Se duc oamenii evlaviosi...ne impacam cu ideea?

Vino in ajutor, Doamne, caci se duc oamenii evlaviosi, pier credinciosii dintre fiii oamenilor. Oamenii isi spun minciuni unii altora, pe buze au cuvinte inselatoare, vorbesc cu inima prefacuta... sunt cuvintele cu care David incepe Psalmul 12.

"Evlavie" si "neprihanire" erau doua cuvinte care mi-era tare greu sa mi le explic cand eram mic, si citeam Biblia. Curios, pentru ca recent am avut de pregatit un cuvant pe tema evlaviei, am cautat definitia ei in Dex. Si aceasta suna cam asa: Evlavie = Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig.Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva.

Interesant nu? adica privind un om din exterior, il putem considera evlavios pe acela care indeplineste tot ceea ce tine de "randuielile" bisericesti. Cu toate astea, noi, cei care-L cunoastem pe Dumnezeu, intelegem ca lucrul asta trece de aparente, altfel ramanand o simpla "forma de evlavie" careia ii tagaduim puterea. Astfel ca, intr-un oarecare sens un pic mai profund, putem defini evlavia mai pe intelesul nostru prin "a-L lua in serios pe Dumnezeu". Omul evlavios, va fi deci cel care Il va lua pe Dumnezeu in serios in toate aspectele Sale. Omul acela va sti cu cine are de-a face atunci cand se va raporta la Dumnezeu in practicile sale. Altfel tot ceea ce face va fi doar o forma de evlavie. Cum recunosti un om evlavios? El Il va lua pe Dumnezeu in serios in studiul Scripturii, in viata lui de rugaciune, in viata lui de zi cu zi, in marturia lui inaintea celorlalti! Omul acela va predica doar dupa ce s-a adancit el mai intai in Cuvant, el va sti ca in fiecare zi se afla sub privirea lui Dumnezeu si va trai in consecinta, pentru ca luandu-L in serios pe Dumnezeu va sti ca El este sfant, drept, si asa mai departe.

Cum recunosti un om evlavios? Rezultatul vietii sale traite in evlavie este PUTEREA! Ceilalti implinitori de ritualuri, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea, sunt buni doar de trecut in dictionar, dar nu in cartea vietii... Tu din care categorie faci parte?

E simplu, si la fel de usor iti poti analiza si tu viata. Poate e momentul sa te decizi sa-L iei in serios pe Dumnezeu, daca nu ai facut-o pana acum. Uita-te la viata ta de rugaciune, de citire a Bibliei, la ravna pentru evanghelizare, la dragostea ta de Biserica, la seriozitatea cu care Il tratezi pe Dumnezeu. Sa inteleg ca nu sti cu cine ai de-a face? Nu cred...majoritatea celor ce cititi aceste randuri ati auzit macar o predica, altii ati crescut in Biserica, altii chiar indepliniti anumite randuieli bisericesti numindu-le "slujire" ca sa sune oarecum mai "sacru"...dar Il luati in serios oare cu adevarat pe Dumnezeu?

Ne culcam tarziu si obositi, si ne trezim atat de devreme incat sa nu intarziem la servici. De unde timp de partasie, si atunci de unde traire inaintea celorlalti?

"Sa stiti ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea!" (2Timotei3.1-5)

Nu ca ne inscriem tot mai multi in categoria asta de oameni? Si atunci, de unde putere? Dam intr-una vina pe biserica, pe vremuri, pe lipsa de bani, pe orice altceva, numa nu L-am lua pe Dumnezeu in serios. Ar fi greu sa punem ceasul sa sune maine o ora mai devreme pentru partasie?Nu! Dar nu vrem! Il schimbam pe Dumnezeu pe o ora de somn. Lasa ca mergem duminica la biserica, si atunci daca ne trezim dimineata la timp si seara plecam mai devreme ca luni mergem la lucru. Forma...si atat! Dar puterea? Ce ne atesta trairea noastra "evlavioasa" daca nu puterea ce izvoraste dintr-o astfel de viata autentica? De ce doar aparentele ne preocupa, fara sa conteze Temelia si adancirea in aceasta?

Se duc oamenii evlaviosi...asta e... ne impacam cu ideea? O, nu, David nu zice asta, ci: "Vino in ajutor, Doamne!" si la asta suntem chemati sa spunem toti: amin! Si sa privim in dreptul nostru si sa luam hotararea de a-L lua pe Dumnezeu in serios de azi. Daca iei hotararea asta acum, ai grija sa faci ceva in privinta asta ca ea sa nu moara odata cu incheierea articolului astuia. Incepe printr-o rugaciune ca cea a lui David si spune: "Doamne, de azi as vrea sa te iau in serios. Insa ma stiu atat de bine incat imi dau seama ca nu voi fi in stare sa-mi duc hotararea la capat. De aceea, VINO IN AJUTOR, DOAMNE! Si fa reala trairea mea evlavioasa! Adanceste-ma in cunoasterea de Tine si atest-o prin puterea Ta!" Apoi cauta sa te preocupe asta in timpul tau zilnic de partasie. Treci de la "bolboroseli standard" de cateva secunde in pripa la rugaciuni reale pe genunchi, la lacrimi in reverenta. Cauta sa studiezi Biblia si sa meditezi la continutul ei aplicandu-l zilnic.

Nu uita cu cine ai de-a face! Gata cu prefacatoria ca totul e bine cum e. Ia-L in serios...sau renunta la El dar atunci sti urmarile (care de altfel sunt aceleasi si pentru starea de fata). El nu se joaca, n-o face nici tu...

Binecuvantari vesnice, si PUTERE...din nou...

radusamuel

Din rugăciunile puritanilor...

Am găsit adesea ca fiind deosebite rugăciunile puritanilor. Au ceva aparte. Iată una dintre ele, şi apoi linkul unde mai puteţi găsi altele asemănătoare. Fiţi binecuvântaţi din plin, şi fie-ne cuvintele alese şi pline de farmec.
Nevoia de Isus

---

Doamne Isus, eu sunt orb, fii Tu lumina mea; sunt neştiutor, fii Tu înţelepciunea mea; sunt încă- păţânat, fii Tu mintea mea.

Deschide-mi urechea să percep imediat vocea Duhului Tău şi să alerg cu bucurie spre mâna Lui

care mă cheamă;

Topeşte conştiinţa mea ca să nu mai rămână nici o împietrire, fă-o sensibilă la cea mai mică

atingere a păcatului;

Când Satan se apropie, ajută-mă să alerg la rănile Tale, iar acolo să încetez să mai tremur la orice semnal de primejdie.

Fii Păstorul meu cel bun şi condu-mă la păşunile verzi ale Cuvântului Tău,fă-mă să mă aşez lângă râurile mângâierilor Lui.

Umple-mă cu pace, pentru ca nici o furtună neliniştitoare a lumii să nu tulbure calmul sufletului

meu.

Crucea Ta a fost înălţată ca să fie refugiul meu, sângele Tău a curs ca să mă cureţe,

Moartea Ta mi-a adus siguranţa, Numele Tău l-am primit ca să mă mântuiască,

Prin Tine, tot cerul este turnat în inima mea, însă e prea mic ca să poată cuprinde dragostea Ta.

Am fost un străin, un proscris, un sclav, un răzvrătit, însă crucea Ta m-a adus aproape, mi-a înmuiat inima, a făcut din mine copilul Tatălui Tău, m-a primit în familia Ta, a făcut din mine un moştenitor împreună cu Tine.

O, de-aş putea să Te iubesc aşa cum mă iubeşti Tu, să trăiesc vrednic de Tine, Domnul meu, ca să pot reflecta imaginea Întâiului Născut al cerului!

Fă-mă să văd întotdeauna frumuseţea Ta cu ochiul limpede al credinţei, să simt puterea Duhului Tău în inima mea, pentru că, dacă El nu se mişcă cu putere înăuntrul meu, focul lăuntric nu se va aprinde.

Tradus de Florin Vidu, http://www.rcrwebsite.com/pprayersidx.htm

Binecuvantari vesnice,

radu samuel

Doamne, Doamne...

"De ce-Mi ziceti "Doamne, Doamne!" si nu faceti ce spun Eu?" (Luca 6.46) Era intrebarea cu care Domnul Isus incepea o noua pilda prin care avea sa-si confrunte din nou auditoriul. Urmeaza deci Pilda celor doi constructori de case. Desi Biblia o numeste Pilda celor doua case, eu am intitulat-o astfel pentru ca as vrea sa va indrept atentia asupra celor doua persoane care construiesc. Nu constructia in sine a fost problema care a dus la prabusire, ci locul, sau temelia pe care a fost zidita. Mi-am adus aminte de o veche expresie care spune: "Drumul spre iad e pavat cu bune intentii". Si probabil ca cel ce a zidit pe nisip nu si-a facut o casa nici mica nici urata, ci cred ca a investit in aspect, in confort, in dimensiunile constructiei. Dar asta nu a fost de-ajuns. A preferat sa se scuteasca de sapaturi in stanca, ciopliri, de carat materiale pe munte, sau apa pentru mortar. Astia sunt oamenii care asculta Cuvantul dar nu il implinesc, si cu imaginea unui astfel de om ii aseamana Domnul Isus. Cel ce vrea sa implineasca insa, are de munca :) A trece de la ascultare la implinire inseamna de cele mai multe ori efort, sudoare, consum, cheltuiala, si poate rezultate obtinute intr-un timp mai indelungat. Si apropo de asta, multi isi construiesc casele pe nisip din lipsa de rabdare. Le-ar place sa aiba rezultate imediate si sa se mute in noua casa in doua luni...sa aiba succes in lucrare in cel mai scurt timp, sa scoata bani cat mai repede din afacerea lor. Chiar daca asta impune pretul riscului unei temelii ascunse in nisip, rezultatele sunt de cele mai multe ori mult mai rapide, si poti iesi pe plaja la soare cu un pahar de suc in mana pana cand vecinul tau care construieste pe stanca inca nici nu si-a terminat de zidit parterul. Totusi, lipsa rabdarii s-ar putea sa te coste la un moment dat prabusirea. Si nu orice fel de prabusire, ci una mare (vs.49). Daca auzi si nu faci...te prabusesti si se va intampla cand vei credea ca ai mai mare succes. Cel ce asculta insa si implineste, urmand pas cu pas drumul jertfei care costa sapand adanc in stanca, investeste in statornicie si in putere in ziua incercarii. "A venit o varsare de ape si s-a napustit sivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, caci era zidita pe stanca!" (vs.48)

De ce spune Domnul Isus ca cei ce il numesc Domn dar nu fac ceea ce spune El se aseamana cu cel ce a zidit pe nisip? Simplu: pentru ca acesti oameni sunt bine doar la suprafata. Totul tine de aparenta. El e doar domnul buzelor lor, dar inima lor nu-L recunoaste ca Domn. Ceea ce nu se vede este ceea ce te sustine sau te tradeaza in ziua atestarii autenticitatii relatiei tale cu Dumnezeu. Partea de interior, de "camaruta", de "in ascuns", de partasie personala, de sapare adanca in stanca, de adancire in Cuvant si ascundere in Dumnezeu este cea care conteaza. Rezultatele se vad in ziua incercarii si ele nu se masoara in popularitate si nu sunt evaluate de oameni. Cei ce isi justifica lucrarea prin aprecieri umane, sunt nimic mai mult decat ziditori pe nisip...Cei a caror lucrare o justifica Dumnezeu, sunt cei ce s-au adancit in Stanca, atunci cand altii cautau sa se afirme...

Deci, "Doamne, Doamne"? Sa ne gandim putin daca El isi recunoaste numele rostit de buzele noastre... Domnul nu va fi cinstit de o denumire rostita doar de pe buze. Asta este doar o forma de a ne osandi singuri. Dar daca va fi cinstit si sfintit mai intai in inimile noastre ca Domn, buzele noastre doar vor imbraca in cuvinte ceea ce nu putem descrie ca inseamna El pentru noi. Iar ziua incercarii nu ne va clinti... Ascultati deci, si impliniti...sau nu-L mai numiti Domn...alegerea e a fiecaruia!

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

P.S. Inaltati in rugaciune si un gand pentru cei ce si-au pierdut casele in aceste zile in Japonia...de aici mi-a venit gandul de azi... Si daca cumva sunt printre ei si frati de-ai nostri carora sivoiul le-a luat casele la propriu, sa faca Dumnezeu ca in momentele astea de sivoi spiritual casa inimii lor sa ramana neclintita pe Stanca!

In toate felurile...

Interesant este cum, istorisind episodul ispitirii Domnului Isus, privim la cele trei feluri in care cel rau il tenteaza in vreme de foamete, de pericol de lipsa de luciditate mentala, de epuizare fizica, vazandu-le ca un test de 3 intrebari pe care Hristos il trece cu brio. Totusi, evanghelia dupa Luca subliniaza un alt aspect al acestei ispitiri in incheierea pasajului care o relateaza (Luca 4:1-13): "Dupa ce L-a ispitit IN TOATE FELURILE, diavolul a plecat de la El PANA LA O VREME." Sunt ferm convins ca Dl Isus nu a fost ispitit doar in aceste trei aspecte din cateva motive si anume: 1. Pentru ca Satan nu ataca pe o singura linie sau o singura data in viata. O spun din experienta. Am simtit-o de multe ori pe pielea mea, si cred ca si voi. Apoi 2. Pentru ca autorul epistolei catre Evrei spune in felul urmator: "Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care in TOATE lucrurile a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat. (Evr.4:15) " Cred cu tarie ca nu putem intelege dimensiunea ispitirii Domnului Isus, asa cum nu putem intelege profunzimea jertfei de la Golgotha. A fost mai mult decat intrebare-raspuns, a fost presiune fizica in momente de lupta pentru a-ti pastra luciditatea dupa 40 de zile de post. Se scrie ca a flamanzit, adica e stadiul urmator infometarii. Asta inseamna extenuare fizica. Altul doar dupa cateva zile de alergatura a fost in stare sa-si vanda dreptul de intai nascut. Diavolul ii pune la indoiala Dumnezeirea, apoi lucrarea, apoi relatia cu Tatal, si totusi...

"Impotriviti-va diavolului, si el va fugi de la voi." (Iac.4:7)

Bine, dar cum? Cum sa faci asta atunci cand abia te mai tii pe picioare? Nu vi s-a intamplat sa cedati la oboseala? Ei bine, mie mi s-a intamplat recent. Chiar ieri am avut un timp atat de greu de rugaciune. Era ziua de post, si intr-adevar, satana are grija sa-mi faca zilele astea de obicei mai speciale. Asta pentru ca fizic si ca putere de concentrare sunt mult mai vulnerabil.Ieri insa a fost mult mai insistent in atacurile lui asupra mintii mele. Si mi-am adus aminte de Domnul Isus, care nu dupa o zi de post ci dupa 40, raspunde parca din reflex: "Este scris..." Cuvantul Domnului este arma noastra de aparare... Am vrut deci si eu sa raspund cu: "este scris..." dar parca nu-mi mai aduceam aminte niciun verset atunci... Pff...frustrant...si cu toate astea ce semnal de alarma! Pai cum sa raspunzi cu: "este scris" cand tu nu sti ce scrie? Cum sa te impotrivesti cu mainile goale? "Strang cuvantul Tau in inima mea..." dar in momentele de ispitire se vede cat de plina iti e inima de Cuvantul Lui. Oare prisosul inimii tale din care va vorbi gura ta in astfel de momente va avea ceva de-a face cu Cuvantul Lui?

Provocarea de saptamana asta e de a ne intoarce la Scriptura, la citirea ei constanta, atenta, si mai indelunga decat pana acum. Nu putem face fata "sedintelor" de ispitire cu un capitol pe zi citit in fuga (in cel mai bun caz). Daca nu ne vom dedica citirii, studiului si insusirii Cuvantului lui Dumnezeu, nu vom putea face fata. Priveste-ti seara felul in care ai trait ziua, si vei vedea la o scara mai mica ceea ce spun. Vei face diferenta intre zilele in care ai luat timpul de partasie personala in serios, si cele in care il ai in mod superficial, sau il amani din cauza multelor lucruri pe care ti se pare ca le ai de facut mai inainte de asta. Domnul Isus a avut una din cele mai aglomerate activitati. Nu de putine ori termina lucrarea dupa apusul soarelui, insa zorii zilei urmatoare nu il gaseau in pat, ci pe genunchi. Nu putine au fost noptile de rugaciune. Si inainte de Golgotha, batalia fusese deja castigata in Ghetsimani!

Intelegi ca "cine zice ca ramane in El trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus?"(1Ioan2.6) Astfel ca, si daca am fi ispititi in toate felurile, sa cautam ca, urmand exemplul Domnului Isus, sa traim Cuvantul care ne da biruinta peste orice ispita, in partasie adanca, zilnica, cu Tatal.

Binecuvantari vesnice,

radusamuel