vineri, 29 octombrie 2010

Un psalm pentru tineri...

Dragii mei, sa-si gaseasca sufletul vostru desfatarea in poruncile lui Dumnezeu. Iubiti Cuvantul Lui si ganditi-va adanc la el. Vestiti totdeauna cu buzele voastre hotararile gurii Lui si urmati-I invataturile bucurandu-va de parca-ati avea toate comorile universului. Sa vi se topeasca sufletul de dor dupa vorba Lui divina si gandul dupa soapta Lui. Sa-I urmati mereu sfatul si indrumarea Lui sa staruie mereu inaintea hotararilor voastre. Fie-va binecuvantate inimile si vietile, hainele sa va fie curate in orice vreme iar "untdelemnul sa nu va lipseasca de pe cap", sa vi se umple paharul de "sa dea peste el" si sa fiti gata mereu sa-L lasati pe Dumnezeu sa "intinda masa in fata potrivnicilor vostri" chiar daca voi aveati alt plan pentru ei :)
Gandul de azi se leaga de ascultarea de Dumnezeu si cautarea de a implini voia Lui inainte de orice.Am citit zilele acestea psalmul 128. Desi il mai citisem cu siguranta, parca niciodata nu l-am primit asa cum mi-a fost daruit acum. Vedeti, de aceea de fiecaredata cand citim Biblia, ea este noua si proaspata pentru noi, pentru ca de fiecare data ea raspunde unor noi intrebari si framantari din noi momente ale vietilor noastre. Iata 4 versete. Cititi-le cu rabdare:)
1.Ferice de oricine se teme de Domnul si umbla pe caile Lui. 2.Caci atunci te bucuri de lucrul tau, esti fericit si-ti merge bine. 3.Nevasta ta e ca o vie roditoare inlauntrul casei tale; copiii taistau ca niste lastari de maslin imprejurul mesei tale. 4.Asa este binecuvantat omul care se teme de Domnul.
Ei, bine, psalmul mai are inca doua versete care contin urari de binecuvantare, dar mi-au ramas versetele acestea de pana aici ca o mare invatatura pentru viata mea. E chiar un psalm pentru tineri :) Glumesc, bine-nteles ca e pentru toate varstele, dar ne este tare de folos mai ales in perioada aceasta a vietii. Care din noi nu si-ar dori sa fie fericit, sa-i mearga bine lucrul, scoala sau slujirea; mai mult, sa aiba si bucuria lucrului bine-facut? Sa te uiti in urma si sa fii multumit si cei din jur sa fie multumiti, sa te felicite, sa te respecte sa te aprecieze pentru ceea ce lasi in urma in locurile astea...Apoi, care din noi nu si-ar dori un partener de viata impreuna cu care sa fie roditor atat in plan pamantesc, dar mai ales spiritual? O persoana impreuna cu care sa te apropii de Dumnezeu, impreuna cu care sa-L slujesti si impreuna cu care sa te bucuri de rezultatele (roadele) acestor lucruri? Cine nu isi doreste in viitor o familie deosebita - "copiii ca niste lastari" desprinsi din tine in conceptii, in credinta si traire, "imprejurul mesei tale" - unitate si buna intelegere in familie etc. Cu alte cuvinte, psalmul prezinta portretul unui om de succes, implinit in toate planurile: Familial si profesional. Acum serios, ce poti dori mai mult decat atat? Ba chiar situatia pare desprinsa dintr-un episod de genul "prea-frumos ca sa fie adevarat". Adica sa-ti mearga toate asa bine? Toti ne-am dori asta! Dar care e secretul? Ei bine, pslmul stabileste foarte bine prioritatile. Primul verset spune in felul urmator: "Ferice de oricine se teme de Domnul si umbla pe caile Lui."Apoi, urmeaza toata aceasta serie de binecuvantari cu care este daruit omul care implineste conditia primului verset! Iar mai apoi, ca o concluzie, vine versetul 4 care zice acelasi lucru: "Asa este binecuvantat omul care se teme de Domnul!" E ca un ambalaj care imbraca toate aceste daruri, binecuvantari. Asta e secretul, si practic treaba noastra: sa traim in temere de Domnul si sa umblam pe caile Lui! De restul se ingrijeste El! Asta e diferenta: multi cautam sa avem celelalte lucruri: succes la scoala, implinire profesionala, implinire in relatii, etc, dar cautam sa le obtinem noi. Asta ne mananca mai tot timpul si cam fara nici un rezultat.
Biblia spune insa altceva. Cauta mai intai imparatia lui Dumnezeu, si toate cele trebuincioase iti vor fi asigurate de El. Inainte de a muri de nerabdare sa te angajezi intr-un loc de munca bine platit, asigura-te ca traiesti in temere de Dumnezeu si ca aceea e voia Lui pentru tine.Inainte de a cauta cu tot dinadinsul sa ai un prieten sau o prietena, asigura-te ca umbli pe caile placute lui Dumnezeu, si ca decizia ta nu te va distrage de pe ele; "asa este binecuvantat omul care se teme de Domnul!" Sa lasam deci in grija lui Dumnezeu lucrurile de care El a promis ca se ocupa atata timp cat noi ne tinem cu credinciosie de lucrurile care tin de noi. Ca sa ai o viata de succes in domeniile vizibile ale vietii tale trebuie sa ai mai intai o viata de succes in domeniul ascuns al inimii, al camarutei tale, al relatiei tale personale cu Dumnezeu. Fa-ti un principiu din asta: Oridecateori esti tentat sa te ingrijorezi pentru vreunul din domeniile exterioare, asigura-te ca e totul in ordine inlauntrul tau. Cinsteste-L pe Dumnezeu cu increderea ta, si ia-L pe cuvant. Fa cum a zis El si vei avea implinire. Fa cum crezi tu, si vei avea parte de un mare faliment. (va spun din experienta)Treaba noastra e sa cautam sa-i fim placuti in temere de El, umbland pe caile Lui. Restul "vine de la Sine"(in orice domeniu). Sa aveti o saptamana binecuvantata, traiti in temere de El, umblati pe caile placute Lui si dati-I ocazia sa va binecuvinteze! El de-abia asteapta! Domnul va fie aproape fiecaruia!
Binecuvantari vesnice
radusamuel

vineri, 22 octombrie 2010

Un lucru frumos pentru Isus...

Citind astazi ultimele capitole din Matei, mi-am adus din nou aminte de dragostea Domnului nostru Isus Hristos, "Pastorul cel Bun care-si da viata pentru oi", Prietenul desavarsit care-si da viata pentru prietenii Sai, aratand ca nu este dragoste mai mare decat aceasta, "si pentru ca i-a iubit pe ai Sai, i-a iubit pana la capat" Ce minunat, si ce maret e Dumnezeul nostru, necuprins si de neinteles in dragostea Lui nemarginita!
Un lucru frumos pentru Isus.....Acesta e gandul pentru vinerea asta. E din Matei 26.6-13. A fost cam primul capitol cu care mi-am inceput citirea azi, si mi-am adus aminte de un gand pe care vi l-am mai spus cu ceva timp in urma, dar care din nou mi s-a lipit de inima ca o noua provocare de care parca am uitat. E scena din casa lui Simon, in care, la un moment dat, in timp ce Domul Isus cu ucenicii Sai stateau la masa, isi face aparitia un musafir oarecum neinvitat. E vorba de o femeie, caredintr-un vas de alabastru toarna un mir foarte scump pe capul Domnului Isus, in semn de slujire si cinstire. A fost darul ei inchinat Celui Uns din vesnicii sa fie Regele regilor si Imparatul imparatilor. E important sa cititi textul in timp ce veti citi urmatoarele randuri. Gestul ei starneste controverse intre cei prezenti, dar cuvintele Domnului Isus poarta incarcatura unui raspuns care elimina orice alt comentariu: "De ce faceti suparare femeii? Ea a facut un lucru frumos fata de mine!" Invatatura pentru noi: Ce inseamna a face un lucru frumos pentru Domnul Isus?
1. Un lucru frumos te va costa scump! (vs7) O pictura frumoasa se face cu multa munca si cu vopsea de calitate, pe o panza de calitate, etc La fel in oricare alt domeniu. Daca nu e neaparat investitia materiala, lucrarea te poate costa timp pus de-o parte, sanatate, oboseala, efort fizic, consum psihic, etc Te poate costa "reputatia", sau popularitatea.Cat sau ce te costa pe tine lucrarea pe care o faci si jertfa pe care i-o aduci lui Hristos?
2. Atunci cand vrei sa faci un lucru frumos pentru Isus, se vor gasi o multime de oameni care sa spuna "ce rost are risipa aceasta?"(vs8)Ce rost are risipa aceasta de bani, de efort, de sanatate, ce rost are sa-ti risti cariera ca sa ramai integru, ce rost are sa pierzi toti banii pt a nu te compromite, ce rost are sa spui ca esti crestin, cand stii ca toti colegii te vor privi batjocoritor, si exemplele pot continua...
3.Apoi, cu siguranta vor veni cu solutii de genul "ar fi fost mult mai bine sau mai eficient asa, sau asa..." (vs9) "mai bine dadea banii saracilor..." Hai, n-ai acceptat compromisul, dar macar puteai sa..." si-ti vor critica gestul incercand sa-l dovedeasca neintelept, sau negandit, sau cel putin de mana a doua,nicidecum cea mai reusita varianta. Tot timpul vor fi variante "mai bune", si oameni "mai destepti decat tine":) Nu descuraja. Pe aceaste femeie nimeni si nimic n-a putut-o impiedica sa-si aduca jertfa inaintea lui Hristos.Nici vorbe, nici priviri, nici chiar starea ei personala! Tot asa, nimic sa nu te impiedice sa aduci o jertfa pretioasa inaintea lui Hristos, si s-o aduci pana la capat, asa cum El te-a iubit pana la capat!
Bine... acum trei lucruri din partea Domnului Isus privitor la lucrul frumos pe care-l faci fata de El:
1.El cunoaste motivatia inimii tale.(vs10) Aceasta femeie nu a adus mirul curat din dorinta de a se evidentia "in stil Becali" aratandu-si averea si facand risipa de ochii lumii. A fost un lucru de pret, pregetit si inchinat pe deplin Domnului Isus. El stie cu ce inima faci si tu lucrarea Lui, cu ce inima Il slujesti si-L respecti, si cu ce inima te numesti "crestin" si urmas al Lui! Ochii Lui patrund dincolo de gestul tau!
2.Lucrul frumos facut pentru Hristos Isi gaseste perfect locul in planul lui Dumneze(vs12) Domnul Isus stia, iata, chiar mai bine decat stia femeia aceasta scopul cu care ea infapuia acest act! Chiar daca nu stii, sau nu te astepti, atunci cand te darui cu totul Domnului, actiunile tale vor infaptui planul Lui maret!
3.Domnul Isus nu uita lucrul tau frumos facut fata de El. Mai de graba noi suntem cei ce uitam lucrurile frumoase facute de El pentru noi:) Dar Domnul Isus promite ca fapta acestei femei nu va fi uitata. Iar ceea ce fac eu acum, sau ceea ce faceti fiecare din voi atunci cand cititi Matei26, este exact implinirea promisiunii Domnului Isus din versetul 13. Cu siguranta insa, ca mult mai pretioasa decat pomenirea oamenilor, va fi pomenirea in ceruri a unei slujiri, sau a unei vieti traite ca un lucru frumos, ca o jertfa pretioasa, placuta, inaintea lui Dumnezeu!Aceea va fi adevarata apreciere. Acesta e gandul de vinerea asta! Va doresc un weekend in care sa traiti frumos, ca-n timpul zilei, iar viata voastra, lucrarea voastra, relatia cu cei din jur,sa fie "un lucru frumos" facut pentru Domnul Isus, care merita ce-i mai pretios din noi!
Binecuvantari vesnice,
radusamuel

vineri, 15 octombrie 2010

Pe viata si pe moarte

Sa va fie si azi coplesit sufletul de revarsarile imbelsugate de Har ce izvorasc din Hristos, Domnul nostru, Cel care ne-a iubit si ne iubeste, si prin jertfa caruia am capatat pret in ochii Tatalui.Fiti plini de bucuria unui suflet rascumparat si imbogatit, scaldat si alintat in Iubire Divina! Stati tari pastrand mereu siguranta ca "in veac nu vom pieri, si nimeni nu ne va smulge din Mana Sa." Vegheati, si fiti mereu gata de lupta, rascumparati vremea caci zilele sunt rele, pretuiti partasia cu Dumnezeu, si cautati sa fiti mereu imbracati cu toata armatura Lui. Sa nu va lipseasca nimic din ea, pentru ca e mult prea importanta lupta ca sa ne permitem sa pierdem timpul in afara "unitatii militare":)
Gandul de azi se intituleaza "lupta pe viata si pe moarte". Am citit dimineata in graba versetele de mai jos. Desi ma grabeam la lucru, ele mi-au atras brusc atentia. Erau chiar raspunsul intrebarilor mele. Eram gata sa cad in ispita de a spune o rugaciune scurta si sa plec pe fuga, dar, Dumnezeu a avut un alt plan. De asta Il iubesc si-i multumesc, pentru ca Ii pasa, chiar cand eu nu arat ca mi-ar pasa, ma cauta si imi vorbeste chiar cand sunt dezinteresat in a face eu asta cu privire la El. Si toate acestea fara vreun interes ascuns. Doar pentru ca ma iubeste. Eu nu-i aduc nici un beneficiu. Dimpotriva, eu sunt dependent de El... E extraordinar Dumnezeul nostru, vrednic de lauda, cinste si respect!
Dar iata versetele. (cititi-le linistit si cu respect; sunt cuvintele Lui)".....asadar, fratilor, noi nu mai datoram nimic firii pamantesti, ca sa traim dupa indemnurile ei. Daca traiti dupa indemnurile ei veti muri, dar daca, prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai! Caci toti cei calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu!" Romani 8.12-14
Aceasta e lupta pe viata si pe moarte. Lupta cu noi insine. Lupta cu firea noastra pamanteasca, cu natura noastra umana, pacatoasa. Lucrurile sunt clare: Daca invinge firea, noi murim, dar daca invingem noi, ne castigam Viata! Simplu: castigatorul supravietuieste! Nu e loc de ingaduinta, intelegere, compromis sau mila. Invinsul are ca sfarsit moartea! V-ati gandit la lucrul acest vreodata atat de transant? Partea interesanta este ca versetele acestea sunt cat se poate de adevarate! Ele pot caracteriza lupta noastra pe acest pamant, in ansamblul ei, dar si perioade mai scurte, perioade determinate (o zi, o saptamana) ale vietii noastre de crestini. "Daca traiti dupa indemnurile firii veti muri..." Cum te-ai simtit la sfarsitul unei zile in care gandul tau, in loc sa fi fost facut rob ascultarii de Hristos a plecat urechea la soapta firii, apoi fapta ta sau vorba ta in loc sa-I urmeze exemplul au fost consecinta ascultarii de indemnurile firii.? Nu te-ai simtit gol inlauntrul sufletului tau? Nu te-ai simtit pustiu? Plata pacatului ESTE moartea! Iar un copac mort, uscat, nu rodeste. De ce suntem uneori atat de lipsiti de viata? De ce suntem atat de reci spiritual si lipsiti de roada? Pentru ca traim dupa indemnurile firii! Stam si ne intrebam de ce e Dumnezeu departe, de ce nu ne merge bine, de ce nu mai putem sluji cu aceeasi bucurie si libertate ca odinioara, de ce nu mai vedem binecuvantarea, ne poticnim mereu in altii, tot cei din jur sunt de vina pentru tot ceea ce ni se intampla, ei ne dezamagesc, ei ar trebui sa traiasca altfel, calea e grea, parca nici nu se mai merita...si da, nu mori imediat dar te racesti tot mai mult si ai grija sa mai scazi temperatura a cel putin catorva persoane din jurul tau traind ursuz si deziteresat, jignind, barfind... si urmand pas cu pas toate instructiunile (indemnurile) firii. Ei bine, aceasta e cea mai sigura cale spre infrangere, si in final spre moarte. Tu alegi cum iti incepi ziua! "Daca traiti dupa indemnurile firii veti muri..." Sigur,suntem mantuiti. Nu vorbesc acum despre moartea vesnica. Dar un crestin trebuie sa aduca "roade vrednice de pocainta lui". Ori, a trai dupa indemnurile firii inseamna a bloca lucrarea Duhului Sfant. Duhul e aducatorul si datatorul vietii, cel ce ne face sa rodim. Daca traim dupa indemnurile firii, lipsiti de Duh, vom fi ca un copac uscat, lucrarea noastra va fi moarta, pentru ca nu va aduce roada, va fi lipsita de putere. Atmosfera intre noi va fi la fel: RECE. Care e secretul revenirii la viata? Care e conditia revitalizarii? "daca prin Duhul faceti sa moara faptele trupului, VETI TRAI!"Iata solutia: dependenta de Dumnezeu. Biblia nu spune: "daca veti reusi sa omorati faptele firii, sau daca veti reusi sa va stapaniti, daca veti fi in stare sa va infranati chinuindu-va si silindu-va sa renuntati pe diverse cai la pornirile voastre firesti...." Dumnezeu nu ne-a lasat singuri in aceasta lupta. Tot El ne pune la dispozitie si solutia: calauzirea Duhului Sau. "caci toti cei calauziti de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu!" Vedeti? Stau fata in fata "indemnurile firii" si "calauzirea Duhului".Cea din urma forma de calauzire, Biblia ne spune ca este cea caracteristica fiilor lui Dumnezeu.Cei ce se pretind a fi copii de Dumnezeu, vor dovedi asta alegand in orice situatie sa se lase "carmuiti de Duhul", lasandu-I controlul deplin asupra vietii lor, a faptelor, a vorbelor, a reputatiei lor, a diverselor situatii de zi cu zi cu care se confrunta.... Duhul va aduce Viata in fiinta lor, in lucrarea lor, iar Viata va aduce roada in ei si in cei din jurul lor. Mama mea mi-a spus adesea: "Radu, inainte sa faci ceva, stai 10 secunde si gandeste-te..." Avea dreptate. Am actionat de multe ori fara sa ma gandesc daca ceea ce fac este inspirat de Dumnezeu sau doar starnit de indemnurile firii. Te poti pune singur la incercare. Stai la sfarsitul unei zile si analizeaza-ti reactiile. Ce ai facut cand ai fost jignit, sau and ti s-a cerut parerea, sau cand ai fost nedreptatit, sau cand ti-a fost pusa "popularitatea" in pericol, sau cand ai fost provocat in diverse feluri...Apoi ia pulsul sufletului tau...Mai bate in ritmul cerului? Ai inainte "indemnurile firii" si "calauzirea Duhului" moartea si viata, blestemul si binecuvantarea. "Alegeti viata si veti trai" "umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti". Lucrarea voastra va avea atunci viata, si veti raspandi viata in jur. Se vor vedea roade noi. Acesta e semnul vietii. Dar mai presus de toate tu vei avea viata.Vei simti ca traiesti si ca ai pentru ce sa-ti bata inima. Vei vedea sensul vietii tale si folosul ei pentru slava lui Dumnezeu. Nu degeaba si-a dat El viata ca noi s-o avem, si s-o avem din belsug! Lupta e prea importanta ca s-o tratam cu usuratate. Luati deci seama in fiecare moment la alegerea pe care o faceti: "indemnurile firii" sau "calauzirea Duhului"? Dumnezeu sa va fie tare aproape, astfel incat soapta Lui sa rasune mai puternic in inima voatra decat orice strigat disperat al celui rau, sau indemn al firii noastre pamantesti. Veti fi atat de plini de Duh pe cat va veti goli de faptele firii...
Binecuvantari vesnice
radusamuel

vineri, 8 octombrie 2010

Doamne, dar inainte e....MAREA...

Spre Dumnezeu si spre maretia Lui sa ne fie indreptata atentia de randurile de mai jos.Nu de alta, dar atunci cand ti se intampla ce i s-a intamplat poporului Israel in Exod 14, nu mai poti face altceva decat sa privesti la maretia Lui, si eventual, daca mai ai cuvinte, sa-I multumesti!Numai ce scapasera din Egipt, dupa multe incercari si staruinte inaintea unei inimi impietrite ca cea a lui faraon, si acum se bucurau de libertate si de insotirea lui Dumnezeu. Desi mergeau prin pustie, calatoria lor avea sens si directie pentru ca Dumnezeu ii calauzea: ziua printr-un stalp de nor, iar noaptea printr-un stalp de foc. (De lucrul acesta ne bucuram si noi de cand am fost eliberati din robie.Pe oriunde ar fi sa treaca drumul nostru, avem parte de alaturarea lui Dumnezeu.Si chiar de trecem prin pustie, nu suntem dezorientati sau debusolati atata timp cat cautam calauzirea Lui.)Revenind. Dumnezeu le vorbea in fiecare zi prin Moise, indrumandu-le calatoria la fiecare pas.De cealalta parte, insa,El le pregatea un mare test al credintei lor.Inima lui Faraon si a egiptenilor a inceput sa se schimbe fata de popor (v5, 6),regretand faptul ca le-a dat drumul. Asa ca porneste la drum, inarmat de lupta cu o armata numeroasa pentru a-i aduce inapoi in robie pe cei pe care Dumnezeu ii eliberase. (Sa stiti, ca desi am fost si noi eliberati si scosi cu Mana tare de sub robia pacatului, cel ce ne tinea capivi nu s-a impacat cu ideea. El se lupta in fieacare zi sa insele pe multi si sa-i faca robi, si cauta sa faca asta "daca este cu putinta chiar si cu cei alesi").Intr-o zi, asa cum ne vorbeste Dumnezeu si noua, El a spus poporului sa se intoarca din drum si sa faca un popas intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon. "In dreptul locului aceluia sa tabarati, langa mare...." Si s-au aszat acolo, bucurandu-se de peisaj unii cu siguranta inca avand in suflet si pe buze cantari de lauda pentru felul minunat in care Dumnezeu ii eliberase, altii purtand inca vie imaginea izbavirii in mintea lor, copiii se jucau probabil veseli in valurile marii, iar parintii lor priveau in ei cu o credinta innoita viitorul poporului Israel, cu adevarat ales si iubit de Dumnezeu. Insa, la scurta vreme, peisajul avea sa se schimbe. Din spate se apropia dusmanul, inarmat si gata de lupta, cu toate dotarile necesare, la care se adaugau ura si dorinta nesatula de a-i distruge si inrobi iarasi.(v10) Brusc, marea devenea un impediment. Poporul a inceput sa se planga lui Moise si sa strige spre Dumnezeu.Si iata cum laudele la adresa Dumnezeului care facuse lucrui supranaturale pentru ei cu putin timp in urma au fost inlocuite cu replici ieftine gen: "Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu venim sa murim aici in pustie...?" sau "vrem mai bine sa slujim Egiptenilor decat sa murim in putie?" Probabil noi nu am pune problema asa, dar s-o recunoastem, ca uneori ne lasam coplesiti de dimensiunea umana a problemelor si uitam ca Dumnezeul nostru este dincolo de orice ne-am putea noi imagina, si ne-a aratat-o de nenumarate ori de cand ne-a scos din robie.... Poate am spune: "Doamne, de ce mi-ai spus astazi sa tabarasc aici? M-ai intors din drum ca sa ma bagi intr-o situatie fara iesire!" "Oare Tu ai vrut asa?" sau "De ce mie?, de ce eu?" "Nu era mai bine daca....?" "Ti-am spus eu Doamne ca...."Raspunsul lui Moise este insa cel al omuului care intelege dimensiunea divina a luptei. "Domnul se va lupta pentru voi, dar voi stati linistiti!"(v13,14). Intrebarile nu contenesc, asa cum nici noi uneori nu ne oprim din disperare atunci cand cei din jurul nostru ne incurajeaza.Si asta declanseaza reactia lui Dumnezeu (v15) "Ce rost au strigatele acestea? Spune poporului sa porneasca inainte!" sau pt noi "Ce rost au toate strigatele acestea descurajate? Porneste inainte!""Dar...... Doamne, vei spune, inainte e.....MAREA!" Ei, exact aici voia Dumnezeu sa ajunga!
In fata Marii Rosii intelegi ca ai doua optiuni: Capitulezi in fata vrajmasului, sau mergi prin credinta!
In fata Marii Rosii intelegi ca nu ai nici o solutie de iesire prin puterile proprii.
In fata Marii Rosii intelegi ca Dumnezeul tau e Cel de care asculta si vantul si marea. Tu de ce
n-ai face-o?
Poate esti azi fata in fata cu Marea rosie chiar azi. Alege sa mergi prin credinta, in dependenta si ascultare de Dumnezeul care va desparti Marea inaintea ta si vei merge ca pe uscat. Fii pregatit insa si sa nu faca asta. Dar atunci cu siguranta te va chema sa mergi cu El pe Mare!"Sa nu vi se tulbure inima!Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine" a spus Domnul Isus! (Ioan14.1)Va doresc o saptamana biruitoare! Nimic nu-i prea greu pentru El!
Binecuvantari vesnice,
radusamuel

sâmbătă, 2 octombrie 2010

Iesind din obisnuit...

Am citit zilele astea Exod 3, si felul in care Dumnezeu il cheama pe Moise sa-L slujeasca. Un fel unic, deosebit.De fapt, asa e pentru fiecare din noi. Dumnezeu ne cheama pe fiecare intr-un fel unic. Mi-am adus aminte si eu de felul in care m-a chemat Dumnezeu sa-L slujesc. A fost ceva special. Si cred ca nici unul din noi nu putem spune despre chemarea lui Dumnezeu ca a fost una obisnuita sau incadrabila intr-un tipar. Ca sa-L slujesti pe Dumnezeu trebuie sa iesi din "obisnuit". Asta am vazut in Moise si in felul in care Dumnezeu l-a chemat in slujire.
Si anume:
1. Primul pas: iesi din "obisnuitul" actiunilor tale (rutina sau confort) si treci "dincolo de pustie ca sa ajungi ca sa ajungi la muntele Domnului "(vs 1). Uneori s-ar putea sa-ti intelegi chemarea abia dupa ce treci peste ceea ce faci tu in mod obisnuit, sau iti convine sa faci.E foarte posibil ca Moise sa fi crezut la acel moment ca menirea lui e sa fie pastor la oi tot restul vietii. Era ceea ce facea in fiecare zi. Mereu aceeasi turma, mereu aceeasi pasune. Dar asta pana intr-o zi...Asteapta-te ca, la un moment dat, El sa-ti puna pe inima sa "mani turma" mai departe decat de obicei pentru a ti se descoperi. In acest caz, daca inima ta e conectata la Cer, asculta-i glasul amintindu-ti de cuvintele psalmistului..."inima imi spune din partea Ta: 'cauta Fata Mea' si Fata Ta, Doamne o caut....."
2.Pasul doi: iesi din "obisnuitul" comportamentului tau sau aatitudinii tale.Nu te poti comporta oricum in prezenta lui Dumnezeu(v5) Trebuie sa-ti "scoti incaltamintele din picioare" si sa cinstesti sfintenia prezentei lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu ne e ceva de apucat, ci e o onoare, o cinste, si trebuie tratata ca atare. Sandalele lui Moise il purtasera prin tot felul de locuri, dar acum pamantul pe care statea era sfant si Dumnezeu voia sa-i dea El o incaltaminte noua. Nu poti pasi inaintea lui Dumnezeu purtand "praful si noroiul" prin care umbli de obicei. A-ti scoate incaltamintea era un semn al supunerii, si al acordarii de respect. A te supune inseamna a renunta. Renunta la comportamentul tau obisnuit si lasa-te echipat de Dumnezeu. Cinsteste-L, si El te va trata ca pe un vas de cinste.
3.Pasul trei: iesi din "obisnuitul" parerii tale despre tine. (vs6b). Cand Dumnezeu ti se reveleaza, intelegi ca nici macar privirea-ti nu e vrednica sa-L intalneasca. S-a temut Moise pentru ca se stia sau se credea "ceva" sau "cineva"? Nu, ci s-a temut pentru ca in acel moment s-a vazut cel mai mare "NIMIC" in comparatie cu Cel ce-i vorbea. Poate ca esti talentat intr-un anumit domeniu, sau foarte bun la ceva. Dar, nu uita ca nu vei putea folosi cu adevarat ceea ce Dumnezeu a pus in tine decat atunci cand vei intelege ca esti cel mai mare "nimic" si ca tot ce poti face I se datoreaza. Daca ai o parere buna despre tine insuti, poti uita de ea la picioarele Celui ce poate da cu adevarat o insemnatate vietii si caliatilor tale. Atunci, vei fi gata sa auzi chemarea lui Dumnezeu (vs10). Dupa asta,vei intelege cat de slab esti pt a-I implini chemarea (vs11),atitudine la care Dumnezeu raspunde cu promisiunea Sa coplesitoare(vs.12) "Eu voi fi negresit cu tine..."
S-ar putea sa nu vezi maine un rug aprins care nu se mistuie, sau un inger coborand din ceruri si vorbindu-ti din mijlocul flacarilor,dar cu siguranta Dumnezeu are pregatita o chemare speciala pentru tine. Asa ca fii gata sa iesi din "obisnuit", (si asta poate insemna sa renunti la comoditate, sau chiar la lucrurile pe care le faci in momentul de fata,la comportamentul tau de pana acum sau la parerea tadespre tine) si priveste lucrurile prin ochii lui Dumnezeu. Fii gata sa-I auzi vocea, sa-I asculti chemarea. Vei intelege ca nu esti vrednic de ea si nici capabil sa o implinesti. Apoi pune-te pe genunchi, stai in tacere si lasa ecoul promisiunii Lui sa rasune si ininima ta:"Eu voi fi negresit cu tine......"
Binecuvantari vesnice,
radusamuel