare sa va infranati chinuindu-va si silindu-va sa renuntati pe diverse cai la pornirile voastre firesti...." Dumnezeu nu ne-a lasat singuri in aceasta lupta. Tot El ne pune la dispozitie si solutia: calauzirea Duhului Sau. "caci toti cei calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu!" Vedeti? Stau fata in fata "indemnurile firii" si "calauzirea Duhului".Cea din urma forma de calauzire, Biblia ne spune ca este cea caracteristica fiilor lui Dumnezeu.Cei ce se pretind a fi copii de Dumnezeu, vor dovedi asta alegand in orice situatie sa se lase "carmuiti de Duhul", lasandu-I controlul deplin asupra vietii lor, a faptelor, a vorbelor, a reputatiei lor, a diverselor situatii de zi cu zi cu care se confrunta.... Duhul va aduce Viata in fiinta lor, in lucrarea lor, iar Viata va aduce roada in ei si in cei din jurul lor. Mama mea mi-a spus adesea: "Radu, inainte sa faci ceva, stai 10 secunde si gandeste-te..." Avea dreptate. Am actionat de multe ori fara sa ma gandesc daca ceea ce fac este inspirat de Dumnezeu sau doar starnit de indemnurile firii. Te poti pune singur la incercare. Stai la sfarsitul unei zile si analizeaza-ti reactiile. Ce ai facut cand ai fost jignit, sau and ti s-a cerut parerea, sau cand ai fost nedreptatit, sau cand ti-a fost pusa "popularitatea" in pericol, sau cand ai fost provocat in diverse feluri...Apoi ia pulsul sufletului tau...Mai bate in ritmul cerului? Ai inainte "indemnurile firii" si "calauzirea Duhului" moartea si viata, blestemul si binecuvantarea. "Alegeti viata si veti trai" "umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti". Lucrarea voastra va avea atunci viata, si veti raspandi viata in jur. Se vor vedea roade noi. Acesta e semnul vietii. Dar mai presus de toate tu vei avea viata.Vei simti ca traiesti si ca ai pentru ce sa-ti bata inima. Vei vedea sensul vietii tale si folosul ei pentru slava lui Dumnezeu. Nu degeaba si-a dat El viata ca noi s-o avem, si s-o avem din belsug! Lupta e prea importanta ca s-o tratam cu usuratate. Luati deci seama in fiecare moment la alegerea pe care o faceti: "indemnurile firii" sau "calauzirea Duhului"? Dumnezeu sa va fie tare aproape, astfel incat soapta Lui sa rasune mai puternic in inima voatra decat orice strigat disperat al celui rau, sau indemn al firii noastre pamantesti. Veti fi atat de plini de Duh pe cat va veti goli de faptele firii...

Binecuvantari vesnice

radusamuel

Doamne, dar inainte e....MAREA...

Spre Dumnezeu si spre maretia Lui sa ne fie indreptata atentia de randurile de mai jos.Nu de alta, dar atunci cand ti se intampla ce i s-a intamplat poporului Israel in Exod 14, nu mai poti face altceva decat sa privesti la maretia Lui, si eventual, daca mai ai cuvinte, sa-I multumesti!Numai ce scapasera din Egipt, dupa multe incercari si staruinte inaintea unei inimi impietrite ca cea a lui faraon, si acum se bucurau de libertate si de insotirea lui Dumnezeu. Desi mergeau prin pustie, calatoria lor avea sens si directie pentru ca Dumnezeu ii calauzea: ziua printr-un stalp de nor, iar noaptea printr-un stalp de foc. (De lucrul acesta ne bucuram si noi de cand am fost eliberati din robie.Pe oriunde ar fi sa treaca drumul nostru, avem parte de alaturarea lui Dumnezeu.Si chiar de trecem prin pustie, nu suntem dezorientati sau debusolati atata timp cat cautam calauzirea Lui.)Revenind. Dumnezeu le vorbea in fiecare zi prin Moise, indrumandu-le calatoria la fiecare pas.De cealalta parte, insa,El le pregatea un mare test al credintei lor.Inima lui Faraon si a egiptenilor a inceput sa se schimbe fata de popor (v5, 6),regretand faptul ca le-a dat drumul. Asa ca porneste la drum, inarmat de lupta cu o armata numeroasa pentru a-i aduce inapoi in robie pe cei pe care Dumnezeu ii eliberase. (Sa stiti, ca desi am fost si noi eliberati si scosi cu Mana tare de sub robia pacatului, cel ce ne tinea capivi nu s-a impacat cu ideea. El se lupta in fieacare zi sa insele pe multi si sa-i faca robi, si cauta sa faca asta "daca este cu putinta chiar si cu cei alesi").Intr-o zi, asa cum ne vorbeste Dumnezeu si noua, El a spus poporului sa se intoarca din drum si sa faca un popas intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon. "In dreptul locului aceluia sa tabarati, langa mare...." Si s-au aszat acolo, bucurandu-se de peisaj unii cu siguranta inca avand in suflet si pe buze cantari de lauda pentru felul minunat in care Dumnezeu ii eliberase, altii purtand inca vie imaginea izbavirii in mintea lor, copiii se jucau probabil veseli in valurile marii, iar parintii lor priveau in ei cu o credinta innoita viitorul poporului Israel, cu adevarat ales si iubit de Dumnezeu. Insa, la scurta vreme, peisajul avea sa se schimbe. Din spate se apropia dusmanul, inarmat si gata de lupta, cu toate dotarile necesare, la care se adaugau ura si dorinta nesatula de a-i distruge si inrobi iarasi.(v10) Brusc, marea devenea un impediment. Poporul a inceput sa se planga lui Moise si sa strige spre Dumnezeu.Si iata cum laudele la adresa Dumnezeului care facuse lucrui supranaturale pentru ei cu putin timp in urma au fost inlocuite cu replici ieftine gen: "Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu venim sa murim aici in pustie...?" sau "vrem mai bine sa slujim Egiptenilor decat sa murim in putie?" Probabil noi nu am pune problema asa, dar s-o recunoastem, ca uneori ne lasam coplesiti de dimensiunea umana a problemelor si uitam ca Dumnezeul nostru este dincolo de orice ne-am putea noi imagina, si ne-a aratat-o de nenumarate ori de cand ne-a scos din robie.... Poate am spune: "Doamne, de ce mi-ai spus astazi sa tabarasc aici? M-ai intors din drum ca sa ma bagi intr-o situatie fara iesire!" "Oare Tu ai vrut asa?" sau "De ce mie?, de ce eu?" "Nu era mai bine daca....?" "Ti-am spus eu Doamne ca...."Raspunsul lui Moise este insa cel al omuului care intelege dimensiunea divina a luptei. "Domnul se va lupta pentru voi, dar voi stati linistiti!"(v13,14). Intrebarile nu contenesc, asa cum nici noi uneori nu ne oprim din disperare atunci cand cei din jurul nostru ne incurajeaza.Si asta declanseaza reactia lui Dumnezeu (v15) "Ce rost au strigatele acestea? Spune poporului sa porneasca inainte!" sau pt noi "Ce rost au toate strigatele acestea descurajate? Porneste inainte!""Dar...... Doamne, vei spune, inainte e.....MAREA!" Ei, exact aici voia Dumnezeu sa ajunga!

In fata Marii Rosii intelegi ca ai doua optiuni: Capitulezi in fata vrajmasului, sau mergi prin credinta!

In fata Marii Rosii intelegi ca nu ai nici o solutie de iesire prin puterile proprii.

In fata Marii Rosii intelegi ca Dumnezeul tau e Cel de care asculta si vantul si marea. Tu de ce

n-ai face-o?

Poate esti azi fata in fata cu Marea rosie chiar azi. Alege sa mergi prin credinta, in dependenta si ascultare de Dumnezeul care va desparti Marea inaintea ta si vei merge ca pe uscat. Fii pregatit insa si sa nu faca asta. Dar atunci cu siguranta te va chema sa mergi cu El pe Mare!"Sa nu vi se tulbure inima!Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine" a spus Domnul Isus! (Ioan14.1)Va doresc o saptamana biruitoare! Nimic nu-i prea greu pentru El!

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Iesind din obisnuit...

Am citit zilele astea Exod 3, si felul in care Dumnezeu il cheama pe Moise sa-L slujeasca. Un fel unic, deosebit.De fapt, asa e pentru fiecare din noi. Dumnezeu ne cheama pe fiecare intr-un fel unic. Mi-am adus aminte si eu de felul in care m-a chemat Dumnezeu sa-L slujesc. A fost ceva special. Si cred ca nici unul din noi nu putem spune despre chemarea lui Dumnezeu ca a fost una obisnuita sau incadrabila intr-un tipar. Ca sa-L slujesti pe Dumnezeu trebuie sa iesi din "obisnuit". Asta am vazut in Moise si in felul in care Dumnezeu l-a chemat in slujire.

Si anume:

1. Primul pas: iesi din "obisnuitul" actiunilor tale (rutina sau confort) si treci "dincolo de pustie ca sa ajungi ca sa ajungi la muntele Domnului "(vs 1). Uneori s-ar putea sa-ti intelegi chemarea abia dupa ce treci peste ceea ce faci tu in mod obisnuit, sau iti convine sa faci.E foarte posibil ca Moise sa fi crezut la acel moment ca menirea lui e sa fie pastor la oi tot restul vietii. Era ceea ce facea in fiecare zi. Mereu aceeasi turma, mereu aceeasi pasune. Dar asta pana intr-o zi...Asteapta-te ca, la un moment dat, El sa-ti puna pe inima sa "mani turma" mai departe decat de obicei pentru a ti se descoperi. In acest caz, daca inima ta e conectata la Cer, asculta-i glasul amintindu-ti de cuvintele psalmistului..."inima imi spune din partea Ta: 'cauta Fata Mea' si Fata Ta, Doamne o caut....."

2.Pasul doi: iesi din "obisnuitul" comportamentului tau sau aatitudinii tale.Nu te poti comporta oricum in prezenta lui Dumnezeu(v5) Trebuie sa-ti "scoti incaltamintele din picioare" si sa cinstesti sfintenia prezentei lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu ne e ceva de apucat, ci e o onoare, o cinste, si trebuie tratata ca atare. Sandalele lui Moise il purtasera prin tot felul de locuri, dar acum pamantul pe care statea era sfant si Dumnezeu voia sa-i dea El o incaltaminte noua. Nu poti pasi inaintea lui Dumnezeu purtand "praful si noroiul" prin care umbli de obicei. A-ti scoate incaltamintea era un semn al supunerii, si al acordarii de respect. A te supune inseamna a renunta. Renunta la comportamentul tau obisnuit si lasa-te echipat de Dumnezeu. Cinsteste-L, si El te va trata ca pe un vas de cinste.

3.Pasul trei: iesi din "obisnuitul" parerii tale despre tine. (vs6b). Cand Dumnezeu ti se reveleaza, intelegi ca nici macar privirea-ti nu e vrednica sa-L intalneasca. S-a temut Moise pentru ca se stia sau se credea "ceva" sau "cineva"? Nu, ci s-a temut pentru ca in acel moment s-a vazut cel mai mare "NIMIC" in comparatie cu Cel ce-i vorbea. Poate ca esti talentat intr-un anumit domeniu, sau foarte bun la ceva. Dar, nu uita ca nu vei putea folosi cu adevarat ceea ce Dumnezeu a pus in tine decat atunci cand vei intelege ca esti cel mai mare "nimic" si ca tot ce poti face I se datoreaza. Daca ai o parere buna despre tine insuti, poti uita de ea la picioarele Celui ce poate da cu adevarat o insemnatate vietii si caliatilor tale. Atunci, vei fi gata sa auzi chemarea lui Dumnezeu (vs10). Dupa asta,vei intelege cat de slab esti pt a-I implini chemarea (vs11),atitudine la care Dumnezeu raspunde cu promisiunea Sa coplesitoare(vs.12) "Eu voi fi negresit cu tine..."

S-ar putea sa nu vezi maine un rug aprins care nu se mistuie, sau un inger coborand din ceruri si vorbindu-ti din mijlocul flacarilor,dar cu siguranta Dumnezeu are pregatita o chemare speciala pentru tine. Asa ca fii gata sa iesi din "obisnuit", (si asta poate insemna sa renunti la comoditate, sau chiar la lucrurile pe care le faci in momentul de fata,la comportamentul tau de pana acum sau la parerea tadespre tine) si priveste lucrurile prin ochii lui Dumnezeu. Fii gata sa-I auzi vocea, sa-I asculti chemarea. Vei intelege ca nu esti vrednic de ea si nici capabil sa o implinesti. Apoi pune-te pe genunchi, stai in tacere si lasa ecoul promisiunii Lui sa rasune si ininima ta:"Eu voi fi negresit cu tine......"

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Noe...intre cei din vremea lui

E vorba de Noe. Acel om care a trait "neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui..." pentru ca a stiut sa "umble cu Dumnezeu" fiecare pas (Geneza 6. 9). Ce cunoscut ne suna si noua astfel chemarea lui Hristos, de a trai neprihaniti si fara pata "intre cei din vremea noastra". Sigur, cu totii cunoastem istoria vietii lui, si felul in care Dumnezeu l-a folosit in istorie, datorta ascultarii sale (Gen 6 . 22).

Geneza 7.20-23, e textul din care am invatat o lectie interesanta. Noe construieste o corabie la indemnul lui Dumnezeu. Desi lucrul acesta parea atat de ciudat pt cei din jur, in planul lui Dumnezeu de mai tarziu, constructia corabiei s-a potrivit perfectin locul hotarat de El.Urmeza potopul, si nimicirea pamantului pacatos, pt ca mai tarziu sa vedem o subliniere tare interesanta in vs 23. Dupa toata relatarea cu potopul, "n-a ramas decat Noe, si ce era cu el in corabie." Si am stat si m-am gandit ca persoanele care se aflau cu Noe in corabie, erau persoanele asupra carora el avea o influenta pozitiva. Erau persoanele asupra carora Dumnezeu i-a dat autoritate spirituala si morala. Dumnezeu i-a pus in corabia lui Noe, iar in vremea potopului au fost in siguranta. Ce a facut corabia lui Noe atat de sigura?Si ce poate face corabia vietii tale o corabie sigura?

1. A fost construita dupa instructiunile lui Dumnezeu.(Gen 6. 14 - ) Noe n-a cautat sa faca economie la materiale considerand ca e mai ieftin in alt fel sau mai la moda in alt fel decat zice Dumnezeu. Cu alte cuvunte, nu a facut nici un compromis, ci corabia a fost construita intocmai "cum ii poruncise Domnul"(v22) Iti construiesti tu corabia vietii tale zi de zi dupa instructiunile lui Dumnezeu? Fara compromis?

2. Corabia sigura contine persoanele si lucrurile pe care Dumnezeu a hotarat sa le aseze in ea. Nimic mai mult, dar nimic mai ptin! (Gen 7.v1)Nu cauta prietenia lumii asemandu-te cu ea, vei intrain "vrasmasie" cu Dumnezeu, dar nici nu-ti pastra dragostea doar pentru cei pe care iti este comod si la indemana sa ii iubesti. Corabia vietii tale trebuie sa contina toate persoanele si lucrurile pe care Dumnezeu le vrea acolo. El stie "ce poate" corabia ta si scopul pt care a fost construita, iar El se ingrijeste sa-ti trimita exact "echipajul" si dotarile potrivite.Nu cauta tu sa-L ajuti:)

3. Corabia sigura este cea sigilata (pecetluita) de Dumnezeu (Gen.7.16) E cea asupra careia Dumnezeu isi poate da binecuvantarea.Cand ai viata construita asa, nici un potop nu-ti poate sta in cale, si vei scapa tu si tot ce e cu tine in corabie.

Intreaba-te:

1. Care sunt oamenii pe care Dumnezeu a hotarat sa-i influentezi prin trairea ta, prin ceea ce esti si insemni pt ei si sau carora le poti fi un exemplu, adica oamenii pe care ti i-a dat El in corabie?

2. Ce fel de loc e corabia ta si incotro pluteste? E construita dupa instruciunile lui Dumnezeu, fara compromis, astfel incat sa primeasca binecuvantarea Lui? Ce se va intampla cu tine si cu cei din corabia ta daca potopul incercarii credintei tale ar veni astazi?

Fii, in ascultare, omul din pricina caruia sa supravietuiasca potopului si cei pe care Dumnezeu ti i-a incredintat. Ai incredere! Construieste-ti corabia vietii dupa instructiunile Lui, include in ea toate persoanele si lucrurile hotarate de El pt a primi in final sigiliul protectieisi binecuvantarii Dumnezeiesti! Nu-ti fie teama, "Domnul statea pe scaunul Sau de Domnie cand cu potopul..." si de atunci, El este Domn peste orice potop ce iti poate ataca corabia! Increde-te in El, si vei fi scapat tu, si tot ce se afla in corabia ta.

Avem, deci o responsabilitate fata de cei din jurul nostru, pe care Dumnezeu ne-a chemat sa-i influentam, traind in "neprihaniresi fara pata intre cei din vremea noastra"! Sa avem deci curajul de a pune la dispozitia Lui corabia vietii noastre ca El s-o poata folosi dupa planul Sau. Cineva spunea: "O corabie se afla cel mai in siguranta atunci cand sta ancorata in port. DAR nu pentru asta sunt construite corabiile!"

Nu credeti ca ar fi timpul sa ne asumam responsabilitatea iesirii in larg? ... prin credinta...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

...este intre noi si El.... (?)

Harul si pacea sa va fie inmultite, si binecuvantari vesnice sa va umple inimile in Hristos Isus! Bucurii nepretuite sa va faca ochii sa scanteieze de speranta intalnirii cu Mirele nostru iubit, cautand sa va umpleti candelele cu uleiul cunoasterii si apropierii de El. Sa purtati mereu un zambet de un senin "de invidiat" pe chipurile voastre iar sufletele sa va fie umplute de Duh Sfant.Sa va dea Dumnezeu roua din cer care sa va ude pamantul inimii, facandu-l roditor si modelabil, gata sa fie folosit dupa planul Lui.

Si binecuvantarile ar putea continua, dar ceea ce nu am mai scris eu aici, cautati sa va spuneti voi unii altora atunci cand va intalniti, poate inainte sa discutati alte lucruri. Suntem in primul rand frati, rascumparati cu pret de sange, fiecare cu povestea lui, fiecare cu trecutul lui, si totusi stransi laolalta de dragostealui Hristos intr-un prezent binecuvantat si cu nadejdea unui viitor desavarsit in slava!

Nu voi dezbate azi nici un text biblic, desi marturisesc ca initial aveam de gand sa va scriu despre o persoana deosebita din Biblie (ramane pe data viitoare:). Gandul de azi, e unul personal, si l-am primit aseara stand de vorba cu Dumnezeu. Imi deschid deci sufletul inaintea voastra, si vreau sa va spun sincer ce simt.

Primul lucru care imi vie acum in minte e una din cantarile fratelui Moldoveanu.Cei care o stiti, luati-va 5 minute si cantati-o, gandindu-va la ea acum. Cei care nu stiti melodia, cititi-i textul, meditand la ceea ce spune. Ia, uitati:

Daca ne-­adunam in Domnul, daca­-avem al Lui Duh Sfant,

Daca inimile noastre una­-n partasie sunt,

Daca­-avem a Lui iubire,daca-­avem al Lui sfant tel,

Oridecateori ne strangem, Este intre noi si El.

Astfel Tatal ne asculta dorul nostru ne-­mplinit;

Astfel Fiul ne vorbeste prin Cuvantul Lui sfintit;

Astfel Duhul ne indruma in tot lucrul Sau deplin,

Si­-ntre noi se vede rodul mult,si dulce, si divin.

Dar cand fara unitate si iubire ne-­adunam,

Cand nici dor, nici partasie nu avem si nu cautam,

Cand traim pacate-­ascunse, cand ni­-e gandul manios,

In zadar atunci ne strangem: ne-­adunam fara Hristos.

Dumnezeule, ai mila, Nu lasa­-ntre noi nicicand

Lipsa Ta si nelucrarea Duhului ceresc si sfant;

Nu lasa­-ntalnirea noastra fara dragoste si har,

Ca sa nu ne fie lupta si­-alergarea in zadar.

Ce pot sa va spun? Uite, de fiecare data cand "ne strangem", poate sa fie "intre noi si El", sau putem fi doar"noi de noi". Asta era gandul pentru care am plans aseara. Ma gandeam si ma rugam ca Dumnezeu sa ne fereasca sa ne strangem vreodata doar "noi de noi" iar El sa lipseasca. Fie ca "ne strangem" la biserica, fie ca ne intalnim pe strada, fie la mall, fie oriunde altundeva... sa fie "intre noi si El".

N-ati simtit vreodata ca ati plecat goi, sau fara nimic ziditor de la intalnirea cu fratii vostrii (nu ma refer atat laslujbe sau la serile de tineret, cat la intalnirile efective, de fotbal, iesit in oras, zile de nastere, sau pur si simplu "intamplatoare"etc)?

DAR n-ati simtit mai apoi ca nici macar nu v-ati dorit lucrul asta in mod special, sau nici nu v-ati gandit la el? De cele mai multe ori mergem la intalnirea cu fratii nostri cu asteptari sau ganduri gresite. Nu de putine ori am auzit spunandu-se: "mergem in misiune ca o sa fie distracite", sau "merg daca vine si cutare, cu el (ea) totdeauna ne distram fain" exemplele pot continua cu baieticare vin la biserica pt fete si reversul monedei,si alte lucruri, cu care nu vad rostul pt care sa ocup aici randurile."Atunci fara unitate si iubire ne-adunam, si nici dor, nici partasie nu avem si nu cautam", "cand traim pacate­-ascunse, cand ni­-e gandul manios", atunci suntem doar "noi de noi", nu mai este intre "noi si El", iar intalnirea noastra e degeaba.

Accentul cade pe felul cum tratam intalnirea cu fratii nostri. Este ea un prilej de crestere spirituala? Se simte fratele sau sora mea mai binecuvantata dupa ce a vorbit, sau s-a intalnit cu mine? Ma simt eu mai aproape de Dumnezeu pentru ca m-am lasat folosit(a) de El in discutia cu el/ea? Biblia spune: urmariti sa aveti dragostea, in alt loc pacea,apoi suntem indemnati sa avem bucurie, bunatate, rabdare si asa mai departe. Ei, toate sunt Rodul Duhului Sfant.Daca nu ai simtit lucrurile astea atunci cand te-ai intalnit cu fratii tai, sau daca nu le-ai provocat tu in ceilalti, inseamna ca in tine n-a fost gandul si "sfantul tel al lui Hristos" si ceva a blocat lucrarea Duhului. Lucrurile astea nu pica din cer. Ele, ce-i drept, se primesc de acolo, dar noi trebuie sa "urmarim sa le avem", la fiecare intalnire, adica sa ne preocupe. Unii veti spune "Hai ca esti prea sobru, ce, nu am rade si noi putin, sau nu ne-am simti si noi bine?" Asa am gandit si eu de multe ori, dar stiti ce putin dureaza lucrurile astea? Peste o saptamana nu voi mai rade de gluma pe care am zis-o ieri, pt ca situatia cu care ma confrunt nu-mi va mai permite deloc sa rad (e un exemplu) insa, momentele in care am plans in rugaciune cu fratii mei, sau cantarea scaldata in lacrimi pe care am cantat-o alaturi de ei, nu le voi uita niciodata, si imi vor fii mereu un motiv de incurajare si imbarbatare fie ca voi vesel sau voi trece prin incercari.Atunci voi intelege diferenta intre lucrurile care-mi sunt ingaduite, si cele care zidesc cu adevarat. Puneti accent pe lucrurile cu adevarat pretioase.Daca va fi ultima sau singura intalnire cu persoana respectiva.Ce lasi in urma? "Ploi de lumina" sau "fum purtat de vant"?

Stiti insa ca eu sunt unul dintre primii care rade sau glumeste. Nu va chem sa fiti niste oameni acri, ci doar sa "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu" si in acest aspect, al intalnirii cu fratii si surorile voastre si al petrecerii de timp impreuna. Inainte ca fratele sau sora mea sa auda cea mai recenta isprava a measau cea mai noua gluma, trebuie sa se simta binecuvantat(a) ca m-a intalnit. (Mare atentie unde punem accentul) Asta nu voi putea sa fac decat daca e prezent si Dumnezeu acolo. "Dumnezeule, ai mila, Nu lasa­-ntre noi nicicand/Lipsa Ta si nelucrarea Duhului ceresc si sfant;/Nu lasa­-ntalnirea noastra fara dragoste si har,/Ca sa nu ne fie lupta si-­alergarea in zadar!"

Sa cautam deci, sa-L avem pe Dumnezeu in mijlocul nostru de fiecare data cand ne intalnim. Datorita Lui suntem impreuna si neputem bucura de Viata. El trebuie sa fie centrul actiunilor noastre, al gandurilor noastre, al dorintelor noastre, iar voia Lui sa-si gaseasa pe deplin teren de manifestare in vietile noastre... atunci intre noi se va vedea Rodul, MULT, SI DULCE SI DEPLIN!

Cautati deci sa fiti o binecuvantare pe masura a cat de binecuvantati sunteti de Dumnezeu! Desi niciodata nu vom putea oferi atat cat am primit sa ne bucuram ca avem de unde sa dam si altora, si sa folosim fiecare intalnire cu fratii nostri in scopul acesta!

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Nimic pentru mine...

Fiti din plin binecuvantati dragii mei. Fie ca nici o bucurie sa nu va ocoleasca inimile, iar vietile sa va fie mereu in siguranta in Mana Dumnezeului nostru minunat! Sa va fie sufletele pline de pace si fiinta plina de dragoste inspirata din Dragostea perfecta de sus!

Am citit zilele acestea despre Avraam, si gandul care vreau sa vi-l las e din Geneza 14. Mi-a placut tare mult de Avraam, care e gata sa plece dupa "fratele sau" (v14)despre care aflase ca ajunsese prins de razboi. Nu a fost genul de om care sa spuna "asa-i trebuie, a ales Sodoma, suporta consecintele", ci fara sa stea pe ganduri, aduna oamenii cei mai viteji care sa lupte alaturi de el, si pleaca sa-l scape pe Lot. Noi cum facem atunci cand fratele nostru ajunge "prins de razboi" cazand in mainile celui rau? Aratam cu degetul, condamnam, sau apelam la oamenii cei mai "viteji" care sa lupte alaturi de noi in rugaciune si suntem gata sa plecam dupa fratele nostru? Asta am invatat eu de la Avraam, care l-a adus inapoi pe Lot, familia lui si toate bogatiile pe care acesta le avea mai inainte. Cand faci asta se intampla lucruri extraordinare:

1.Vei fi binecuvantat de Domnul Isus care iti va iesi inainte (Melhisedec, v 19, 20)

2.Vei trece din nou pe la Golgotha(paine si vin, v 18) ca sa-ti aduci aminte de unde a pornit totul.Si tu ai fost rascumparat si eliberat la randul tau. Esti dator ca acum sa-ti pese!

3.Vei fi indemnat sa-L cinstesti din nou pe Dumnezeu (v20), si-ti vei aminti ca nimic din ce ai sau poti sa faci nu-ti apartine, e totul Harul Sau nemeritat. Vei intelege ca nu e mai mare bogatie decat sa-L ai pe El alaturi. (E un sentiment extraordinar...)

4.Vei considera fara pret orice rasplatire a lumii(v.22,23) si vei intelege cu adevarat cel mai mare principiu care se aplica atunci cand iti pasa cu adevarat de fratii tai: "NIMIC PENTRU MINE"Abia atunci cand rostesti aceste cuvinte ai cu adevarat TOTUL!

Asta am luat eu pentru sufletul meu. Sper sa va fie si voua de folos, in a invata sa ne pese mai mult unul de celalalt, intr-un interes sfant, asa cum lui Dumnezeu si cerului intreg ii pasa de fiecare din noi. Sa aveti un sfarsit de saptamana ceresc!

Binecuvantari vesnice.....

radu samuel

Din Moria in Jehova Iire..

Hainele sa va fie albe in orice vreme, iar untdelemnul sa nu va lipseasca de pe cap. Cuvinte pline de farmec sa va clocoteasca in inima iar lucrarea voastra sa fie cu adevarat, si in orice vreme pentru Imparatul nostru.

Geneza 22 "Moria", muntele cel mai greu de escaladat...

Trecuse ceva vreme de cand Avraam se bucura impreuna cu Sara de implinirea promisiunii lui Dumnezeu in Isaac, fiul lor. Il vedeau crescand, si, probabil de fiecare data cand ii serbau ziua de nastere isi aduceau aminte de istoria venirii lui pe lume. Isaac se nascuse in familia lor atunci cand, uman vorbind, lucrul acesta parea imposibil. De aceea, Avraam il pretuia si il iubea ca pe nimeni altcineva pe pamant, pentru ca vedea in el zi de zi credinciosia lui Dumnezeu in implinirea promisiunilor Sale.

Totul era extraordinar. Dar, la un moment dat Dumnezeu a hotarat sa deosebeasca o zi de celelalte.(v 1, 2) Cererea lui Dumnezeu era tare neobisnuita. "Stai, Doamne, am zice noi, tocmai Isaac? E ceea ce are Avraam mai drag, tocmai pe el sa-l sacrifice? Cum ramane cu promisiunea Ta?", si replicile pot continua... Dar din gura lui Avraam nu se aude nici un astfel de cuvant. Desi probabil sufletul lui era ravasit, raspunsul lui se constituie intr-o atitudine de imediata ascultare(v3).N-a incercat nici macar sa mai traga de timp, ci a doua zi, "dis de dimineata" a pornit spre locul indicat de Dumnezeu(v3).

A trei a zi, locul se vedea deja de departe, iar Avraam, despartindu-se de cei ce-i insoteau, porneste mai departe alaturi de Isaac (v4,6). Greu trebuie sa i se fi parut fiecare pas, si pretioasa fiecare vorba, si totusi raspunsul pe care i-l da fiului sau, exprima gandul pe care Avraam il avea in mintea lui inca din momentul plecarii, gandul care l-a tinut in picioare inca de la inceput, si la care probabil s-a gandit pe tot parcursul calatoriei: "Domnul va purta de grija..." ... "si au mers impreuna inainte!"(v8)

Stim cu totii felul in care Avraam continua sa mearga pana la capat, felul in care Dumnezeu intervine si mai ales finalul povestirii in care il binecuvinteaza intr-un mod extraordinar, rasplatindu-i credinta.

Gandul pentru noi. Uneori Dumnezeu ne cheama si pe noi sa escaladam cate un munte asemanator celui din Moria, chemandu-ne sa-L ascultam in conditii de renuntare la lucruri sau persoane dragi, pe care le iubim, la conditii comode, la locul de munca, la cariera etc... Referitor la asta, ceea ce am invatat eu de la Avraam:

1.Porneste "dis de dimineata" sa-L asculti pe Dumnezeu, nu sta cautand sa amani cu intrebari si vaicareli inutile(v2)

2.Porneste gandindu-te mereu ca "Domnul va purta de grija". Asta te va face sa mergi inainte cu credinta, facandu-ti partea in ascultare (v8)

3.Mergi pana la capat in escaladarea muntelui renuntarii. Nu te opri pe drum. Binecuvantarea o primesti doar in varful lui.(v16-18) Cu siguranta cand vei vedea interventia lui Dumnezeu in viata ta, vei schimba si tu numele acelui loc din Moria, in Jehova iire.

Acesta e gandul de vinerea asta. Va doresc insotirea lui Dumnezeu, si sa aveti cat mai multe locuri, situatii si rezolvari neasteptate la care sa priviti inapoi cu recunostinta pentru grija lui Dumnezeu, si cat mai multe varfuri de munte pe care sa fluture steagul lui Jehova iire!

Binecuvantari vesnice...

radusamuel

Vorbirea curata - o comoara de pret

Iacov 3.

V2."Toti gresim in multe feluri. Daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit si poate sa-si tina in frau tot trupul. De pilda, daca punem cailor fraul in gura, ca sa ne asculte, le carmuim tot trupul."

Apoi, Iacov vorbeste despre limba, acel mic madular care se faleste cu lucruri mari. "Un foc mic", ce aprinde "o padure mare." Si incheie cu o concluzie descurajanta: "limba niciun om n-o poate imblanzi. Ea este un rau care nu se poate infrana, este plina de otrava de moarte." Cand am citit asta, am ramas dezamagit, pentru ca, prima concluzie pe care am tras-o a fost una simpla: oricat m-as chinui sa-mi corectez vorbirea, nu se poate! Atunci, sigur, cea mai simpla solutie, si singura la indemana e urmatoarea: nu mai vorbesc = nu mai pacatuiesc, si macar stiu un lucru. Dar, nici asta nu prea se poate... Odata, si-odata tot voi vorbi, si iar voi gresi. Pana aici, nici o solutie. Auziti cum continua textul: "Cu aceeasi limba binecuvantam si blestemam, si aceeasi limba binecuvinteaza pe Dumnezeu si bleastama pe oamenii creati dupa chipul Lui". Nu sunt multe zile de cand am gresit in vorbirea mea fata de unul din cei mai buni prieteni. Nu stiu daca blestem, dar cu siguranta binecuvantare n-am fost pentru el atunci. Nu e deloc incurajator. M-am gandit deci de multe ori ca nu prea sunt sanse ca vorbirea mea sa sufere vreo schimbare, iar ce spunea Iacov pana aici, nu facea altceva decat sa-mi confirme teoria.
Ciudat este insa felul in care continua textul (vs10) "Nu trebuie sa fie asa!" Replica asta a intors pentru mine toata teoria mea solida cu 180 de grade. Concluzia logica, de aici este aceea ca:"daca nu trebuie sa fie asa", inseamna ca mai exista o varianta ca si care "trebuie sa fie" Si mi-au venit in minte versete precum Coloseni 4.6 "vorbirea voastra sa fie TOTDEAUNA cu har, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti FIECARUIA." Si Dumnezeu nu cere mai mult decat se poate niciodata... Deci totusi, se poate. Si in plus, ultima traducere a Bibliei in limba romana, spune in loc de "limba niciun om n-o poate imblanzi", "nimeni nu poate imblanzi limba unui om". Poate gresesc, dar din punctul meu de vedere, cea de-a doua traducere ma exclude pe mine, posesorul limbii de pe lista celor ce n-o pot imblanzi. Hai sa luam un exemplu. "A imblanzi" si "a infrana", alaturi de exemplul din versetul 2, sunt doua expresii care pe mine ma duc cu gandul la niste animale speciale: caii. Un cal salbatic nu poate fi imblanzit uitandu-te la el. Nu poti avea pretentia de a nu fi aruncat din sa de un cal salbatic pe care il incaleci, doar pentru ca l-ai tinut ascuns in grajd 2 saptamani. Asta nu l-a imblanzit. Deci solutia nu e sa nu mai vorbesc. Va veni momentul in care va trebui s-o fac si voi "lua din nou o tranta". Solutia e sa incaleci, si sa ai curajul sa iei fraiele in maini.
Stiu, dar asta e prea mult pentru mine. Cu siguranta nu voi putea reusi. Si asa e. Dar frumusetea, atunci cand Dumnezeu iti cere "intotdeauna o vorbire cu har si dreasa cu sare" este aceea ca El se angajeaza sa te asiste. Nu o data, pe paginile Bibliei Il vedem pe Dumnezeu spunand omului care isi recunoaste necuratia buzelor sale:"Eu, pun Cuvintele Mele in gura ta, si te acopar cu umbra mainii Mele..."(Isaia 51.16) sau alta data, aceleasi cuvinte lui Ieremia, cel caruia ii era atat de greu sa vesteasca judecatile Domnului (Ier 1.9). Apoi unui Moise balbait, Domnul ii spune: "Du-te dar, eu voi fi cu gura ta si te voi invata ce vei avea de spus "(Ex.4.12). Exemplele pot continua, si pot continua cu mine si cu tine, trebuie doar sa vrem, si El e gata. Nu va fi usor si poate va dura ceva timp, dar la sfarsit, vom ajunge sa stapanim prin El si acest domeniu. Ce deosebita e imaginea unui jocheu care face un simplu gest, sau produce un stimul si calul sare peste orice obstacol, ascultandu-l de parca ar fi una cu el. Cum nu mi-ar placea ca vorbirea mea sa fie sensibila la orice gest sau stimul Dumnezeiesc. Atunci, cu siguranta voi putea trece orice obstacol ridicat in calea mea de cel rau, si voi sti cum "sa raspund fiecaruia" . Pana atunci, cred ca trebuie sa incep "antrenamentele" mai serios in rugaciune , post si Cuvant.
Daca citim finalul capitolului, lucrurile devin tot mai clare. Acolo, Iacov aduce vorba de inima (v14) si mai apoi de intelepciunea de sus, neprihanirea si roada ei (vs17,18).Concluzia e simpla: vorbirea e doar o consecinta, fondul e altul:"din prisosul inimii vorbeste gura"(Luca6.45) "gura mea va vorbi cuvinte intelepte si inima mea are ganduri pline de judecata"(Ps49.3)
Deci, ca si in fiecare aspect al vietii noastre de crestin, totul porneste de la inima. Vorbirea noastra va avea caracteristicile inimii noastre(vs17). Acolo insa e o lupta continua. Sunt zile de biruinte, si zile de infrangere rusinoasa. Dar e razboi, si stiu ca n-o sa-l pot castiga "stand acasa". Abandonul inseamna mereu infrangere. A renunta sa mai vorbesti e abandon (desigur, sunt situatii in care cel mai intelept raspuns e tacerea, dar nu la ele ma refer acum) . M-am decis deci sa-mi asum riscul de a lua fraiele in maini, sau mai degraba sa le dau in mainile Celui ce poate imblanzi vorbirea mea, si sa merg la lupta. Sa lupt pentru o inima predata cu totul Lui. Acum e un chin, dar cand ma voi deprinde, stiu ca va fi o placere sa-l infrang pe satan zi dupa zi, tot mai des si tot mai usor. Celor fata de care am gresit in vorbire saptamana asta le cer iertare (stiti voi, cei care cititi) sunt inca in perioada de antrenament, dar ma straduiesc. Imi doresc sa vina ziua in care sa pot privi inapoi la un progres in condimentarea cu har si sare a vorbirii mele. Celor ce vi se potriveste gandul asta, luati-l pentru voi si sper sa ne putem intalni cat de curand la "hipodromul" celor ce se celor ce tin in frau armasarii unor cuvine intelepte si pline de farmec.

Fiti binecuvantati dragii mei, mereu cu binecuvantari vesnice
radu samuel

Dinaintea zorilor pana dupa apusul soarelui...

Marcu 1
" 32.Seara, dupa asfintitul soarelui, au adus la El pe toti bolnavii si indracitii. 33.Si toata cetatea era adunata la usa. 34.El a vindecat pe multi[...]. 35.A doua zi dimineata, pe cand era inca intuneric de tot, Isus s-a sculat, a iesit, si S-a dus intr-un loc pustiu. Si se ruga acolo. 36.Simon si ceilalti care erau cu El s-au dus sa-L caute; 37.si cand L-au gasit, I-au zis:"Toti Te cauta." 38.El le-a raspuns:"Haidem sa mergem in alta parte, prin targurile si satele vecine, ca sa propovaduiesc acolo; caci pentru aceasta am iesit." 39.Si s-a dus sa propovaduiasca in sinagogi, prin toata Galileea..."

Ziua anterioara fusese una cu siguranta plina. Domnul Isus se oprise in Capernaum, in ziua Sabatului pentru a invata norodul in sinagoga. Propovaduirea marcata de puterea si autoritatea vorbirii Lui ii facuse pe oameni sa ramana uimiti (vs22) Mai apoi, vindecarea indracitului din sinagoga fusese evenimentul care facuse ca "indata"(vs28) sa I se duca vestea in toate imprejurimile regiunii. Apoi, Domnul Isus, iesind din sinagoga se oprise in casa lui Petru. Nu era o casa marcata tocmai de o atmosfera vesela, soacra lui fiind bolnava la pat de ceva vreme. Asa ca, ni-l putem imagina pe Petru si pe ceilalti "vorbindu-i plini de speranta Domnului Isus" (vs30) despre ea ca Unuia pe care-L vazusera doar cu putin in timp in urma savarsind lucruri extraordinare. Domnul Isus, deci ii daruise vindecarea. Soacra lui, asemeni oricarui om care, primind vindecarea din mana Domnului Isus este gata sa inceapa o viata de slujire, spusese probabil celor de aproape despre minunea intamplata. Asa se face ca, din vorba-n vorba, "seara, dupa asfintitul soarelui au adus la El pe toti bolnavii si indracitii. Si toata cetatea era adunata la usa." Ziua se incheiase destul de tarziu, deci, pentru Domnul Isus, si cu siguranta nu fusese una plictisitoare. Cu siguranta, dupa o astfel de zi plina, in lucrarea lui Dumnezeu, eu as fi zis: "Maine dorm pana la 12!" Ce face insa Domnul Isus? Iata-L treaz inainte de rasaritul soarelui iesind intr-un loc pustiu SA SE ROAGE(vs35). El a inteles ca mai important decat a face lucrarea lui Dumnezeu, chiar daca e o lucrare biruitoare si de succes, este aspectul RELATIEI LUI PERSONALE cu Dumnezeul a carui lucrare o face. Primul gand de aici: lucrarea pe care o faci nu tine locul relatiei si partasiei personale cu Dumnezeu, oricat de implicat ai fi. De multe ori ne pierdem in ceea ce ni se pare noua ca inseamna "a face lucrarea lui Dumnezeu" (lucruri organizatorice, pregatire teoretica, zbateri diverse ca "sa iasa bine" etc) neglijand aspectul relatiei personale cu Cel a carui lucrare o facem. Astfel, incepem cu Dumnezeu, dar pe parcurs ne trezim singuri pentru ca am mers din inertia proprie, fara sa cerem indrumare si consiliere Divina la fiecare pas.Astfel ajungem sa facem o lucrare ce poarta caracteristicile noastre si nu ale lui Dumnezeu.Asa ca, sa retinem: nu lucrarea, nici implicarea in biserica, ci relatia personala cu Dumnezeu este aspectul primordial al unui slujitor real. Si o astfel de relatie si aprtasie va naste o lucrare veritabila.
Petru, se trezeste si el mai tarziu:) si pleaca sa-L caute pe Domnul Isus. Gasindu-L, Ii spune: "toti Te cauta."(vs.38) Si daca Domnul Isus ar fi fost ca unele din personalitatile zilelor noastre (chiar din domeniul religios din pacate) ar fi raspuns:"Superb, e timpul pentru o baie de multime. Du-te, ia-i si pe ceilalti si anunta-mi aparitia. Cheama o trupa de inchinare bine cotata si pune-o in deschiderea programului." Domnul Isus avea un rating de 100% in Capernaum. Toti Il cautau. Raspunsul Lui este insa urmatorul: "mergem in alta parte sa propovaduiesc..."(vs38) "Pai, Doamne," am fi zis noi, "aici ai succesul garantat! De ce sa mergi in alta parte unde poate nici nu vei fi bagat in seama?Sau, mergem mai tarziu..." Al doilea gand de aici: Nu trai azi din succesul lucrarii de ieri. Sau, "victoriile de ieri nu inlocuiesc bataliile de azi" (asta o stiu de la Lucian;). Uneori, in lucrare sau in viata cu Dumnezeu, traim din amintiri, sau din ecoul unor reusite anterioare. Aceste reusite ne-au adus un nume, ne-au creat un statut sau o reputatie, si noi ne-am ascuns sub ele regresul. Ne multumim cu o imagine de "sfant" castigata in ochii celorlalti prin niste biruinte trecute, si nu cautam sa crestem in apropiere de Dumnezeu si adancire in El. Dumnezeu insa, ne cheama sa fim mereu oamenii care spun asemeni lui Isaia:"Iata-ma, trimite-ma!" Acest al doilea gand e in stransa dependenta de primul. Omul care pune pe primul plan relatia personala cu Dumnezeu va cauta nu sa-si aroge merite sau sa culeaga laude in urma biruintelor, ci sa mearga acolo unde este trimis de Dumnezeu, chiar daca i-ar fi mai comod si ar fi apreciat in alta parte. Un astfel de om va cauta mereu cresterea spirituala, apropierea de Dumnezeu si largirea Imparatiei Lui in mod dezinteresat.
"Haidem sa mergem in alta parte, prin targurile si satele vecine, ca sa propovaduiesc si acolo; caci pentru aceasta am iesit" (vs38) Dar, nu iesise Domnul Isus sa se roage? Acum de ce spune altceva? Stiti, uneori ne trezim dimineata fara nici un scop pentru ziua aceea.Ne trezim si pornim intr-o calatorie fara tinta. Adica nu stim "pentru ce am iesit" din casa. Alteori avem anumite planuri cu privire la ziua respectiva dar pornim fara sa cerem calauzirea lui Dumnezeu. Domnul Isus stia un singur lucru. Scopul cu care se trezea in minte in inceputul fiecarei zile era acela de a sta de vorba cu Tatal, si a-I afla voia pentru ziua respectiva. El nu avea planuri personale, dar nici nu incepea ziua dezorientat. El astepta ca Tatal sa-I descopere voia Sa in rugaciune pentru ziua ce-i statea inainte. Astfel, timpul de rugaciune, Domnul Isus stia deja clar "pentru ce a iesit" asa ca trece la indeplinirea voii Tatalui. Al treilea gand: Tu cum iti incepi ziua? "O iei inaintea zorilor"(ps119.147) ca si Domnul Isus pentru a sta in partasie cu Tatal si a-I afla voia pentru ziua respectiva?Bine, poate te trezesti mai tarziu, (ca si mine:). Dar cu ce gand te trezesti pentru a-ti incepe ziua? Poti spune seara ca si psalmistul "Eu ma culc si adorm in pace pentru ca numai Tu, Doamne imi dai liniste deplina in locuinta mea..."(ps.4.8) si apoi dimineata: "cand ma trezesc sunt tot cu Tine..."(ps.139.18). Ai oare mereu la inceputul unei zile gandul atintit spre Dumnezeu? Ii ceri calauzirea si Ii cauti voia pentru ziua ce-ti sta inainte? Care e primul gand cand te trezesti? Grijile zilei, examenul ce trebuie sa-l dai, baiatul sau fata la care tii, reminescente ale zilei de ieri,nerabdarea viitorului necunoscut? Sau primul gand e cel pe care il avea Adam in Eden, acela de a "te intalni cu Dumnezeu in zorii fiecarei zile"?
Acestea sunt cele trei ganduri de vinerea asta. Va doresc o saptamana binecuvantata in care sa cautati sa va adanciti in relatia cu Dumnezeu, sa cautati sa cresteti in implinirea voii Lui, si in care fiecare rasarit de soare sa va gaseasca in partasie cu Cel ce-l face sa rasara.

Binecuvantari vesnice,
radusamuel

Tot nu intelegeti?...

"O saptamana incarcata"... cam asta era scuza cu care am vrut sa explic lipsa unui gand pentru vinearea asta. Cu toate acestea, nu pot sa las sa treaca seara de azi fara sa va spun ceea ce Dumnezeu mi-a pus pe inima intr-una din zilele trecute. Ma bucur de saptamana aceasta de evanghelizare, si de felul in care Dumnezeu a lucrat in atatea feluri, folosindu-se si de noi, cei mai tineri. Ce bucurie sa va vad pe cei mai multi insotiti de colegi si prieteni, apoi, slujirea voastra in cantare, sau de orice fel, de la garderoba la intinsul unei maini calde si implicarea in rugaciune. E un raspuns, un semn, o vreme a cercetarii. Sa luam seama si sa incepem sa traim din nou 100% pentru Dumnezeu. E o minune si se poate! Ba inca mult mai mult.
Un gand din Marcu 8. Va recomand sa cititi versetele de la 1 la 21. Nu e mult. Dar e cuvantul lui Dumnezeu. Sa-L cinstim deci cu atentia noastra. As vrea sa invatam cateva lucruri de la ucenici, cei ce erau aproape de Domnul Isus, umblau cu El si spuneau ca Il cunosc. Cam in aceeasi postura suntem noi in calitatea noastra de copii ai lui Dumnezeu, membrii sau apartinatori ai unei biserici, oameni care spunem ca umblam cu Isus si ca Il cunoastem. Asa ca, iata primul gand:
1. Vs de la 1-9. IMPARTE binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos cu cei din jur. Multimile erau infometate. Era a treia zi de cand Il urmau pe Domnul Isus pentru a-L asculta si ramasesera fara hrana. Drumul pana acasa, fiind pentru majoritatea dintre ei lung, ar fi insemnat extenuare totala. Asa ca, intr-un astfel de moment, Domnul Isus se intoarce catre ucenici, le prezinta situatia, si, in ciuda faptului ca nu intelegeau rostul ii intreba cate paini au. Ei raspund ca 7, iar El le cere pentru a le imparti celorlalti.
"Stai, stai, Doamne!" am fi zis multi dintre noi... "Da noua nu ne e foame? Si noi suntem aici de trei zile, si noi stam departe!" Atitudinea lor e insa una de imediata supunere la cuvantul lui Hristos. Ii cunosteau vorba, intr-atat incat sa fie siguri ca daca El le cere painile, nu le cere fara vreun motiv, ci, cu siguranta El are ceva de gand, si stie de ce. Si, intr-adevar, stim urmarea: Sapte cosuri de faramituri si o multime satula si readusa la viata. Ce a asteptat Domnul Isus? Disponibilitatea de a pune la dispozitia Lui 1.Putinul pe care il ai. Ce erau 7 paini la 4000 de oameni flamanzi? Nimic, in viziunea noastra. In viziunea Lui, erau solutia pentru saturarea lor. Nu crede ca ai prea putin, pune doar ce ai la dispozitia lui Hristos, si vei fi uimit. 2.Pune TOT la dispozitia Lui Ucenicii n-au spus: iti dam 4 paini, trebuie sa mai tinem si noi macar vreo trei, doar suntem si noi 12. Nu, ei pun tot, ba mai spun: uite, mai avem si niste pestisori. Ia-i si pe acestia. Conditia binecuvantarii maxime este sa pui TOT la dispozitia lui Dumnezeu.Putin, cat ai, uneori abia ai impresia ca-ti ajung tie resursele sufletului tau. Dar pune TOT. El va satura multimi cu putinul tau, daca Il inchini pe deplin Lui. Tu cum reactionezi atunci cand Domnul Isus solicita implicarea ta in minunile Lui?
2. Vs 10-21. INTELEGE binecuvantaea de a-L cunoaste pe Hristos. Gandul de mai sus, l-ati mai auzit cu siguranta, dar cel ce urmeaza, l-am primit ca pe ceva nou, desi parca mi-e tare cunoscut daca stau sa ma uit in jur. Suntem binecuvantati sa-L cunoastem pe Hristos, sa traim in prezenta Lui, sa fim martori la minunile Lui (priviti doar la saptamana asta deosebita de evanghelizare – e o minune), sa-I auzim invatatura mereu, si sa ne bucuram de binecuvantarile Lui. Cu toate acestea, ne comportam adesea ca si niste copii care nu inteleg lucrurile serioase si dimensiunea reala a lucrurilor. Privim la toate minunile lui Dumnezeu ca la un spectacol su un lucru frumos, "aplaudam", zicem ca "a fost fain" si ce mare e Dumnezeu, dar parca nu avem nici o legatura cu ele. Plecam, si ne intoarcem la ale noastre, ca niste spectatori care au vazut un film bun despre care mai povestim poate vreo doua zile, dar atat. Iesim de la biserica si ne intoarcem la bancurile noastre. Uitati-va la ucenici. Mai participasera la o inmultire a painilor nu cu mult timp in urma, dar fata in fata cu situatia de aici ei intreaba: "Cum ar putea cineva sa sature cu paine pe oamenii acestia aici,intr-un loc pustiu?"(vs4) Nu facem si noi la fel? Lasam sa treaca pe langa noi minunile lui Dumnezeu, fara sa le bagam in seama sau sa invatam ceva din ele, iar cand ne confruntam cu ceva asemanator mai tarziu, ne intrebam din nou ca prima data: "Cum se poate rezolva asta? Sau cine ar putea? Acuma chiar nu mai vad nici o solutie...etc" Desi, nu cu mult timp in urma Dumnezeu ti-a aratat ce poate face, dar tu n-ai luat seama. Aceeasi problema, aceeasi necredinta, te invarti in cerc, n-ai crescut deloc si n-ai invatat nimic. Si, hai sa zicem ca e de inteles si asta. Dar urmeaza vs de la 10-19. "Indata" spune vs 10, adica imediat dupa minunea inmultirii painilor, Domnul Isus incearca sa deschida o discutie serioasa cu ucenicii, indemnandu-i sa se fereasca de aluatul fariseilor, adica de fatarnicie, ipocrizie si lucruri asemanatoare. Ei se gandeau ca le spune asa pt ca nu luasera paine. Poftim, treaba... Pai nu era cu ei Cel ce hranise 4000 de oameni din nimic? Vedeti, numai ce se terminase seara de evanghelizare, sau seara de tineret unde fusesera martori la minunile lui Dumnezeu si ei deja se intorsesera la gandurile lor de zi cu zi, la preocuparile lor pamantesti.Nu tinusera minte si nu invatasera nimic! asa facem si noi de multe ori.In loc sa iesim de la biserica cu gandul la ce am primit, am auzit sau am vazut, ne luam din nou cu ale noastre, neschimbati, neatinsi, parca nu s-a lipit de noi nimic. Urmeaza un sir de intrebari incomode pt noi, cei care ne pretindem a fi aproape de Hristos :"Tot nu pricepeti si nu intelegeti? Aveti inima impietrita? Aveti ochi si nu vedeti? Aveti urechi si nu auziti? Si nu va aduceti aminte de loc?"(vs17-18) Cu alte cuvinte: chiar nu faceti legatura?, N-ati invatat nimic? V-a lasat tot ce s-a intamplat in aceeasi stare, cu aceleasi ganduri, cu aceleasi preocupari? Cum ramanem noi dupa ce experimentam minunile lui Dumnezeu? "Cerem un semn" mereu. Doamne, vreau sa vad, sa inteleg, sa simt, etc. Dar s-ar putea sa nu mai primim pentru ca nu le pretuim pe cele ce le avem deja. Oare nu ti-a aratat Dumenzeu ca e atotputernic? Atunci de ce nu intelegi ca El poate sa rezolve orice problema si pierzi timp ingrijorandu-te? Nu ti-a aratat ca e atotstiutor? Atunci de ce crezi ca nu te intelege, sau nu-ti e alaturi? Exemplele pot continua. Nu intelegem pentru ca nu vrem. Si minunile trec pe langa noi lasandu-ne reci. Intelege deci binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos. Asta inseamna crestere si a fi constient mereu ca a trai cu Hristos e un privilegiu, o onoare, fiecare moment trebuie pretuit, folosit spre crestere si spre adancire in asemanare cu El. Nu lasa sa treaca pe langa tine minunile Lui. Cum vom fi dupa saptamana asta? La fel ca ucenicii dupa prima inmultire a painilor? Sau vom fi o treapta mai sus in intelegerea si constientizarea binecuvantarii de a-L cunoaste pe Hristos?
3. INCREDE-TE in binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos . Asta nu mai scrie in text, dar este rezultatul celor doua ganduri de mai sus. A-L cunoaste pe Hristos inseamna a trece peste orice obstacol, inseamna biruinta in incercare inseamna speranta in descurajare, inseamna pace in furtuna, inseamna bucurie in intristare. Adu-ti aminte ca Il cunosti pe Hristos, si, mai mult, ca esti cunoscut de El, atunci cand treci prin momente dificile, si ai incredere in asta. Vei primi aceasta incredere in momentul in care vei cauta sa intelegi si sa imparti cu ceilalti binecuvantarea de a-L cunoaste pe El.

Fiti binecuvantati, dragii mei, si fie ochii nostri deschisi, si mintile noastre preocupate de a creste privind si pastrand in inimile noastre, asemeni Mariei alta data, minunile deoasebite de care Dumnezeu ne face parte chiar in aceste zile. Sa cautam deci sa nu ramanem la fel in urma lor. Imparte, intelege, si crede!

Binecuvantari vesnice,
radusamuel

Izbaveste-ma....sau?

"Acum sufletul Meu este tulburat. Si ce voi zice? ... Tata, izbaveste-Ma din ceasul acesta? ... Dar tocmai pentru aceasta am venit pana la ceasul acesta! Tata, proslaveste Numele Tau! Si din cer s-a auzit un glas care zicea: "L-am proslavit si-L voi mai proslavi!" Ioan 12.27-28

Cred ca fiecare dintre noi am trecut sau unii trecem poate chiar acum prin momente de tulburare sufleteasca. Sunt cu siguranta momente incomode, sau chiar greu de indurat si de trecut uneori. Asa ca suntem instinctiv tentati ca in perioade ca acestea sa avem rugaciuni care sa contina cuvinte si expresii ca: "Ajutor!" "Doamne, scapa-ma, izbaveste-ma...", "fa sa dispara...", ajuta-ma sa trec peste..." Ne luptam cu noi insine si cu frustrarea fiecarui moment in care cadem sub apasarea lui "De ce tocmai mie?" sau "De ce tocmai acum?" Sfarsim apoi franti, mizand pe interventia Divina salvatoare, si trecem prin incercare fara vreun castig, ramanand doar cu gandul "Ce greu a fost..." Usor nu e, cu siguranta, iar interventia lui Dumnezeu si prezenta Lui in incercare sunt vitale. Insa, fara sa contrazica aceste lucruri, Domnul Isus ne da o alta perspectiva asupra momentelor de incercare sufleteasca. Este de altfel perspectiva corecta, pe care de multe ori o scapam din vedere in stresul ceasului de tulburare, si de care ne dam seama rusinati mai apoi. E perspectiva pentru care am fost creati, si anume: Slava lui Dumnezeu.

Domnul Isus exclude din start replica cu care noi probabil ne incepem rugaciunea sufletului tulburat. El nu spune "Tata, izbaveste-Ma din ceasul acesta!" , pentru ca, desi nu-i era comoda, nici usorara starea (in Matei 26 El o numeste "intristare de moarte"), El ii intelegea rostul: "Dar tocmai pentru aceasta am venit pana la ceasul acesta!" De cele mai multe ori nu ne luam timpul pentru a sta si vedea rostul momentului de tulburare si finalitatea spre care duce el. Ne lovim doar de o stare de care am vrea sa scapam. Cu toate acestea, Dumnezeu ingaduie aceste momente cu un rost: uneori spre a ne invata ceva, alteori pentru pocainta noastra, alteori pentru a lucra in viata celor din jurul nostru, etc.

Uneori veti spune: "Nu inteleg de ce...!" Pai uneori nici nu trebuie. Ceea ce trebuie sa intelegem si sa ne stea in fata mereu este scopul pentru care am fost creati, si anume "Slava lui Dumnezeu!" Aceasta perspectiva este raspunsul la toate "de ce"-urile noastre. Cauta deci ca in orice situatie viata ta sa-I aduca slava lui Dumnezeu. Asta este ceea ce ne invata Domnul Isus in textul de azi: Si ce voi zice? ... Tata, izbaveste-Ma din ceasul acesta? ...nu, ci: ...Tata, proslaveste Numele Tau!

Fie acestea cuvintele noastre atunci cand sufletul nostru este tulburat pentru o nedreptate: Tata, proslaveste Numele Tau prin atitudinea mea fata de cel ce mi-a gresit, sau atunci cand sufletul ne e tulburat de ingrijorare: Tata, proslaveste Numele Tau prin rezolvarea pe care cred ca o vei da situatiei prin care trec sau atunci cand am pacatuit: Tata, fie proslavit Numele Tau prin felul in care accept iertarea Ta si las Duhul Tau sa ma schimbe. Tata proslaveste Numele Tau in ciuda faptului ca mi-e greu, in ciuda celui rau care incearca sa ma doboare prin intimidari si ganduri straine, Tata singurul meu interes e ca Numele Tau sa fie proslavit! E bucuria si dorinta mea! Fie cum voiesti Tu mai presus de cum voiesc eu (Mt.26.39)
Desi nu ne-a promis o viata lipsita de momente grele, Dumnezeu ne-a promis un lucru mai pretios: insotirea Lui in toate aceste momente. Nu dori deci, in primul rand sa scapi din ceasul de tulburare. Ci cauta ca trecand prin el, Numele Tatalui sa fie proslavit. Asta sa fie dorinta ta, si Tatal iti va vorbi din cer incuviintandu-ti atitudinea si cinstindu-te prin raspunsul Lui in fata celor care te privesc in astfel de momente. Chiar daca unii nu vor intelege, bucura-te! Cerul intreg a prins ideea ;) (vs 28-30)

Binecuvantari vesnice,

radu samuel

1Cor 10.31 "...sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu"