Duhul nou şi vechea slovă...

6. Dar acum am fost izbăviţi de Lege, şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un Duh nou, iar nu după vechea slovă.

Romani 7

5. Nu că noi prin noi înşine suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, 6. care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară dar Duhul dă viaţă.

2Corinteni3

Vă salut din nou, dorindu-vă cele mai alese binecuvântări din partea Celui ce poate binecuvânta peste măsură şi din belşug pe toţi aceia care cred ca o poate face. Iată două texte din Scriptură care nu mi-au dat linişte în ultima vreme. Aveam pretenţia că sunt unul din slujitorii lui Dumnezeu până când, meditând asupra celor de mai sus, am ajuns să-mi pun unele întrebări serioase asupra felului meu de a-L sluji. Da, cred că am spus bine..."felului meu" de a-L sluji, pentru că felul Lui de a vedea lucrurile mi se pare acum mult diferit.

Jertfa lui Hristos reprezină un nou legământ, regenerarea relaţiei Dumnezeu-om, un nou fel de a ne raporta la Dumnezeu care generează un nou fel de slujire. Desfiinţează deci, apostolul Pavel vechea Lege? Nu cred... ci doar oferă o nouă perspectivă a împlinirii ei prin prisma Jertfei de la Calvar. Acea jertfă odată pentru totdeauna (Romani 6.10) care a făcut posibilă surparea zidului, şi totodată inutilă aducerea altor jertfe imperfecte pentru păcat (Evrei10.11) sau a unui mare preot uman intermediar (Evrei 7.26-27), nimicind zapisul osânditor pironindu-l pe cruce (Coloseni 2.14) şi dobândind o răscumpărare veşnică (Evrei 9.12). Dacă veţi avea curiozitatea să citiţi întregul capitol 3 din 2Corinteni, veţi observa cum apostolul Pavel insistă asupra diferenţelor făcute de jertfa Fiului lui Dumnezeu pe Golgota între felul anterior de slujire (după Lege) şi felul actual (prin Duhul).

Şi anume: vechiul legămănt scris pe table de piatră (Exod 20) - noul legământ scris pe inimi de carne (2Cor.3.3) ; apoi, vechiul legământ aducător de osândă şi moarte, în antiteză cu Duhul dătător de viaţă (vs.6); de asemenea măhrama aşezată peste inimile celor ce slujesc după slovă (vs.15) pe când cei ce se întorc la Dumnezeu au parte de înlăturarea măhramei şi de Harul de a privi cu faţa descoperită ca într-o oglindă slava Domnului (vs.18).

Nu ştiu dacă mă fac înţeles prea bine. Noi trăim sub amprenta noului legământ, însă tare mă tem că uneori slujim după vechea slovă, încadrându-ne slujirea într-un set de reguli, în bifarea unor acţiuni care vrei-nu-vrei "trebuiesc" făcute. Acele zeciuieli din izmă şi mărar, acea curăţire a vasului doar pe partea din afară, etc. Atitudini de genul acesta ne omoară slujirea. Vă aduceţi aminte de tânărul bogat? (Luca 18.18) Ce-i lipsea lui? Slujea din copilărie păzind poruncile cu stricteţe. Ce se întâmplă când Domnul Isus îi cere ceva neaşteptat? Ceva neprevăzut? Se retrage dezamăgit, nefiind gata să renunţe la controlul asupra vieţii sale în schimbul încredinţării soartei lui în mâna Celui pe care susţinea că-L slujeşte cu scumpătate.

Cam asta facem noi. Păzim poruncile! Duminică de duminică venim la biserică. Cântăm în cor, ne implicăm în lucrări de voluntariat cu copiii, şcoala duminicală, serile de luni, repetiţii peste săptămână, etc. Cu alte cuvinte: SLUJIM!

În rest, însă, ne trăim depresiile mai ceva ca-n filmele americane de prost-gust, trăim banal, alergăm după best-jobs, vorbim sărac, gândim superficial şi suntem robii acestor gânduri, ne devalorizăm zilnic în principii... Cu alte cuvinte: MURIM!

De ce? Pentru că gândim totul la nivel de slovă, la nivel teoretic. Asta ne omoară. Totul e bine până când Dumnezeu ne cere să facem ceva neaşteptat, ceva ce nu luasem în calcul. Şi asta se poate întâmpla oridecâte vom avea curajul să deschidem Biblia. Să luăm spre exemplu marea trimitere din Matei 28.19-20. Care din noi suntem gata să lăsăm totul şi să plecăm până la marginile pământului? Sau în Oltenia? Sau măcar până în satul vecin? (dar nu în misiune duminica, ci ştiţi la ce mă refer) Mai este cineva care să-L ia pe Dumnezeu pe cuvânt, să renunţe la lucrurile pe care acum se crede stăpân şi să plece acolo unde Domnul îl trimite? Nu, ci mai degrabă stăm şi lâncezim pe scaunele bisericii cufundându-ne tot mai mult în propriile noastre idei şi frustrări de care nu vrem să ne lăsăm scăpaţi. Dar hai să restrângem chemarea la "duceţi-vă şi faceţi ucenici" aici, lângă tine, poate chiar în biserica ta. Pardon? Eu? Eu îmi văd de mine şi atât! Cânt în cor, dau bani, ajut cum pot, deci slujesc. Dar oare nu este ascultarea primordială jertfei în ochii lui Dumnezeu? El nu are nevoie de oameni perfecţi, ci doar de oameni disponibili. Până când? Mai stăm mult aşa?

Ce înţeleg deci, prin slujire? Gândul mă duce la substantivul din aceeaşi arie semantică, şi anume la "slujitor", acea persoană mereu la dispoziţia stăpânului, în ascultare de voia stăpânului, împlinindu-i poruncile. Şi anume slujirea nu ţine doar de biserică. Ci de o disponibilitate necontenită de a asculta şoapta Duhului lui Dumnezeu, fie acasă, fie pe stradă, fie oriunde aiurea... Asta e a sluji prin Duhul, asta e slujirea aceea vie, viaţă dată tocmai de legătura continuă în Duhul cu Dumnezeu. Pentru asta a murit Hristos! Pentru acea atitudine de slujire plină de neprevăzut, în care, inima ta, sensibilă la şoapta Duhului este gata să se arunce cu credinţă în mâna Celui ce-i cere ceva ce mintea ta nu prevăzuse... Dar eşti gata să schimbi slujirea ta moartă cu o slujire vie care ţi-ar crea poate discomfort? Eşti gata să renunţi la "palpabil" în favoarea încrederii neclintite în lucrurile care nu se văd?

Mi-ar place să pot da o definiţie a ''slujirii prin Duhul''. Dar tocmai acesta e farmecul. Nu e un lucru care se poate defini, nici o reţetă. E o stare care se descoperă, e o trăire care se cultivă şi se dezvoltăîn inima celor cărora le pasă! Nu e ceva care pică din cer din senin, dar cu siguranţă e dăruită de acolo celor preocupaţi să o aibă. Citiţi Biblia, stăruiţi în viaţa de rugăciune şi post, vegheaţi asupra trăirii voastre, cu alte cuvinte: fiţi oamenii cărora le pasă!

Iată deci, subiectul de meditaţie pentru săptămâna aceasta: slujesc prin Duhul sau slujirea mea e pe moarte?

Binecuvântări veşnice,

radusamuel

P.S. De data aceasta, ofer acces comentariilor. Consider că este o temă pe care nu am epuizat-o, şi aştept deci, completările dvs.

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Cântarea mea e numai despre...

Cântati Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ Exod 15.21

Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! Vestiţi din zi în zi mântuirea Lui; 1Cronici 16.23

Cântaţi Domnului, care împărăţeşte în Sion, vestiţi printre popoare isprăvile Lui! Psalmii 9.11

Cântaţi Domnului, voi cei iubiţi de El, măriţi prin laudele voastre Numele Lui cel Sfânt! Psalmii 30.4

Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!

Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui! Psalmii 96.1,2

Cântaţi Domnului o cântare nouă, căci El a făcut minuni. Dreapta şi braţul Lui cel sfânt I-au venit în ajutor.

Cântaţi Domnului cu harfa, cu harfa şi cu cântece din gură!

Psalmii 98.1,5

Cântaţi Domnului cu mulţumiri, lăudaţi pe Dumnezeul nostru cu harfa! Psalmii 147.7

Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui în adunarea credincioşilor Lui! Psalmii 149.1

Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!" Isaia 12.5

Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laudele Lui până la marginile pământului, voi care mergeţi pe mare şi cei ce locuiţi în ea, ostroave şi locuitorii lor! Isaia 42.10

Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din mâna celor răi." Ieremia 20.13

Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului. Efeseni 5.19

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

În drum spre Emaus...

*13.În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; 14.şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. 15.Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei. 16.Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască. 17.El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti. 18.Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: "Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?" 19."Ce?", le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: "Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. 20.Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit? 21.Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22.Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt, 23.nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu. 24.Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut." 25.Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii! 26.Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?" 27.Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 28.Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. 29.Dar ei au stăruit de El şi au zis: "Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut." Şi a intrat să rămână cu ei. 30.Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o. 31.Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. 32.Şi au zis unul către altul: "Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile" 33.S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc 34.şi zicând: "A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon." 35.Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.

Luca 24...

E unul din pasajele cele mai dragi mie din Scriptură... Mi s-a părut încă de la prima citire (şi nu aveam mai mult de 10 ani) o povestire de un farmec aparte. Iar, cu timpul, citind-o din nou şi din nou, a căpătat un loc însemnat în sufletul meu. Asta probabil, pentru că, dincolo de a fi o simplă relatare istorică, este o poveste în care mă regăsesc...

Drumul spre Emaus nu este doar un simplu drum de şaizeci de stadii. Este drumul pe care întrebările şi confuziile găsesc răspuns şi lămurire. Este drumul la sfârşitul căruia, bucuria şi entuziasmul iau locul tristeţii dezamăgirii cu care porniseşi la drum. Este drumul care-ţi schimbă punctul de vedere cu 180⁰ oferindu-ţi lumina în locul vederii împiedicate. Este drumul pe parcursul căruia inima ta rece devine incandescentă... pentru că Cel ce ţi-a părut la început un străin de tot ceea ce ţi se întâmplă se dovedeşte a fi de fapt Cel care cunoaşte lucrurile cu mult mai bine decât tine. Drumul spre Emaus este drumul pe care Hristos ţi se redescoperă... Asta a făcut şi pentru cei doi ucenici drumul acesta -până atunci atât de obişnuit- atât de special.

Nu vă sună cunoscut? Deşi n-am văzut niciodată Israelul, eu am parcurs drumul spre Emaus. Şi uneori îl mai parcurg...E fiecare drum pe care-l încep cu ochii împiedicaţi să-L cunosc pe "Străinul" care de fapt ştie ceea ce nici eu nu ştiu că vreau să aflu (eu, cel nepriceput şi zăbavnic cu inima când vine vorba să cred tot ce spun Scripturile). Atunci, Îi spun păsul meu şi apoi Îl ascult... Aşa se întâmplă minunea, şi inima mea începe să ardă din nou auzindu-I vorba...Parcurgem aşa pas după pas...

Într-un final ajungem...Nu s-a’nnoptat, dar Îl rog să rămână cu mine, căci este spre seară...nu pentru că nu s-ar descurca să meargă mai departe ci...pentru că eu nu mai vreau să mă despart de El. Atunci, El intră în casa inimii mele, rosteşte binecuvântarea, şi frângând pâinea îngenunchez din nou la Crucea Lui. Deşi e momentul în care se face nevăzut, ochii mei, acum deschişi, înţeleg că acesta e momentul din care El va rămâne totdeauna cu mine...de fapt...nu mă părăsise niciodată...

Hristos e viu! ...fiecare drum spre Emaus o dovedeşte...

Binecuvântări veşnice

radusamuel

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Duminică...

Hristos a înviat!

Învierea lui Isus - Matei 28:8-10, Ioan 20:1-10*

Isus Se arată femeilor - Matei 28:11-15

Petru se duce la mormânt - Luca 24:9-12

Isus se arată Mariei - Ioan 20:11-18

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Sâmbătă...

Despre ziua de sâmbătă nu ni se spun prea multe lucruri. Vă propun însă spre meditare capitolul 17 din Evanghelia după Ioan*. Este pentru mine unul din capitolele cu cea mai mare însemnătate din întreaga Scriptură: rugăciunea Domnului Isus. Deşi cu aproape 2000 de ani, Domnul Isus se roagă pentru fiecare dintre noi, cuprinzăndu-ne în versetul 20. În momente de încercare, apelăm la prieteni de încredere pentru a ne susţine în rugăciune. Astfel, depăşim aceste momente mai uşor, şi mai încurajaţi. Ajutorul şi alăturarea lor ne este indispensabilă şi nepreţuită, şi într-adevăr, Biblia ne învaţă că este un har să putem să ne purtăm poverile unii altora. Cu toate acestea, te-ai gândit vreodată că Biblia a fost scrisă special pentru tine? (pune-ţi numele aici) Pentru tine personal... Mie, Ioan 17 îmi întăreşte această convingere. Isus Hristos se roagă pentru mine! Special pentru mine şi tine, şi generaţia noastră. Deşi aparent se roagă pentru ucenicii Săi, El Îşi extinde rugăciunea şi aplicabilitatea ei faţă de "toţi cei ce vor crede în El prin cuvântul ucenicilor Săi" (vs.20) Ucenicii Săi sunt cei ce au dus mai departe învăţătura lui Isus, scriind Biblia. Noi suntem cei ce au crezut cuvintele lor...deci rugăciunea este pentru mine şi pentru tine, azi! Hristos este atemporal... pentru El, păcatul meu, vina mea şi nevoia mea de salvare nu erau ceva viitor...erau prezentul Lui. Păcatul meu l-a apăsat atunci. În mintea Lui eram eu atunci, deşi urma să mă nasc peste 1952 de ani. Tocmai astfel, rugăciunea Lui este pentru mine. Gândeşte-te la asta de fiecare dată când treci prin momente grele. Hristos s-a rugat special pentru tine atunci. Acelea sunt cuvintele Sale pentru tine. Rostite de gura Lui, şi lăsate scrise ca să le cunoşti azi! Asta s-a rugat Domnul Isus pentru tine şi pentru mine. E senzaţional... Nu apelăm la oricine pentru a se ruga pentru noi. De obicei ne alegem persoane care au o relaţie vie şi apropiată cu Dumnezeu. Şi totuşi imperfecte. Cu toate astea, pentru noi s-a rugat un Om fără păcat, Fiul lui Dumnezeu, Cel pe care Tatăl nu avea cum să nu-L asculte, pentru că tot ceea ce cerea era după voia Lui. Şi de atunci mijloceşte pentru tine înaintea Tatălui.

Asta e doar prefaţa... Citeşte rugăciunea, ca să vezi ce cere El în rugăciune Lui pentru noi... e extraordinar...sfinţire, unitate, ascundere in El, loc în cer...nu vă mai spun: citiţi-o!!! Poate ar fi bine chiar zilnic!

Cu toate acestea rugăciunea aceasta nu e pentru toată lumea (vs.9). Este doar pentru cei ce cred în El, cei ce au primit cuvintele Adevărului, cei care au recunoscut provenienţa Sa divină, (vs.6,7) şi au păzit (împlinit) Cuvântul Său (astăzi Biblia) (vs.6). Aceştia sunt cei ce beneficiază de această rugăciune, de darul mântuirii, şi în final de viaţa veşnică (vs.3).

Te numeri printre ei... ? Şi dacă da, te bucuri de toate acestea? Poate ar fi cazul să începi să dai un sens jertfei Fiului lui Dumnezeu în viaţa ta...

Binecuvântări veşnice,

radusamuel

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Vineri...

Isus este dus la Pilat - Matei 27:1-10 *

Isus înaintea lui Pilat - Matei 27:11-14

Înoirea hotărârii de moarte - Matei 27:15-25

Batjocurile ostaşilor - Matei 27:26-31

Răstignirea - Matei 27:32-38

Batjocurile trecătorilor - Matei 27:39-44

Întunericul - Matei 27:45-50

Perdeaua dinlăuntrul Templului se rupe - Matei 27:51-56

Înmormântarea lui Isus - Matei 27:57-61

Pecetluirea mormântului - Matei 27:62-66

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924

Joi...

Descoperirea vânzătorului - Matei 26:17-25*

Cina cea de taină - Matei 26:26-29

Isus îi înştiinţează pe ucenicii Săi - Matei 26:30-35

Ghetsimani - Matei 26:36-46

Joi noaptea

Prinderea lui Isus - Matei 26:47-56

Isus înaintea Sinedriului - Matei 26:57-68

Tăgăduirea lui Petru - Matei 26:69-75

*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924