Nu-mi pasa de altarul de arama...

10.Imparatul Ahaz s-a dus la Damasc, inaintea lui Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei. Si, vazand altarul din Damasc, , imparatul a trimis preotului Uriechipul si infatisarea acestui altar, intocmai cum era facut. 11.Preotul Urie a facut un altar intocmai dupa chipul trimes din Damasc de imparatul Ahaz, si preotul Urie l-a facut mai inainte ca sa se intoarca imparatul Ahaz din Damasc. 12.La venirea lui din Damasc, imparatul a vazut altarul, s-a apropiat de el si s-a suit pe el. 13.A ars pe el arderea de tot si darul de mancare, a varsat jertfele de bautura si a stropit pe altar sangele jertfelor de multumire. 14.A indepartat dinaintea casei altarul de arama care era inaintea Domnului, ca sa nu fie intre noul altar si Casa Domnului; l-a pus langa noul altar, spre miazanoapte. 15.Si imparatul Ahaz a dat urmatoarea porunca preotului Urie:”Sa arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineata si darul de mancare de seara, arderea de tot a imparatului si darul lui de manacare, arderile de tot aleintregului popor din tara si darurile lor de mancare, sa torni pe el jertfele lor de bautura, si sa stropesti pe el tot sangele arderilor de tot, si tot sangele jertfelor; cat despre altarul de arama, nu-mi pasa de el...”
2 Imparati 16.10-15


Sa nu mai fi fost arama la moda? Sau sa fi fost altarul de arama prea uzat, sau prea vechi ca design? Sau era prea mic? Sau era prea mare? Sau pur si simplu trebuia schimbat ceva? Cert este ca Ahaz alege sa construiasca un altar nou, dupa un model nou, un model pagan, dupa propria lui placere. De ce?
Incepem imediat vorba, dar inainte de asta cateva cuvinte despre altarul de arama. Constructia acestui altar a fost poruncita de Dumnezeu lui Moise in Exod 27.1-2, detaliu cu detaliu, masura cu masura, ca parte din dotarile Cortului intalnirii. Era confectionat din lemn de salcam si acoperit cu placi de arama – si asta e o poveste interesanta (Num.16.38) Mai tarziu, acelasi Dumnezeu il delega pe Solomon sa se ocupe de construirea Templului, a Casei lui Dumnezeu, si implicit a altarului de arama pe care trebuiau aduse jertfele intregului popor, acum la dimensiuni considerabil mai mari. (2Cron4)
De data asta insa, lui Ahaz Dumnezeu nu poruncise nimic cu privire la vreo noua redecorare a Casei Domnului. Nu era Dumnezeu cel care venise cu o noua idee de proiect al altarului pentru jertfe. Nu stiu exact motivul. Poate fi teama, poate fi ingamfarea, poate fi o strategie politica de simpatie cu Asirienii care stateau mereu pe punctul de a-i ocupa si lua in robie, poate un moft, poate un gest sfidator, sau un gest disperat sub presiune. Indiferent care ar fi fost motivul, pe noi nu acesta ne intereseaza. Cert este ca Ahaz schimba modul de inchinare lasat si randuit de Dumnezeu pentru a-l inlocui cu unul dupa propria lui placere. “Am vazut un altar interesant in Damasc...vreau si eu unul la fel. Numai noi sa ramanem in urma? Numai noi sa nu facem cum fac toti? Numai noi sa nu avem daca cei care sunt "in top" au si practica asta? Altarul de arama l-a poruncit Dumnezeu pe vremea lui Solomon. Acuma-s alte vremuri. Nu-i mai la moda rugaciunea, cantarea in lacrimi, cititul Bibliei, vorbele duhovnicesti. Mai bine o gluma, o predica scurta si o cantare zgomotoasa si ritmata.Cat despre imbracaminte si alte accesorii, atitudine, purtare... Vreau si eu asa! Punct! Cat despre altarul de arama... nu-mi pasa de el.”
Gandul e adanc, si e mult de vorbit pe tema asta. Nu vreau sa va plictisesc, ba dimpotriva, sa va motivez sa-l adanciti fiecare in dreptul vostru. De cate ori am ales sa ne inchinam inaintea lui Dumnezeu in felul in care ne-ar conveni noua, sau am vazut la altii, sau ne-am lasat indrumati de altii fara sa ne pese de felul in care Dumnezeu a poruncit sa ne inchinam inaintea Lui?
Cand spun inchinare nu ma refer doar la ceea ce facam in biserica. Exemplul cu cantarea si predica l-am dat ca sugestie a unei imagini. Dar astea sunt doar doua lucruri mai evidente care au de a face cu inchinarea in Biserica. Va vorbesc insa despre o VIATA DE INCHINARE inaintea lui Dumnezeu, inchinand fiecare gand, fiecare cuvant, fiecare respiratie si bataie a inimii in momentele mai putin vizibile, in contexte extrabisericesti, extra4ziduri. Cum te inchini inaintea lui Dumnezeu atunci? Multi incepeti in curand BAC-ul. Faceti din asta un act de inchinare la adresa lui Dumnezeu. Sa va pese de altarul de arama, indiferent ce vedeti la ceilalti. Nu adoptati modelul lor de inchinare caci nu lui Dumnezeu se inchina ei facand ceea ce fac. Nu va doriti altare ca cele din Damasc, caci atunci slava lui Dumnezeu nu va mai umple Templul inimii voastre. In schimb, daca-ti pasa de felul in care Dumnezeu a poruncit sa I te inchini, paharul tau va da cu siguranta peste el.
Acelasi gand pentru cei ce slujim intr-un fel sau altul, mai ascuns sau mai vizibil. Sa ne fereasca Dumnezeu sa aducem in mijlocul Templului altarul pe care sa ne suim noi si mandria noastra, lucrurile care ne plac noua si slujirea dupa propriul chef, aducand jertfa unui nebun si provocandu-i scarba lui Dumnezeu prin asa zisele noastre acte de inchinare. NICI MACAR FOC STRAIN PE ALTARUL DE ARAMA! (spunea Radu A. cand am discutat lucrul asta dimineata)

Sa ne luam deci fiecare timpul de a ne cerceta daca nu cumva la momentul asta stam inaintea lui Dumnezeu cum avem noi chef,in felul in care ne convine, fara sa ne pese de felul in care Dumnezeu a poruncit sa stam si sa ne inchinam inaintea Lui.
Sa-ti pese de altarul de arama... Nu-l schimba pentru nu stiu ce altar din Damasc. Nu-l da pe Dumnezeu pe nimic altceva. Cu cine poti sa-L asemeni sau sa-L pui macar alaturi? Nu e El mai de pret ca orice pentru tine? Chiar mai de pret decat tine insuti in ochii tai? Separa lucrurile de pret de cele fara pret. Separa lumina de intuneric! Asa face Dumnezeu! Nu da aurul, argintul si pietrele scumpe pe paie, fan si trestie. Nu va tine! Sa-ti pese de lucrurile de care-i pasa lui Dumnezeu, si nici macar sa nu-ti incarci mintea cu lucrurile pe care Dumnezeu le dispretuieste.

Binecuvantari vesnice,
radu samuel

Il stiti pe Amasia?

2 Cronici 17

Capitolul il prezinta pe Iosafat, unul din imparatii deosebiti ai lui Iuda, care l-a avut alaturi pe Dumnezeu pentru ca "a umblat in caile dintai ale tatalui sau David". Desi avem multe de invatat de la el, as vrea de data asta sa ne oprim privirile asupra unui personaj mai putin bagat in seama, dar cu toate acestea special. El se numeste Amasia, fiul lui Zicri, si apare in versetul 16, prezentat ca si capetenie in slujba imparatului peste doua sute de mii de oameni viteji. Totusi, descrierea lui cuprinde un amanunt foarte important care-l face diferit de celelalte capetenii: el "Amasia, fiul lui Zicri care se predase de buna voie Domnului, cu 200.000 de viteji". E un amanunt demn de luat in seama. Iosafat a fost genul de imparat care a distrus stalpii idolest, si a nimicit astarteele si "a carui inima s-a intarit tot mai mult in caile Domnului"(vs6,7) Ni se arata de asemenea felul in care delega preoti sa invete pe popor legea, fiind plin de ravna pentru Dumnezeu, si cautand sa traga dupa el poporul in apropiere de Dumnezeu.
Amasia insa, era omul "din banca" asa cum suntem fiecare din noi. Nu era el factorul de decizie, nu era el imparatul, nu era el pastorul. Pentru Iosafat era de asteptat sa faca asta. Insa Amasia putea sta linistit asteptand sa fie impins de la spate, cum stam si noi de multe ori in biserica, considerand ca noi nu suntem cei chemati sa stam in fata.
Totusi Dumnezeu asteapta de la noi sa fim oamenii care "de buna voie" ne predam lui si nu asteptam sa fim impinsi de la spate sau sa faca altii treaba si pentru noi, ca doar ei sunt chemati...
Doua lucruri simple de invatat de la Amasia:
1.Fii omul care de buna voie se preda in slujba lui Dumnezeu. Nu astepta mereu sa te impinga cineva de la spate
2.Fii omul care trage si pe altii dupa el. Cu siguranta nu putea influenta un popor intreg. Dar el avea sub stapanirea lui 200.000 de viteji, care stiau de hotararea capeteniei lor. Amasia le statea in fiecare zi inainte ca exemplu. Nu vei putea influenta o biserica, sau un oras poate. Dar sigur sunt in fiecare zi oameni care stau si privesc la tine si asupra carora ai o anumita influenta. Fi-le exemplu.
Nu stiu daca stiati ceva despre Amasia pana acum. Dar cerul stie totul cu siguranta, despre un om care l-a cautat pe Dumnezeu de buna voie, din "banca lui".
Dumnezeu sa ne ajute sa fim oamenii care desi nu se evidentiaza atat de mult in ochii multimii, sunt acei pe care ii cunoaste un cer intreg, si Tatal care vede in ascuns.


Binecuvantari vesnice,
radu samuel

Ce vezi?...

11. Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:"Ce vezi Ieremio?"
Eu am raspuns: "Vad un veghetor."
12. Si Domnul mi-a zis: "Bine ai vazut; caci Eu veghez asupra Cuvantului Meu ca sa-L implinesc."
Ieremia 1.

Ieremia, un om cu ochii mai mereu in lacrimi...si totusi cu o vedere asa de clara. Poate ca tocmai lacrimile mijlocirii au devenit cu timpul filtrul prin care ochii lui au ajuns sa vada asa de bine... Dar asta ceva mai tarziu...
Episodul acesta insa are loc chiar la inceputul cartii, cand Dumnezeu il cheama in lucrare.
Primul raspuns al lui Ieremia? "Ah, Doamne, sunt doar un copil, nu stiu sa vorbesc"(vs.6)
Raspunsul lui Dumnezeu: "Nu te teme, mergi pe mana Mea - cuvintele mele in gura ta..."
Iar Ieremia alege sa mearga pe incredere, lasandu-se folosit de Dumnezeu...
Dovada? vs 11 Domnul intreaba din nou: "Ce vezi Ieremio?"
Raspunsul lui nu mai este acelasi:"Doamne, sunt doar un copil... nu vad nimic, e prea mult pentru mine, ma depaseste..."
Ce vreau sa spun cu asta? De multe ori, in situatii care ne depasesc, vederea ne este afectata. Nu ma refer la ochii fizici, ci la felul nostru de-a privi lucrurile cu ochii nostri spirituali. Ce vezi atunci cand te afli in situatii care te depasesc? Pe tine...un copil uneori..? Ce vezi cand pici pentru a 3a sau a 4a oara un examen la care profesorul nu vrea sa te treaca? Ce vezi cand iei o nota mica desi stii ca lucrarea ta a fost exemplara, dar tu n-ai dat nici un ban cum au dat ceilalti?... Ce vezi atunci cand intreaga ta familie se intoarce impotriva ta cand aude ca ai vrea sa te botezi la "pocaiti"? Ce vezi atunci cand cel de langa tine e promovat desi de obicei faceai tu si jumatate din treaba lui la servici cand lucrati la acelasi birou? Ce vezi cand ramai fara bani pentru maine? Ce vezi atunci cand iti dai seama ca-ti cauti o slujba de mai bine de un an si inca n-a aparut nimic desi ai terminat o facultate pentru care ai muncit din greu? Ce vezi atunci cand ajungi la o anumita varsta si realizezi ca pana acum n-a aparut si pentru tine o persoana potrivita cu care sa-ti petreci restul vietii? Ce vezi atunci cand iti moare cineva drag? Ce vezi cand te dezamageste un prieten bun? Ce vezi cand te dezamageste biserica, sau cineva important de la care nu te asteptai sa faca asta?
Vezi frustrare, nedreptate, furie, disperare, durere, revolta, teama, dezamagire... vezi ca nu mai poti, vezi un prieten tradator, un patron mizerabil, un profesor compromis, o familie care nu intelege, crestini de duminica sau doar cu numele, o zi de maine greu de trait, un Dumnezeu care nu mai are urechi pentru tine, sau nu mai stii ce vezi, sau nu mai vezi nimic?
Te intreb deci ca odata Domnul pe Ieremia: "Ce vezi (si pune-ti numele tau aici)?"
Intreaba-te si tu la randul tau si analizeaza-ti vederea.
Vezi ceva din cele de mai sus? Atunci Domnul iti va raspunde la randul Lui: "Uite, dragul meu, draga mea, NU VEZI BINE" Nu e asta realitatea. Ar trebui sa vezi altceva. Uite ce:.. Fa-ti un control la ochi in lumina Scripturii...

Ce a vazut Ieremia? De ce analizele vederii sale au iesit bine?
"Vad un veghetor..." a raspuns el... Si Domnul i-a raspuns: BINE AI VAZUT! Eu sunt acel veghetor! Eu veghez asupra Cuvantului Meu ca sa-L implinesc! Nici o iota nu va ramanea neimplinita... mai degraba cerul si pamantul vor... Iti aduci aminte? Cele 365 de promisiuni...cate una pentru fiecare zi... Iata ca nu doarme nici nu dormiteaza Cel ce... El vegheaza. Este preocupat de implinirea Cuvantului Lui...la plecare si la venire...de acum si pana in veac... Ceea ce a promis nu va ramanea doar la stadiul de promisiune...
Deci ce vezi in situatiile care te depasesc? Nu vrei sa vezi dincolo de lucrurile cu care satan incearca "sa-ti ia ochii" si sa-ti inspaimante inima aruncandu-ti in fata situatii si contexte tulburatoare? Este un Veghetor deasupra tuturor acestora. Unul care vegheaza asupra Cuvantului Lui ca sa-L implineasca! Il poti vedea? Cauta sa-L vezi! Daca nu, vino sa cumperi de la El alifie pentru ochi... cere-I sa-ti redea vederea clara...
Daca esti intr-o situatie care te-a depasit si te-a coplesit la momentul asta, si iti pasa cu adevarat, vei cauta lumina Cuvantului citindu-l din nou; te vei pune pe genunchi, si probabil vor fi lacrimi care-ti vor curata incet-incet vederea. Se va risipi ceata si vei vedea din nou ca dincolo de neclaritate si teama e un Veghetor care-si implineste Cuvantul dat si-L preocupa asta. El abia asteapta sa se atinga de ochii tai... Si vei vedea mai bine ca oricand!
Daca insa nu-ti pasa, vei ramane probabil robul aceleiasi frustrari si neimpliniri de pana acum, multumindu-te sa vezi aparentele si preferand sa te lasi coplesit de ingrijorare si teama, facand probabil si mare caz de asta si dand mereu vina pe ceilalti sau pe tine insuti. Problema insa va ramane aceeasi...desi solutia e atat de la indemana...

Deci, ce vezi? Sau ce alegi sa vezi?

Binecuvantari vesnice,
radu samuel

Aur curat?...cineva...?

“Vai, cum s-a inegrit aurul, si cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfantului Locas pe la toate colturile ulitelor...” Plangeri 4.1

Citind lucrurile astea intr-o miercuri la timpul de partasie personala, in linistea unui loc singuratic gandul m-a dus imediat la versetul din 1 Petru 2.5... “si voi ca niste pietre vii, sunteti ziditi sa fiti o casa duhovniceasca...” Apoi la lucrurile pe care le studiam joia in acea perioada. Noi suntem Biserica, trupul lui Hristos, pietrele vii, pietrele Sfantului Locas... Dar m-am gandit imediat ca sunt in Vechiul Testament, deci de unde ”Trupul lui Hristos” sau “casa duhovniceasca” din acceptiunea apostolului Petru? Asa ca m-am oprit un moment pentru ca nu doream sa scot versetul din context doar ca sa am ce spune, si am citit mai departe. Am fost insa surprins sa aflu, ca intr-o oarecare masura la asta se referea Ieremia. Priviti chiar versetul al doilea: “Cum sunt priviti acum fiii Sionului, cei alesi si pretuiti ca aurul curat alta data, cum sunt priviti acum, vai! Ca niste vase de pamant, si ca o lucrare facuta de mainile olarului! “
Deci? Imi dati dreptate? Vorbea Ieremia de vreo criza financiara plangandu-se de devalorizarea aurului in Sion? Cazuse bursa si acum era necajit ca-si pierduse vreo investitie? Ei, cu siguranta era necajit....Ieremia a fost totdeauna un om al lacrimilor, dar din motive bine intemeiate inaintea lui Dumnezeu. Motive care nu ar trebui sa ne lase nici noua ochii uscati astazi cand privim la noi.
Cine era deci, aurul inegrit, devalorizat? Erau fiii Sionului.. Fusesera totdeauna asa? Nicidecum! “Alesi si pretuiti ca aurul curat alta data...” “Vai!” este o interjectie care exprima mult in Biblie. Incarcatura ei sugereaza o stare groaznica de dezamagire, mila, dispret, durere, ceva incredibil, la care nu te-ai fi asteptat, etc. Oricum nimic de bine (aduceti-va aminte de cartea Apocalipsa).
Fiii Sionului...pietrele vii zidite sa fie o casa duhovniceasca acum risipite pe la colturile ulitelor... Ce contraste: aur curat-vas de pamant; zidit- risipit; ales, pretuit-dispretuit (cum sunt priviti acum-vai!); curat-inegrit; acum-alta data; Asta fusese evolutia (involutia) lucrurilor in timp.
A noastra cum e? As fi vrut sa va spun ceva incurajator, dar nu ma simt liber sa o fac. Poate ca nu e de “vai!” inca, dar mai e mult? Cum suntem priviti acum noi, fiii Sionului? Cum ne priveste lumea?, Cum ne privim noi pe noi? Cum ne priveste Dumnezeu si care e primul cuvant care ne-ar descrie? “Vai!”? Au ajuns si ei ca noi...va spune lumea, ba mai rau. “ Nu vin la voi, pentru ca sunteti mai rai decat mine” – a fost unul din cele mai dese raspunsuri pe care le-am auzit argumentate cu exemple clare.
Noi, in schimb nu ne mai putem privi unii pe altii, ne aratam cu degetul, ne jignim cat cuprinde, ne dorim rau in loc de binecuvantare, facem lucrarea cu nebagare de seama. Aur curat? Suntem negri de invidie, suparare, chiar bucurie in a vedea ca celuilalt ii e rau. Unitate? Risipiti pe la colturile ulitelor (daca extindem putin, nici nu ne deranjeaza... colturile ulitelor sun locurile perfecte pentru barfa, nu?) Ce sa mai vorbesc de incredere sa spui cuiva ceva? Care rugaciune? Care sfaramare in post si rugaciune? Care “sa-mi pese de cel de langa mine?” Suntem egoisti, mincinosi si rai! Inima noastra ascunde mult,gura noastra vorbeste ieftin. Ne lasam dusi de fleacuri, neglijam aspectele esentiale dar ne preocupam excesiv de “menta si marar”. Nu ma faceti sa dau exemple...

Stii ce inseamna ales? Inseamna diferit, inseamna pus de-o parte cu un scop, inseamna un privilegiu fata de cei ce n-au fost alesi.

Stii ce inseamna pretuit? E nevoie sa-ti amintesc de jertfa de la Golgotha?

Stii ce inseamna aur curat? Nici decum aur perfect, dar e aurul la valoarea lui maxima.

Stiti toate astea. De ce? Pentru ca odata am fost asa. Asta ma doare ca in loc sa curatim aurul il inegrim si nici nu ne pasa.

Ales? Pretuit? Aur curat? Se mai simte cineva?
Si nu e starea crestinilor pe glob...E biserica noastra. Esti tu!
Analizeaza-te macar un moment!
Mai straluceste ceva din tine, fiu al Sionului?


Binecuvantari vesnice,
Constatand si incluzandu-ma,
radu samuel