Miercuri...

Mirul turnat pe capul lui Isus

Matei 26:6-13

Vânzarea lui Isus

Matei 6:14-16

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Marţi...

1. Blestemarea smochinului - Matei 21:18-22*

2. Pilda celor doi fii - Matei 21:23-32

3. Pilda vierilor - Matei 21:33-46

4. Pilda nunţii fiului de Împărat - Matei 22:1-14

5. Birul - Matei 22:15-22

6. Despre înviere - Matei 22:23-33

7. Porunca cea mai mare - Matei 22:34-40

8. Al cui fiu este Hristosul? - Matei 22:41-46

9. Isus mustră pe Cărturari şi pe Farisei - Matei 23:1-12

10. Nelegiuirile Cărturarilor şi Fariseilor - Matei 23:13-36

11. Pedeapsa Ierusalimului - Matei 23:37-39

12. Dărâmarea Ierusalimului - Matei 24:1-14

13. Pedepsirea Ierusalimului

şi venirea Fiului omului - Matei 24:15-25

14. Îndemn la veghere - Matei 24:36-51

15. Pilda celor zece fecioare - Matei 25:1-13

16. Pilda talanţilor - Matei 25:14-30

17. Judecata viitoare - Matei 25:31-46

18. Sfătuirea împotriva lui Isus - Matei 26:1-5

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Luni...

45. În urmă, (Isus) a intrat în Templu, şi a început să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în el. 46. Şi le-a zis: "Este scris: 'Casa Mea va fi o casă de rugăciune.' Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari." 47. Isus învăţa în toate zilele pe norod în Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului căutau să-L omoare; 48. dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Îi sorbea vorbele de pe buze...

Luca 19:45-48*

Începe săptămâna luminată curăţindu-ţi Templul....

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Dumnezeul munţilor...?

^*22Atunci proorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel, şi i-a zis: "Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci, la anul viitor împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta." ²³ Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: "Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei. ²⁴ Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui, şi înlocuieşte-i cu căpetenii; ²⁵şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei." El i-a ascultat, şi a făcut aşa. ²⁶În anul următor Ben-Hadad a numărat pe Sirieni, şi s-a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel. ²⁷Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde, şi au ieşit în întâmpinarea Sirienilor. Au tăbărât în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe când Sirienii umpleau ţara. ²⁸Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: "Aşa vorbeşte Domnul: ,Pentru că Sirienii au zis: ,Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor', voi da toată această mare mulţime în mâinile tale, şi veţi şti că Eu sunt Domnul." ²⁹Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta, şi copiii lui Israel au omorât Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într-o zi. ³⁰Ceilalţi au fugit în cetatea Afec, şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră.

1Împăraţi 20:22-30

Citind recent textul de mai sus, m-am gândit că se leagă de ceea ce v-am scris săptămâna trecută. Asemeni Sirienilor, mulţi dintre noi facem greşala de a-L considera pe Dumnezeu un Dumnezeu al munţilor. Reputăm victorii răsunătoare în momentele noastre "de munte" însă uităm că şi în vale Dumnezeul nostru este acelaşi. Dificultăţile văii ne produc îngrijorare. Uriaşii tip "Goliat", ne iau ochii, şi nu ne mai lasă să vedem dincolo de ei, iar armatele Sirienilor care umplu vaile ne fac să ne simţim atât de vulnerabili. Şi atunci, folosindu-se de toate aceste circumstanţe prielnice lui, cel rău vine şi te amăgeşte cu aceleaşi vorbe ca pe Sirieni. "Dumnezeul tău este un Dumnezeu al munţilor. Când ţi-e bine, Dumnezeu este cu tine. Însă aici în vale... aici vei fi biruit!" Ascultarea de această şoaptă a fost însă greşala fatală a Sirienilor. Dumnezeu a hotărât înfrângerea celor ce gândesc aşa. De ce? Tocmai pentru că El nu se schimbă. El este acelaşi şi pe munte şi în vale.

Lucrul cu care vreau să vă încurajez săptămâna aceasta este acela că starea prin care treci nu schimbă caracterul lui Dumnezeu. Noi, oamenii suntem schimbători. Dumnezeu însă este Acelaşi, ieri, azi şi în veci. El este Domn peste orice situaţie din viaţa ta, în orice perioadă, fie ea de încercare, fie de linişte şi pace, fie de biruinţe răsunătoare. Contextele vieţii mele nu-mi schimbă Dumnezeul. Iată adevărul care ar trebui să ne conducă viaţa pe vârfuri de munte, dar şi în adâncimile văilor întunecoase.

"Chiar dacă-ar fi să trec prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine!"

Psalmul 23:4

Binecuvântări veşnice,

radusamuel

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Psalmul meu...

Departe de-a fi o capodoperă poetică , sau în vreun fel asemănător cu cele 150 de nestemate biblice, l-am numit "Psalmul meu" din simplul motiv că versurile de mai jos cuprind o lecţie personală învăţată dintr-unul din psalmi. A fost o perioadă în care, asociind eronat starea spirituală bună cu momentele sentimentale, mă trezeam uneori, inevitabil, în momente în care nu simţeam nimic, sau nu eram chiar "pe vârfuri de munte" sentimental vorbind. Prima reacţie era mereu aceea de a căuta unde am gresit. Apoi căutam să simt din nou ceva ca semn al unei bune relaţii între mine şi Dumnezeu. Adevărul (demonstrat de altfel de câteva ori) era acela că un sentiment m-ar fi amorţit din nou în aceeaşi plafonare a unei credinţe imature bazate strict pe ceea ce simt. Lecţia pe care am învăţat-o a fost aceea că parte din momentele dificile prin care trecem ocazional nu sunt neapărat pedepse ale unor greşeli sau păcate făcute anterior, ci uneori, Dumnezeu îngăduie valea, tocmai ca să ne înveţe să prefacem astfel de locuri pustii în locuri pline de izvoare. Relaţia cu Dumnezeu nu înseamnă doar munte, ea trece şi prin vale. Dar cei care-şi pun tăria în El şi în a căror inimă locuieşte încrederea, străbătând valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare. Acesta este de fapt testul adevăratei credinţe (ps84.5-7). Eram adesea tentat să-mi plang de milă şi sa spun că Dumnezeu nu mă mai ascultă, că nu-L mai simt, nu-mi mai vorbeşte, sau alte astfel de concluzii pripite. Ei bine, răspunsul l-am primit într-o după-amiază în timp ce rosteam o astfel de rugăciune autocompătimitoare. Cuvintele de mai jos au inceput sa se succeada in mintea mea fara sa le gandesc neaparat. Le-am considerat deci o lecţie bună pentru atunci. Poate mai sunt cuiva de folos....

"Mi-e greu" erau cuvintele cu care de obicei imi incepeam rugaciunile in astfel de perioade... în caz că astfel de începuturi vă sună cunoscut...

Mi-e greu.. şi Îţi repet mereu

Aceleaşi cuvinte, fără de-nţeles, aceeaşi întrebare...

Aştept un sentiment, un fior, un semn

Aştept să văd lucind mai tare-o stea

ca să pot spune, "Doamne, am simţit prezenţa Ta!"

Şi să adorm din nou în plafonare,

liniştit că nu m-ai părăsit...

Dar Tu, Tatã, îmi explici cu dragoste

Că trebuie să trec şi prin momente grele...

Că după orice munte urmează şi o vale;

Că după bucurie urmează şi durere

Că după biruinţă urmeaza şi-ncercare. ..

Iar dacă acum sunt în Valea Plângerii

Nu înseamnă că m-ai părăsit

Sau că mă lipseşti de vreo binecuvântare.

Ci doar că aştepţi ca, străbătând-o,

Să o prefac într-un loc plin de izvoare!

"Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, şi în a căror inimă locuieşte încrederea. Când străbat aceştia Valea Plângerii o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere in putere..."

Ps.84.5-7*

Binecuvântări veşnice,

radusamuel

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924