Din "secretele" rugaciunilor ascultate... (1)

            Care sunt "secretele" unei rugaciuni ascultate ? Nu este niciun secret propriu-zis. Totul este scris in Sfanta Scriptura. Faptul ca au ajuns secrete pentru noi arata poate doar cat de mult  citim si  traim Biblia. Dar totul este acolo, la indamana noastra. 
             Ce-L determina atunci pe Dumnezeu sa asculte o rugaciune ?  Exista vreo rugaciune speciala sau vreo formula "magica" de rostit?

             Nu, nicidecum...e adevarat ca in inima noastra trebuie sa clocoteasca cuvinte pline de farmec, iar rugaciunea noastra se cade sa contina cuvinte alese, pline de respect la atunci cand ne adresam Dumnezeului nostru. Insa accentul primordial in ochii lui Dumnezeu va cadea mereu pe aspectul launtric. Nu rugaciunile lungi de ochii lumii facute la colturile strazilor de catre farisei si nici cuvintele pompoase ale unor vase curatite doar pe dinafara nu au miscat inima lui Dumnezeu, ci rugaciunea sincera si smerita a unui vames ingenunchiat in lacrimi (Luca18). 

Din start vreau sa eliminam ideea ca Dumnezeu ar fi obligat in vreun fel sa raspunda rugaciunilor vreunui om in baza vreunei vrednicii umane. Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre DOAR in baza meritelor Fiului Sau, a Numelui Sau si a bunatatii Sale prin care ne-a binecuvantat cu promisiunile Sale ce nu pot ramane neimplinite. Desigur ca Dumnezeu nu asculta orice fel de rugaciune, dar in acelasi timp se angajeaza sa asculte anumite rugaciuni care indeplinesc anumite conditii puse de El. Astazi ne vom opri asupra versetului din 2Cronici 7:14 unde vom gasi primi pasi ai unei rugaciuni de cerere de iertare (sau de pocainta) ascultate:

             "Daca poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga si va cauta fata Mea, si se va abate de la caile lui rele - il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara."

                                                                                                                                       2Cronici 7:14

Este promisiunea pe care Dumnezeu i-o face lui Solomon odata cu sfintirea Templului pe care acesta Il construise Domnului. Rugaciunea deci trebuie sa fie facuta in primul rand in SMERENIE! Aunci cand te pleci pe genunchi nu ai voie sa uiti cu Cine vorbesti. Dumnezeul caruia I te adresezi este Sfant, Drept, Atotputernic,Atotstiutor si este Creatorul tau.  Ordinea este : smerenie, apoi rugaciune ! Smerenia trebuie sa te puna pe genunchi. Rugaciunea adevarata este rezultatul unei atitudini de smerenie anterioare plecarii pe genunchi. Secretul unei vieti de rugaciune biruitoare este o viata de smerenie.

Nu doar rugaciunile de pocainta trebuie sa fie caracterizata de smerenie. Lipsa noastra de merit este aceeasi de fiecare data cand ne plecam pe genunchi, chiar cand nu ne amintim sa fi facut vreo fapta rea in ziua aceea. Chiar indrazneala in rugaciune despre care vorbeste apostolul Ioan (1Ioan5 :14) nu are in vedere meritele noastre, faptele noastre bune (care sunt nimic mai mult decat o haina manjita inaintea Lui) ci Harul lui Dumnezeu. El, in bunatatea Lui, prin statutul oferit de credinta in jertfa Fiului Sau, ne da dreptul sa cerem lucruri dupa voia Lui, angajandu-se sa ne asculte. Starea noastra insa trebuie sa ramana aceeasi : de smerenie inaintea Lui, stiind cu Cine stam de vorba. 

CAUTARE. Rugaciunea de pocainta trebuie sa fie urmata de citire si adancire in Cuvantul lui Dumnezeu. « Daca va cauta fata Mea » spune Dumnezeu in versetul citat mai sus…Nu te poti ridica de pe genunchi si sa ramai acelasi care ai fost mai inainte. In inima ta trebuie sa existe mereu setea dupa Dumnezeu, dupa prezenta Sa. Uneori usor de aflat, alteori trebuind sa strabati norii ca sa vezi soarele stralucind dincolo de ei. E vorba despre o cautare.Iar cautarea aceasta este un proces care nu sufera amanare. Sa zicem ca trebuie sa pleci de acasa in 10 minute si nu-ti gasesti cheile de la masina. Si nu te duci la cumparaturi ci la servici, sau intr-un alt loc important. Nu-i asa ca incerci sa te gandesti, sa-ti aduci aminte, dar pentru ca timpul de plecare se apropie sfarsesti prin a intoarce toata casa cu susul in jos in cautarea ta disperata ? Poate nu am dat cel mai bun exemplu, insa Biblia spune : « Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi, chemati-L cata vreme este aproape » (Isaia 55 :6). Iata ca fie ca realizam sau nu, suntem intr-o cursa contra cronometru. Cautarea de Dumnezeu nu poate suferi amanare, mai ales ca niciunul nu suntem stapani pe ziua de maine. (Evrei 3.15, Prov.27.1, Luca12 :16-21). Incurajarea este insa ca Dumnezeul nostru se lasa gasit de cei ce-L cauta cu toata inima (1Cron.28 :9) Il vom gasi pe Dumnezeu si voia Lui revelata in cuvantul Sau citit, vestit sau trait, Il vom descoperi in creatia Lui, trebuie doar sa-L cautam, iar descoperirea Fetei Lui ne va lumina inimile de bucurie si pace.

Rugaciunea ascultata este rugaciunea facuta in smerenie urmata de RENUNTARE la cautarile tale obisnuite de pana atunci.  Este rugaciunea urmata de adancire in Cuvantul lui Dumnezeu si mai apoi de schimbare palpabila, dovedita la nivel de actiune. « daca se va abate de la caile lui rele atunci il voi asculta » spune Dumnezeu. Smerenia din urma cercetarii, rugaciunea in smerenie si cautarea reala dupa Dumnezeu vor fi adeverite de o schimbare vizibila la nivelul trairii.  « Sa se abata » inseamna renuntare. Ne aducem aici aminte de cuvintele Domnului Isus care indemna de multe ori pe cei vindecati si iertati de El cu urmatoarele cuvinte: "Du-te si sa nu mai pacatuiesti!" Se cere deci reconfigurarea traseului  strabatut pana atunci,  prin abatere si schimbare a destinatiei : e o chemare la sfintire ! 

Rugaciunea ascultata de Dumnezeu este deci cea facuta in smerenie, urmata de cautare reala dupa Dumnezeu si adancire in Cuvant iar apoi trairea unei vieti schimbate. Oare n-ar fi indicat sa avem in fiecare zi o astfel de viata de rugaciune ? Sa ne incepem ziua in smerenie pe genunchi, apoi adancindu-ne in Cuvant si traind pana seara marturia unei vieti schimbate ?

Fie-va ascultata fiecare rugaciune !

            Binecuvantari vesnice,

Radu

  

In totul totului tot....

2 Imparati 23:25-27

Inainte de Iosia n-a fost niciun imparat care sa se intoarca la Domnul ca el din TOATA inima, din TOT sufletul, si din TOATA puterea lui, intocmai dupa TOATA legea lui Moise; si chiar dupa el n-a fost niciunul ca el…

Totusi, Domnul nu S’a intors din iutimea maniei Lui celei mari de care era aprins impotriva lui Iuda, din pricina tuturor ce facuse Manase ca sa-L manie. Si Domnul a zis : « Voi lepada pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepadat pe Israel, si voi lepada cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem si casa despre care zisesem : « Acolo va fi Numele Meu » …

Iosia este imparatul care L-a inteles cu adevarat pe Dumnezeu. Exemplul sau unic (pentru ca nici inainte de el nici dupa el n-a mai fost nimeni asemenea lui) se remarca tocmai prin felul sau de a trata intoarcerea lui la Dumnezeu. Iosia a inteles ca Dumnezeu nu tolereaza jumatatile de masura. Pentru el raportarea la Dumnezeu a fost TOTUL sau nimic. Astfel, Iosia se intoarce din TOATA inima, din TOT sufletul si din TOATA puterea lui. Cu alte cuvinte, intreaga sa fiinta : MINTE (inima-in multe locuri in Sfanta Scriptura termenul de inima se refera la centrul ratiunii)  DUH (suflet) si TRUP (puterea lui) a consacrat-o Domnului si implinirii INTREGII Sale voi lasate in legea scrisa de Moise.

Iosia ajunge la domnie nu la multa vreme dupa moartea lui Manase, cel mai longeviv imparat al lui Iuda. El domnise 55 de ani peste  facand ce este rau inaintea lui Dumnezeu, tarand poporul in groaznice pacate si starnind mania lui Dumnezeu care acum statea gata sa izbucneasca.

Ei bine, o astfel de intoarcere de 180 de grade am fi spus ca astepta Dumnezeu de multa vreme de la un imparat al lui Iuda. Un om care sa calce pe urmele « tatalui sau David » si sa ridice ocara lui Ieroboam, fiul lui Nabat sau a lui Ahab fiul lui Omri de peste poporul ales. Si parca ne-am fi asteptat ca Iosia sa fie un nou David, sau un nou Ghedeon, un nou Moise sau Iosif prin care Dumnezeu sa-si izbaveasca poporul…

Cu toate acestea insa, aproape socant este faptul ca Dumnezeu nu a mai putut fi intors din mania Lui nici macar de atitudinea lui Iosia. Sentinta era rostita si avea sa-si gaseasca implinirea cat de curand.

Bine…atunci la ce bun ? Cu ce folos toata smerirea lui Iosia, toata curatirea poporului de temple idolesti si altare pagane, la ce bun pierzarea tuturor preotilor multimii de idoli, la ce bun multime de chipuri cioplite arse in paraul Chedron ? De ce atata ravna pentru implinirea Legii lui Dumnezeu daca judecata era deja rostita ? Iosia nu mai avea nicio sansa sa fie unul din personajele izbavitoare ale poporului care sa conduca armatele lui Iuda in biruinte extraordinare si sa ramana astfel in istorie ca un conducator viteaz de care poporul sa-si aduca amite multa vreme. 

Stiti ce invatam de la Iosia intr-o vreme aproape asemanatoare cu a lui ? Intr-o vreme de sfarsit in care judecata lui Dumnezeu este gata sa inceapa ?

1.       Imperativul POCAINTEI este intai de toate PERSONAL. Iosia ar fi avut atatea scuze daca ar fi privit doar la contextul din tara. Dupa aproape 60 de ani de pacat de la moartea lui Ezechia pana la el, intr-o tara umpluta pana la refuz de idolatrie, de rau numit bine si de compromis pana la cea ma joasa treapta Iosia intelege ca ceva trebuie sa se schimbe. Si el era in primul rand cel ce avea nevoie de schimbare. Soarta lui putea fi diferita, si el intelege foarte bine asta. Relatia lui personala cu Dumnezeu eraprimordiala. In momentul in care Iosia aude cuvintele Cartii Legii primul lucru pe care il face dupa ce intelege situatia grava in care se afla el si poporul, este sa isi sfasie hainele si sa trimita pe preoti pentru a intreba pe Domnul cu privire la cuvintele Legii in primul rand in ceea ce-l priveste pe EL. (2Imparati 22 :13) apoi pe popor.  Iosia intelege  ca nevoia de Dumnezeu il priveste in primul rand pe el ! De multe ori ne uitam in jurul nostru si criticam contextul in care ne aflam uitand sa incepem cu noi ! Sa nu uitam ca nu sunt departe vremurile in care judecata va incepe chiar de la noi, de la cei ce am stat nepasatori si fara grija in Sion, in Casa lui Dumnezeu ! Aceasta este partea in care Iosia isi dedica TOT sufletul.

2.       POCAINTA trebuie urmata de SCHIMBARE. Si asta urgent ! De multe ori m-am gasit in fata lui Dumnezeu cerandu-mi iertare mereu si mereu pentru aceleasi lucruri. Situatia ramanea insa la fel cand ma ridicam de pe genunchi. Nu vi s-a intamplat? Am inteles insa mai tarziu ca lucrul asta nu e chiar asa de normal cum mi-am inchipuit eu la un moment dat si nici atat de explicabil prin « natura noastra umana slaba ». Si am inceput ca odata cu cererea de iertare sa cer lui Dumnezeu si schimbare! Desi Domnul vesteste judecata peste popor, (1Regi 22 :16-17), in ceea ce-l priveste pe Iosia, Dumnezeu il asigura ca a auzit  si a primit rugaciunea lui si ca ochii lui nu vor vedea nenorocirea ce urma sa vina. Raspunsul care vine de la Dumnezeu pentru Iosia ar fi fost pentru mine unul foarte linistitor. De altfel, daca intoarcem doar o fila in urma, il vom gasi pe Ezechia, imparatul pentru care un astfel de raspuns a insemnat usurarea faptului ca in timpul vietii lui va fi pace. Ce gandire imatura… Iosia insa nu sta degeaba, nici linistit pe scaunul sau de domnie multumindu-se cu ceea ce a auzit. Nu ! In ceea ce il privea, lucrurile trebuiau sa se schimbe !  Astfel urmatorul lucru pe care il face indata este sa stranga intreaga conducere a poporului : batranii, preotii si tot poporul mai apoi. In fata lor, Iosia, imparatul lor, face un legamant inaintea Domnului prin care « se indatoreaza sa urmeze pe Domnul si  sa urmeze poruncile, invataturile si legile Lui din toata inima si din tot sufletul lui ca sa implineasca astfel cuvintele legamantului acestuia scrise in cartea aceasta » (1Regi 23 :3) Urmandu-i exemplul, tot poporul intra alaturi de el in legamant, acesta fiind momentul in care intreaga inima (minte, ratiune) a lui Iosia se dedica 100% lui Dumnezeu.

3.       SCHIMBAREA trebuie sa fie insotita de MARTURIE. Aici, in urma schimbarii mintii si a launtrului este partea dedicarii exterioare, trupesti a lui Iosia. Practic acest al treilea aspect este rezultatul primelor doua, dar in acelasi timp este si certificarea autenticitatii lor. Schimbarea trebuie dovedita. Multi ne-am oprit la legamantul public, pe care si noi l-am facut in apa botezului in urma cercetarii si a pocaintei. Am marturisit schimbarea, dar am renuntat s-o mai dovedim, spunand mereu ca interiorul conteaza si ca in interior suntem bine. Schimbarea va fi mereu adeverita si autentificata de MARTURIA exterioara a ravnei noastre pentru implinirea  voii lui Dumnezeu prin faptele si actiunile noastre ! Credinta fara fapte este o credinta  zadarnica si moarta spunea apostolul Iacov in capitolul 2 al epistolei sale (vs.18-26). Daca schimbarea lui Ioas s-ar fi rezumat la un moment inlacrimat si emotionant si la un discurs frumos mai apoi, totul ar fi fost zadarnic si mort, un foc de paie care s-ar fi stins odata cu instalarea automultumirii unei forme de evlavie fara putere. Pentru Iosia insa, pocainta si  schimbarea marturisita publica au fost doar inceputul. Ravna lui pentru Casa lui Dumnezeu abia urama sa inceapa sa se manifeste. Si citind capitolul 23 :1-28, Il vom vedea pe Iosia ca omul care face tot ceea ce tine de el pentru a implini TOATA voia lui Dumnezeu (scrisa in legea lui Moise) curatind Casa lui Dumnezeu si mai apoi intreaga tara de idolatrie, sarbatorind mai apoi Pastele dupa porunca lui Dumnezeu (lucru nemaiintamplat de pe vremea judecatorilor).  

 

Privim deci la Iosia, ca la un reprezentant al zilelor noastre, zile in care contextul atat de prielnic pentru a nu face nimic si a nu lua nicio atitudine este atat de real! Nu stiu la care stadiu esti : poate ca ai esuat la capitolul marturiei desi sunt ani buni de cand in urma cercetarii ai intrat in legamant cu Dumnezeu, poate sufletul tau a  fost cercetat, insa stai pe ganduri in ceea ce priveste legamantul si predarea intregii tale ratiuni in subordinea lui Dumnezeu, sau poate ca Dumnezeu iti cerceteaza sufletul chiar acum…nu stiu, dar stie El. Ceea ce stiu este insa ca in zile ca ale noastre se cere o intoarcere la Dumnezeu reala in fiecare din cele 3 aspecte : Suflet, minte si trup. Pocainta, legamant si marturie. Insa doar cel ce e gata sa accepte intoarcerea TOTALA la Dumnezeu in toate cele 3 aspecte va putea implini TOATA voia lui Dumnezeu. Sa cautam sa fim deci oamenii care se tin in totul totului tot numai de Domnul Dumnezeul lor ! (Deut. 18 :13)

 

Binecuvantari vesnice,

Radu