Ziua invierii! - o zi de prins viata!

     Ziua Invierii a preschimbat in cea mai mare infrangere ceea ce, pana atunci, pentru iad parea a fi cea mai mare victorie obtinuta vreodata!

       Iar pentru cei ce credeau in Domnul Isus, Ziua Invierii a preschimbat in cea mai mare victorie ceea ce li se paruse a fi cea mai mare infrangere suferita vreodata!

Ziua Invierii este ziua schimbarii, a transformarii, a intoarcerii cu 180 de grade a lucrurilor in favoarea celor ce sunt de partea Celui Inviat!E ziua biruintei Lui, dar El e gata sa-si imparta biruinta cu toti acei cesunt gata sa-I stea alaturi pana la capat si sa se increada in El chiar daca trebuie sa treaca intai prin tristetea din vinerea mare sau prin aparenta deziluzie a unui mormant cu o piatra prea mare ca sa mai poata fi clintita vreodata! Vestea buna a invierii Lui transforma viata celor ce o aud, o cred, o primesc si o propovaduiesc si altora! E Ziua Invierii lui Hristos! Si odata cu El sa reinvie zambetul pe fata voastra, sa reinvie bucuria in inima voastra, sa reinvie dorinta de slujire si de cautare de Dumnezeu in voi! Poate trebuie sa reinvie o relatie distrusa cu un prieten, frate sau membru al familiei; poate trebuie sa reinvie marturia ta; poate relatia ta cu Dumnezeu sau poate cantarea ta ar fi cazul sa prinda din nou viata. Orice ar fi ucis Satan pe parcursul timpului in tine, pune la picioarele Celui ce a inviat, astazi In Ziua Invierii: poate ti-a ucis ravna prin repetate critici, poate ti-a ucis dragostea prin repetate dezamagiri, poate ti-a ucis bunatatea prin grele rautati,poate blandetea prin agresivitatea celor din jur, poate integritatea prin tentatii si compromis...

 Lasa-L pe Cel ce a biruit orice fel de moarte sa readuca la viata lucrurile sfinte din inima ta!  E Ziua Invierii, e o zi de prins viata!

 Fiti gata sa lasati miracolul sa se produca: moartea a fost si VA FI SI IN CAZUL TAU inghitita de BIRUINTA! De biruinta Celui ce a calcat cu moartea pe moarte!

Va doresc Sarbatori fericite si pline de Viata care vine din Hristos, asteptand Marea zi a Invierii, a transformarii si a desavarsirii. Nu stim cat mai e pana atunci, dar haideti sa incepem de-acum sa experimentam "puterea invierii Lui!" Hristos a inviat! 

Nu te minti singur - tare din radacina

Stiti poza asta, nu? :) 

La ea m-am gandit atunci cand am citit azi despre oameni care se mint singuri. Cum suntem noi? Ce se ascunde de fapt in spatele imaginii noastre pe care o aparam cu atata determinare in fata celorlalti?

Proverbe 12:

3. Omul nu se intareste prin rautate, dar radacina celor neprihaniti nu se va clatina. -

12. Cel rau pofteste prada celor nelegiuiti, dar radacina celor neprihaniti rodeste. -

Din cele citite azi:

Si dincolo de orice explicatie, secretul e sa ramai tare din radacina. Si desi aparent oamenii tari sunt cei duri si rai, pentru ca inspira frica, totusi iata unde ajung in final si ce spune despre cei ce lucreaza nelegiuire Biblia in Iov 8: 

13. Asa se intampla tuturor celor ce uita pe Dumnezeu, si nadejdea celui nelegiuit va pieri. 14. Increderea lui este zdrobita, si sprijinul lui este o panza de paianjen. 15. Se bizuie pe casa lui, dar nu este tare; se prinde de ea, dar nu tine. 16. Cum da soarele, inverzeste, isi intinde ramurile peste gradina sa, 17. isi impleteste radacinile printre pietre, patrunde pana in ziduri. 18. Dar daca-l smulgi din locul in care sta, locul acesta se leapada de el si zice: "Nu stiu sa te fi cunoscut vreodata! 19. Iata, asa sunt desfatarile pe care i le aduc caile vietii lui; apoi din acelasi pamant rasar altii dupa el.

Nu te minti singur, nu te vei intari prin rautate, si nu te vei impune in acest mod desi poti avea impresia asta pentru o perioada. Va veni momentul in care te vei clatina si mai tarziu daca nu iei seama, vei fi smuls si "prabusirea iti va fi mare"! Tare vei fi doar daca radacina ta nu se clatina. 

           Apoi cel de-al doilea verset (vs12) vorbeste despre oamenii care poftesc si care prada, adica cei ce iau de la altii ca sa aiba, pentru ca nu sunt in stare sa produca nimic, ei, cei care daca continua asa, niciodata nu vor putea fi ei insisi  desi se amagesc ca astia sunt, traiesc de fapt ca si paraziti fara identitate. Si as merge chiar mai departe, nu neaparat ca te uiti si poftesti prada unui nelegiuit. Poate ca te uiti la fratele tau si poftesti ce are el, si iar, mai adanc, nu neaparat posesiuni, dar poate lucrarea lui, realizarile lui, felul in care este vazut, etc., si ia nastere invidia. Sau poate nu. Nici macar nu poftesti cu invidie, dar tanjesti, ti-ar place si tie si traiesti admirand pe altii cand TU POTI SA RODESTI PENTRU TINE si esti CHEMAT LA ASTA!  Si nu, nu o sa te provoc sa descoperi vreo forta ascunsa din tine, ca nu ai (nici eu nu am), nici sa realizezi ca esti un altul mai bun de fapt, ca nu esti (nici eu nu sunt) si nici sa incepi sa gandesti pozitiv spunandu-ti in oglinda de 43 de ori pe zi: "Pot si eu!" ca nu poti! (nici eu nu pot de la mine). Te provoc insa sa-ti verifici RADACINA. Mai exact: ce te tine in viata? Din ce te hranesti zilnic? Care e sursa gandurilor tale, a vorbelor tale, a principiilor tale de viata? Pentru ca asta te si face ceea ce esti: RADACINA. Ai filozofiile tale? Sau te-ai inradacinat in filozofiile altuia de viata? La fel cum o planta primeste toata hrana din radacina,(si daca nu mai primeste traieste pana la un moment dat consumandu-si toate resursele apoi se usuca si moare) la  fel este si cu noi. Una singura e Radacina care nu se clatina si care rodeste: Isus Hristos! Si de o radacina care nu se clatina (adica nu poate fi smulsa - Dumnezeu statornic, atotputernic si infinit de sfant, principii care nu pot fi zdruncinate si nu pot fi combatute, pace care intrece orice pricepere, bucurie deplina, etc) si care rodeste avem nevoie fiecare:

             

6. Astfel, dar, dupa cum ati primit pe Hristos Isus, Domnul, asa sa si umblati in El, 7.fiind inradacinati si ziditi in El, intariti prin credinta, dupa invataturile care v-au fost date, si sporind in ea cu multumiri catre Dumnezeu.8. Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos.

             Hristos este radacina! El nu se clatina si El rodeste in noi prin Duhul Sfant! Slava Lui! Vei putea ramane tare si de neclatinat doar inradacinat in Hristos, zidit in El si intarit prin credinta. Dar cum asta? "Dupa invataturile care v-au fost date", adica prin Scriptura, prin Biblie! Cuvantul te tine si te inradacineaza in Hristos, tot Cuvantul te zideste si iti intareste credinta. Scriptura iti pastreaza mintea intreaga dandu-ti pacea care intrece orice pricepere atunci cand altii cedeaza! Cuvantul iti da viata cand ceilalti se sting Cuvantul te sfinteste cand ceilalti se scalda in mocirla. 

              Sa ramanem deci bine inradacinati in Hristos! Sa ramanem adanciti in Cuvant! 

         Si inchei avertizandu-te ca daca stai tare la momentul asta, e bine ca mereu sa-ti aduci aminte ca: daca unele din ramuri au fost taiate, si daca tu, care erai dintr-un maslin salbatic, ai fost altoit in locul lor si ai fost facut partas radacinii si grasimii maslinului, 18. nu te fali fata de ramuri. Daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine. 19. Dar vei zice: "Ramurile au fost taiate, ca sa fiu altoit eu."20. Adevarat: au fost taiate din pricina necredintei lor, si tu stai in picioare prin credinta: nu te ingamfa, dar, ci teme-te! 21. Caci daca n-a crutat Dumnezeu ramurile firesti, nu te va cruta nici pe tine. 22. Uita-te, dar, la bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: asprime fata de cei ce au cazut, si bunatate fata de tine, daca nu incetezi sa ramai in bunatatea aceasta; altminteri, vei fi taiat si tu. (Romani11)

            Doar cel ce va intelege asta nu se va clatina si va rodi! Sa fim deci tari din Radacina!

         Imi pare rau ca timpul de scris e scurt azi, (va dati seama cat mai scriam daca aveam timp:) dar trebuie sa plec la lucru. Imi ramane totusi in minte Cuvantul de azi. Subiectul e mult mai adanc si mult mai profund. Voi incepe cu testul statorniciei, ca sunt sigur ca si azi cel rau ma va scutura (ca in fiecare zi). Ramane-voi neclintit si bine inradacinat? Si apoi voi rodi azi ceva? Luati-l si voi si meditati asupra lui astazi, maine, in fiecare zi, ramanand conectati la Radacina care nu se clatina si care rodeste, si cautand sa ne inradacinam tot mai mult in Hristos, ziditi in El si intariti prin Cuvant!

Binecuvantari vesnice,

Radu

Cum sa nu strici Cuvantul

         Da, asta pentru ca de stricat e usor sa strici aproape orice. Si mai ales cuvinte...Nu-i asa? De cate ori ai vrut sa spui ceva si rezultatul a fost exact contrar in urechile celor ce te ascultau? Sau, de cate ori ai inteles tu ceva gresit, si te-ai suparat desi persoana care ti s-a adresat avea cele mai bune intentii? Altii suntem mesteri la rastalmacit, si mai ales noi romanii (dar si altii :) avem o doza mare de suspiciune, iar daca cumva ne suna ceva prea bine incepem si ne gandim: "mai...sigur e ceva la mijloc", sau "ce-a vrut sa spuna de fapt?" Altii (dar acestia nu sunt dintre cei pe care-i cunosc:) se pricep la a "repovesti" dar in propria varianta de expunere conversatiile avute cu altii, sau mai pe scurt la barfa. Si te trezesti ca ai spus ceva intr-un anumit context care ajunge la urechile unei terte persoane mai denaturat decat la "telefonul fara fir". Si da, atunci te vei intreba: cum sa vorbesc ca sa fiu inteles corect? Si cu atat mai mult cand vine vorba de Cuvantul lui Dumnezeu propovaduit! Si cand spun asta nu ma refer numai la predicare, ci si in casele noastre cand deschidem Biblia, sau cand il spunem altora, in discutiile noastre de zi cu zi. Cum sa transmitem copiilor nostri, generatiei ce ne urmeaza Cuvantul nealterat, clar si adevarat? Cum sa-L propovaduim curat pe Hristos celor din jurul nostru cand mintea lor e bombardata de atatea invataturi diluate?

          Adevarat este ca atunci cand vine vorba de Cuvantul lui Dumnezeu lucrurile sunt foarte serioase. Interpretari eronate si eretice ale Cuvantului au dat nastere la miscari intregi bazate pe erezie, cu efecte  fatale si ireversibile pentru multi "crestini" slabi. Atunci cand oamenii isi ridica in slavi "invatatori dupa poftele lor" (2Timotei4:3) pentru ca nu sunt in stare sa "sufere invatatura sanatoasa", rezultatul nu poate fi decat un diagnostic de boala care duce in final la moarte daca nu e tratata la timp. 

             Iata cum, intr-o vreme in care "cei mai multi" aproape ca-si dezvoltasera o pasiune pentru a strica Cuvantul lui Dumnezeu doar de dragul de a sta contra apostolilor (fie largind calea fie stramtand-o in mod legalist), Pavel ofera solutia predicarii sanatoase, reale si adevarate: 

           "Caci noi nu stricam cuvantul lui Dumnezeu cum fac cei mai multi; ci vorbim CU INIMA CURATA, DIN PARTEA LUI DUMNEZEU, INAINTEA LUI DUMNEZEU, IN HRISTOS!" 

(2Corinteni2:17)

               4 pasi simpli:

1. VORBESTE CU INIMA CURATA: "Pui de naparci" le spunea Domnul Isus fariseilor "cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune cand voi sunteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura."(Matei12:34) Nu poti vorbi din Cuvantul lui Dumnezeu daca inima ta este murdara. Sigur ca majoritatea celor ce se gasesc in starea asta nici nu se ocupa cu cuvintele lui Dumnezeu. Insa, daca asemenea fariseilor, care se pretindeau a fi religiosi te vei ridica sa vorbesti avand vasul murdar pe dinlauntru (Matei 23:25-27) ai grija: nu Dumnezeu va vorbi prin tine! Uita-te la ei si adu-ti aminte de pasajul in care se vorbeste despre "desfiintarea poruncii lui Dumnezeu in folosul datinei lor".(Marcu7) Avand ca sursa ce? LAUNTRUL MURDAR si o inima departe de Dumnezeu (Marcu7:6). Aici ajungi in final daca te lipsesti de calauzirea Duhului! La calauzirea ta proprie, a firii tale, a poftelor tale "in lumina" sau mai bine zis intunericul carora vei "interpreta" si Cuvantul, stricandu-l dupa dorintele tale.  Vei elimina tot ce este incomod firii tale si-l vei rastalmaci dupa buna ta placere. Ca si ei, cei care stiau legea din scoarta in scoarta, dar nu-L cunosteau pe Datatorul ei.  

Apoi, toate acestea devin vizibile, iar marturia proasta face propovaduirea zadarnica.

Bine, dar vei zice ca daca nu stie nimeni viata ta iar "predica" ta din anvon, din familie sau de zi cu zi  va suna bine, si nu vei rosti nicio erezie, nu ai stricat Cuvantul lui Dumnezeu cu nimic. Te indemn sa mergi mai adanc: probabil ca ti-ai spus bine poezia, dar in starea aceea, nu vei sti niciodata ce ar fi vrut Dumnezeu sa spuna celor ce te asculta in acel moment. De ce? simplu: pentru ca nu esti conectat la El! Nu te amagi, nu poate fi nicio intelegere intre Hristos si Belial, sau orice alt idol (2Corinteni6:15). Si daca Domnul Isus a zis ca nimeni sluji la doi stapani (Matei 6:24), nu crede ca vei fi singura exceptie. Inima nu-ti va spune nimic din partea Lui, Duhul Sfant nu va avea nicio calauzire pentru tine, iar cuvantul rostit va fi lipsit de orice putere. Asta pentru ca intre voi este un zid de despartire pus de pacat! Astfel ai impiedicat ceea ce Dumnezeu ar fi vrut sa spuna. Vei primi insa asemeni proorocilor falsi din vechime pedeapsa celor ce se ridica in Numele Domnului desi El n-a rostit nimic din cuvintele lor. 

Cauta deci ca mai intai sfintirea, curatirea launtrului tau in sangele Domnului Isus, iar apoi vorbeste cu inima curata! Vorbeste fara viclesug, ascunzisuri, in sinceritate, predat cu totul Lui si manat mereu de dorinta arzatoare ca cei ce te asculta sa-L auda pe adevaratul Dumnezeu! Apoi, cutremurandu-te si smerindu-te inaintea Lui asemeni lui Isaia (Isaia6:1-9) sa cauti sfintirea vazandu-ti nevrednicia si lasand carbunele aprins de pe altar sa-ti atinga gura, sa-ti indeparteze nelegiuirea si sa-ti ispaseasca pacatul de fiecare data cand Ii rostesti Cuvantul. Nu uita: chemarea e mai intai la sfintire, apoi la slujire! 

2.VORBESTE DIN PARTEA LUI DUMNEZEU 1Petru 4:11 spune in felul urmator: "Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu!" Cred cu tarie ca urmatorul pas dupa ce ti-ai curatit inima este sa cauti calauzirea lui Dumnezeu in vorbirea ta. Primul pas este sa citesti Cuvantul si sa ti-L insusesti. Dar apoi cere calauzire in rugaciune si spune: "Doamne, pune in gura mea cuvintele Tale". Pentru ca nu e indeajuns sa vorbesti doar "din cuvintele lui Dumnezeu" ci acele cuvinte pe care Dumnezeu vrea sa le rostesti in acel moment. Mereu am ramas uimit de invatatura Domnului Isus dar mai ales de raspunsurile pe care El le avea inaintea celor ce veneau sa-L ispiteasca! Ma vad atat de lipsit de aceasta intelepciune uneori. Nu ti s-a intamplat vreodata sa ajungi in situatia in care sa nu sti cum sa raspunzi? (chiar daca ar fi insemnat sa taci) O astfel de intelepciune vine din calauzirea permanenta a Duhului Sfant si din manifestarea plenara a Lui in mintea, inima si trupul nostru. Poti avea o predica foarte bine pregatita dar ea sa nu ajute cu nimic nevoii celor ce te asculta in acel moment. Pune-ti mintea dar si duhul in aceeasi masura la dispozitia Celui ce se va folosi astfel de tine.

3. Nu uita apoi ca VORBESTI INAINTEA LUI DUMNEZEU: asta pentru ca atunci cand Dumnezeu ne incredinteaza cuvintele Lui, El nu ne lasa singuri. Daca esti managerul unei firme foarte importante iar patronul firmei respective ti-ar incredinta un mesaj de transmis angajatilor, si ti-ar spune: "Voi urmari inregistrarea live a conferintei in care vei transmite ce ti-am spus. Esti reprezentantul meu. Sa nu omiti nimic din ce ti-am incredintat!" cum ai merge inaintea celor ce te vor asculta? Nu-i asa ca gandul ti-ar sta la faptul ca patronul tau vede totul in tot timpul asta si e in joc functia ta? Dumnezeul nostru insa nu e un patron care urmareste inregistrari video de undeva de departe. El se angajeaza sa lucreze impreuna cu cei ce sunt gata sa propovaduiasca pretutindeni, indiferent de conditii (Marcu 16:20) intarindu-Si Cuvantul prin insotirea propovaduirii Lui cu semne ale puterii Lui. Suntem noi insa constienti de prezenta Lui atunci cand vorbim cuvintele Lui? Atatia predicatori care se dezarmeaza cand la biserica le vin oameni mai putini decat s-au asteptat in duminica respectiva, gandindu-se "la ce m-am pregatit atat cand au venit doar jumatate?". Atatia misionari care atunci cand merg sa slujeasca o biserica de la sat se pregatesc superficial sau mai deloc pentru ca "pretentiile nu-s ca la oras". Atatia crestini care in marturia lor de zi cu zi uita ca Dumnezeu este acolo si fie se rusineaza fie nu le mai pasa sa marturiseasca, fie fac diferente de la om la om in functie de pozitia sociala sau de influenta pe care o au, fie de cat de confortabil le este sa le spuna sau nu, uitand ca langa ei este un Dumnezeu gata sa-si insoteasca Cuvantul cu putere ca si in vremea lui Moise daca va trebui! 

Un predicator care avea o biserica de 5 membri in varsta intr-un sat a fost intrebat ce-l face sa le predice cu atata foc si de ce se pregateste un timp atat de indelungat pentru fiecare predica. Raspunsul lui a fost: in biserica mea nu sunt doar 5. Eu predic inaintea lui Dumnezeu si a intregului cer. Iar Dumnezeu asa imi cere sa-I vestesc Cuvantul! Predica mea o asculta intai El!

4.VORBESTE ASCUNS IN HRISTOS: "Trebuie ca El sa creasca iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3:30) Iata secretul unui om, care a avut o propovaduire cu impact. Cuvintele sunt ale lui Ioan Botezatorul. Si oare nu asa ar trebui sa stea lucrurile cu fiecare dintre noi? Cu cat ne vom micsora noi, Hristos se va vedea mai bine, si cu cat ne vom goli mai mult de noi insine vom putea fi mai plini de Duh.  "Am fost rastignit impreuna cu Hristos si traiesc...dar nu mai traiesc eu ci Hristos traieste in mine!" (Galateni2:20) "Imbracati-va cu toata armura lui Dumnezeu ca sa puteti tinea piept impotriva uneltirilor diavolului" (Efeseni6) 

Astfel deci, pentru cei ce sunt in Hristos nu mai este nicio osandire pentru ca ei nu mai traiesc dupa indemnurile firii pamantesti ci dupa indemnurile Duhului. (Romani 8:1), iar propovaduirea lor nu va fi o sfortare ci un stil de viata, iar Cuvantul va fi rostit in tot Adevarul, nealterat, nemodificat, si insotit de putere!

Astfel de Cuvant doresc sa va iasa fiecaruia din Duh, din inima si mai apoi de pe buze!

Binecuvantari vesnice,

Radu

Te-ai gandit vreodata ca asta inseamna rugaciunea pentru Dumnezeu?

"Si a luat cunostinta de ei" - asa imi intitulasem initial postarea. Mi-a placut expresia si despre asta voiam sa vorbesc. Despre felul in care Dumnezeu se implica in rezolvarea problemelor noastre. Am realizat insa pe parcurs ca mai presus decat raspunsul la rugaciunile noastre este implicarea directa si personala a lui Dumnezeu in procesul rugaciunii si am primit o perspectiva noua asupra rugaciunii in timp ce scriam. E extraordinar...niciodata nu am realizat! Dar s-o luam cu inceputul :

24.Dumnezeu a auzit gemetele lor si Si-a adus aminte de legamantul Sau facut cu Avraam, Isaac si Iacov. 25. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel si a luat cunostinta de ei.                                                                                            Exod 2

           Ce mare lucru sa sti ca atunci cand strigi catre Dumnezeu EL AUDE! Si sunt atatea locuri in Scriptura in care El ne asigura ca nici o rugaciune a copiilor Lui nu trece pe langa urechile Lui fara sa fie auzita, El nu dispretuieste rugaciunile, si le asculta dupa voia Lui. (Ps10:7, Ps.6.9, Ps.65:2, Ps.66:20, etc) Sa sti ca nu te rogi in zadar, iar rugaciunea ta are rost! Ea este auzita de Dumnezeu! Urechea Lui nu e niciodata prea tare ca sa auda si mana Lui niciodata prea scurta ca sa mantuiasca! (Isaia 59:1)

                Dar DE CE face Dumnezeu lucrul acesta? (si acesta este aspectul principal al postarii)  DE CE alege Dumnezeu sa asculte rugaciunea copiilor Sai? Cu ce-L putem noi impresiona sau convinge? Cu nimic... Motivul pentru care suntem ascultati iar rugaciunile noastre sunt auzite si primite este LEGAMANTUL pe care El l-a facut cu noi in sangele Fiului Sau. Si daca Israel se bucura atunci de un legamant facut cu stramosii lor, Avraam, Isaac si Iacov, noi astazi ne bucuram de un legamant vesnic facut cu FIECARE din cei ce vor sa intre in el si in mod PERSONAL prin jertfa Domnului Isus Hristos! (Ioan 1:12)
                Intelegi deci ca atunci cand strigi catre Dumnezeu vocea ta II ADUCE IN MINTE legamantul Sau cu tine? Asta e baza in care El te asculta! Este "password-ul" pentru intrarea in prezenta lui Dumnezeu. Din acel moment pentru El este ca si cum Insusi Domnul Isus ar striga catre Tatal! In meritele Lui ne rugam si doar prin "sangele Lui avem o intrare sloboda in Locul Preasfant..." (Evrei 10:19). Nu stiu daca ma fac inteles prea bine. E coplesitor sa stii ca rugaciunea iti este ascultata de Dumnezeul cel Atotputernic, in baza mijlocirii Domnului Isus (in ce priveste accesul - Evr.10:19)) si a Duhului Sfant cu suspine negraite (in ce priveste forma ei, continutul ei), caci nu stim cum trebuie sa ne rugam... (Rom.8:26) Rugaciunea noastra nu ar avea nicio sansa sa fie ascultata in alte conditii!

                   Intreaga Dumnezeire se pune in miscare atunci cand tu te pui pe genunchi! Intelegi? Te gandesti la asta cand te rogi? Sau te pui oricum pe genunchi si rostesti niste vorbe din rutina? Realizezi cat L-a costat pe Dumnezeu partasia asta cu tine? Realizezi cat SE IMPLICA El in legatura asta cu tine de fiecare data? Si tu te rogi bolborosind mereu aceleasi cuvinte cu gandul in alta parte in loc ca in inima ta sa clocoteasca cuvinte pline de farmec rugandu-te NEINCETAT!  O, umple-ne viata, Doamne, si da viata rugaciunilor noastre!
             Cum sa stai oricum pe genunchi cand intreaga Trinitate este gata SA-TI SUSTINA rugaciunea? Nu unui inger i-a incredintat Dumnezeu lucrarea asta, ci El Insusi e Cel ce se implica direct, in plinatatea Lui: Tata, Fiu si Duh! Te-ai gandit la asta? Ca eu nu. Pana chiar acum in timp ce scriam! Nu stiu tu care citesti, dar eu nu o sa ma mai pun pe genunchi la fel ca pana acum! O, Doamne, si toate din initiativa Ta! Stiind asta, cutremurandu-ne ne vom pleca de acum in prezenta Ta...

                  Mi-am adus aminte de unii din voi pe care-i cunosc (si va cunoasteti si voi :) si pe care i-am auzit spunand adesea: "Nu ma pune sa ma rog cu voce tare ca mi-este rusine." Sper ca de acum, intelegand cele de mai sus nu veti mai indrazni sa ganditi asa. In acel moment trebuie sa intelegi ca te supui celui rau, al carui scop este de a lua cat poate din slava care I se cuvine lui Dumnezeu! Adica Dumnezeul cel infinit de Sfant face TOTUL ca tu  sa ai intrare libera inaintea Lui si tie ti-e rusine! In loc ca abia sa astepti sa-L lauzi cu toata inima si cu toata gura iar rugaciunea ta sa motiveze o adunare intreaga! Altii am trecut prin stari in care am zis "Nu pot sa ma mai rog". Sper ca intelegand ca Dumnezeu a facut TOTUL ca tu SA POTI (caci intr-adevar nu am fi putut nici daca am fi vrut) vom realiza ca de fapt NU VREM sa ne rugam sau NU ALEGEM sa ne rugam, victimizand inutil inaintea unui Dumnezeu care chiar prin rugaciune ne-ar vindeca starea...Asta e ispita celui rau, care facandu-te sa gandesti asa te indeparteaza exact de solutia starii tale. E ca si cand ai fi bolnav, iar tu iti repeti mereu tinand medicamenele in mana: "Nu pot sa iau medicamentul, nu pot..." Si atatea alte "scuze" pentru a nu te ruga, ( de la oboseala, lipsa de timp -de parca ar fi al nostru- chiar, stiti ca  a spune ca nu ai timp pentru rugaciune inseamna a recunoaste ca esti un ispravnic necredincios in lucrul incredintat lui spre management? (in acest caz timpul), apoi lipsa de chef care este o realitate pentru ca mai avem si fire care nu va avea niciodata dispozitie de rugaciune dar care trebuie rastignita!, apoi diferite poticneli ieftine etc...) scuze care ne atrofiaza spiritual si ajung in final sa ne stinga...
Adu-ti aminte de fiecare data cum priveste Dumnezeu rugaciunea si ce inseamna partasia pentru El si asa pleaca-te trmurand pe genunchi!

              Si da, mai apoi Dumnezeu ISI INDREAPTA PRIVIREA catre cel ce striga catre El. Adica Il preocupa situatia noastra. e una sa dai un raspuns "din auzite" si alta sa mergi si sa vezi cu ochii tai situatia. Asta face Dumnezeu: "a privit spre copiii lui Israel", adica L-a preocupat, L-a interesat situatia lor. Nu crede vreodata ca lui Dumnezeu nu-I pasa. O, El e mai interesat de tine si problema ta chiar decat esti tu insuti!

               Si in final, un lucru frumos si incurajator: "A LUAT CUNOSTINTA DE EI"...adica pe Dumnezeu Il framanta rezolvarea problemelor noastre! Ce lucru extraordinar! Nu scrie "a luat la cunostinta" ci "a luat cunostinta de" adica Si-a insusit problema lor si o va rezolva. Dovada e ca Il vedem pe Dumnezeu trecand la actiune. 

             Asta e incurajarea pe care ti-o las pentru azi in ce priveste rugaciunile noastre! Avem un Dumnezeu viu, real care aude,asculta, se preocupa si raspunde! Ce inseamna insa pentru tine rugaciunea si partasia cu El? Nu stiu...tu stii...dar adu-ti mereu aminte ce inseamna pentru El si poate vei schimba ceva in ce priveste viata ta de rugaciune!

Binecuvantari vesnice,

Radu

Mai intai in duhul meu...

 Iată un gând pentru astăzi:  Romani 1.9: 

“Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele...”

               Uite cum, Dumnezeu trebuie slujit mai întâi in duhul nostru...Nu-i aşa că de atâtea ori uităm că înainte de a-L lăuda pe Dumnezeu în public, El trebuie lăudat de lăuntrul nostru. Înainte de a-L predica, El trebuie sfintit în viata noastră. Şi astfel slujim cu cântarea noastră, predica noastră, îndemnul nostru, poezia noastră sau orice alt fel de slujire sub amprenta rutinei, a grabei, a lipsei de timp sau a agitaţiei zilnice şi uităm ca mai înainte de a ne face slujirea publică să ne luăm acel moment în care Hristos să fie mai întâi slujit de duhul nostru, de lăuntrul nostru. Doar aşa vom sluji cu adevărat mai apoi şi pe cei ce ne ascultă.

               Astfel deci, înainte ca slujirea noastră să fie una publică, ea trebuie să fie una lăuntrică, sau mai bine zis, slujirea noastră publică trebuie sa fie rezultatul slujirii noastre lăuntrice necurmate. Un verset legat de cel de mai sus prin trimiteri, este cel din 2Timotei 1.3: “Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat...” , asta pentru că dacă vrei ca slujirea ta în faţa celorlalţi să fie una reală, aprobată de Dumnezeu, mai întâi lucrurile trebuiesc rezolvate în interior.

                Şi asta din două motive:

1        Perspectiva lui Dumnezeu. “Dumnezeu nu se uită la ce se uită omul – la ce izbeşte ochiul – ci Dumnezeu se uită la inimă!” 1 Samuel 16.7. Pe Dumnezeu nu Îl impresionează cantitatea, profesionalismul, sau chiar calitatea unei lucrări aşa cum o percepem noi. Pentru El cantitatea şi calitatea sunt date mai intai de sursa slujirii tale. Dacă slujirea ta vine dintr-o inima curată, atunci ea va fi primită şi apreciată de Dumnezeu. Desigur,nu există scuză pentru a aduce o slujire de mâna a doua înaintea lui Dumnezeu, pentru ca “Domnul, oricum, se uită la inimă...” Cel ce interpretează astfel, gândeşte imatur, şi se face la fel de vinovat ca cel ce aduce o vită beteagă pe altar. (Maleahi 1.13-14) Dumnezeu merita ce e mai bun, iar o inimă curată, dedicată, va oferi întotdeauna calitatea cea mai bună în slujire.   Ceea ce vreau să spun este însă că oricât de talentat, profesionist, sau priceput ai fi, slujirea ta nu are nicio valoare dacă nu porneşte mai întâi dintr-un duh în care Dumnezeu este sfinţit şi pus la loc de cinste.

2.       Porunca lui Dumnezeu. "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta"  Marcu 12.30. Aceasta este ordinea poruncită de Dumnul Isus. Şi deşi celelalte evanghelii (Matei 22.37, Luca10.27)  prezintă elementele aceastei enumerări într-o ordine diferită, punctul comun al tuturor este primul element, şi anume, în toate cele trei cazuri, dragostea de Dumnezeu începe din inimă! Ce legătură are dragostea de Dumnezeu cu slujirea? Simplu: Care este întrebarea pe care Domnul Isus i-o pune lui Petru atunci când îi încredinţează slujirea lui de mai târziu? (Ioan 21.15 ) “Simone, fiul lui Iona...Mă iubeşti? “  Şi Domnul Isus îl intreabă nu o dată, ci de trei ori, până când Petru se întristează, şi Îi răspunde : “Doamne, Tu toate le ştii! Ştii că Te iubesc!” În măsura în care Îţi iubeşti Dumnezeul îţi va fi încredinţată slujirea, şi în aceeaşi măsură vei fi în stare să-L slujeşti. Slujirea ta nu va fi decât oglinda dragostei tale pentru El.

Astfel, fie Dumnezeul nostru slujit mai întâi de lăuntrul nostru şi mai apoi de întreaga noastră fiinţă în faţa tuturor!

Binecuvantari vesnice,

Radu

Magii şi timpul meu de părtăşie cu Dumnezeu

                  

              Deşi vă doresc, nu ştiu dacă "La mulţi ani!" pentru că numărul lor Dumnezeu îl rânduie, dar cu siguranţă vă doresc binecuvântare la fiecare pas, sănătate, bucurie şi pace, iar fiecare zi să vă fie plină de împlinirea şi însemnătatea dată de Cel ce o poate da cu adevărat.

               Începutul de an e un timp favorabil pentru noi hotărâri, în baza unor concluzii trase la sfârşitul anului care tocmai s-a încheiat. Ne uităm în portofel, sau pe card şi ne spunem că anul acesta vom fi mai înţelepţi în a economisi, vom lucra mai mult, vom câştiga mai bine, iar la sfârşitul lui 2014 vom avea atât, sau atât... ne uităm în carnetul de student sau de elev şi hotărâm că anul ăsta vom învăţa mai mult şi vom copia mai puţin (deşi sper că deloc); Alţii se uită la starea civilă şi realizează că a venit timpul să schimbe ceva în sensul ăsta, şi-şi spun că anul acesta îşi vor lua inima-n dinţi şi-o vor cere de soţie, deşi ea aşteaptă probabil de vreo 3 ani. Şi ne gândim, şi visăm, şi plănuim...Lăsând însă gluma: Câţi ne analizăm sufletul din punctul lui Dumnezeu de vedere şi ce concluzii tragem? Ce hotărâri vom lua în privinţa aceasta, care e de departe cel mai important ascpect al vieţii noastre? Cum este viaţa ta cu Dumnezeu la acest moment? Care e pulsul timpului tău de părtăşie cu Dumnezeu? Te îndemn să ascultăm puţin la stetoscopul cerului, şi să ne analizăm împreună timpul de părtăşie zilnică în lumina Lui.

              Da, ştiu, e joi nu vineri, şi da ştiu: ce ar putea avea de-a face magii cu timpul meu zilnic de părtăşie? Uimitor de multe :) Doar deschideţi la evanghelia după Matei, citiţi capitolul 2 şi veţi fi surprinşi. 

1.       Dumnezeu îi cheamă pe magi la întâlnire cu El – (vs.2b). Dumnezeu le-a vorbit pe limba lor, creind o stea pentru ei (care erau cititori în stele) şi anunţând tocmai în Răsărit naşterea Fiului Său. Ei au citit mesajul şi au pornit spre întâlnirea  cu Împăratul de curând născut. Şi pentru noi Dumnezeu a lăsat Cuvântul Său scris, Biblia ca şi călăuzire, şi avem harul de a o avea în limba noastră. Ea ni-L prezintă pe Împăratul nostru, născut şi jertfit pentru noi, şi tot prin ea, El ne cheamă în fiecare zi la întâlnire cu El. Îi vom lua noi în seamă mesajul? Vom asculta în fiecare dimineaţă îndemnul de a căuta să ne întâlnim cu Regele nostru? Sau vom ignora chemarea ei atât de evidentă? Dumnezeu a trimis mesajul şi invitaţia. Vom accepta noi invitaţia Lui zilnică la a ne întâlni cu El în părtăşie? Spunea psalmistul: "Inima-mi spune din partea Ta: "Caută Faţa Mea!" şi Faţa Ta, Doamne, o caut! " (Ps.27.8). Ţie ce-ţi spune inima? Şi din partea cui? Dacă ai inima conectată la cer, vei primi invitaţia lui Însuşi Dumnezeu. Ascult-o şi accept-o.

2.       Magii au făcut tot ceea ce a fost nevoie ca să se întâlnească cu Domnul Isus – Şi spun asta pentru că drumul lor din Răsărit până la Ierusalim în acele vremuri putea dura după părerile cercetătorilor între 6 luni şi aproape 2 ani. Cu toate acestea, ei au înţeles mesajul şi au pornit, înfruntând distanţa, condiţiile improprii, disconfortul călătoriei probabil pe cămile (chiar doar 6 luni zilnic pe cămilă nu e chiar confortabil). Înrebam într-o postare mai demult cât durează să ajungi la biserică? Şi spuneam că oricât de mare ar fi distanţa, niciunul dintre noi nu călătoreşte 6luni până la cel mai apropiat loc de închinare...şi totuşi invitaţia la întâlnire cu Regele ne lasă pe atâţia reci, iar începutul slujbelor ne găseşte în faţa televizorului, sau în El ştie ce alt loc... Dar azi aş merge şi mai adânc, pentru că invitaţia la întâlnire cu El nu este doar pentru zilele de duminică. Şi astăzi, prin jertfa Domnului Isus nu mai ai nevoie de 6 luni, şi nici măcar  6 kilometri nu te despart de întâlnirea cu El, ci o simplă plecare pe genunchi în rugăciune. Şi cu toate astea trec zile...şi tu ignori invitaţia. Asta pentru că nu te mai despart distanţe fizice, dar sufletul tău se lasă depărtat tot mai mult de atâtea nimicuri. Nu te mai împiedică vremea rea de afară ci confortul din casa ta. Nu te mai împiedică lipsa de cunoaştere ci accesul la atât de multă informaţie nefolositoare. Nu timpul petrecut pe drum spre El ci timpul petrecut fără folos sau cu păcat pe internet. Şi te împiedică imagini, te împiedică gânduri, şi te împiedică vinovăţii,dependenţe, iar conştiinţa ta moare încet, şi cum să mai auzi susurul blând când urechea ţi-e răcnete de leu? Şi totuşi...ai risipi toate astea plecându-ţi genunchiul. Invitaţia e încă valabilă. Eşti gata să faci tot ceea ce este necesar să faci la momentul acesta pentru a te întâlni cu Regele? Eşti gata să renunţi la tot ce te ţine departe de El? 

3.       ”N-au mai putut de bucurie” (vs.10) – vei spune, "ok. eu nu intru în categoria celor de mai sus, eu în fiecare zi citesc şi mă rog!" Perfect! Mergem mai departe. Ce zici despre asta? Magii n-au zâmbit, nici n-au răsuflat doar uşuraţi când au revăzut steaua. Manifestarea bucuriei lor trebuie să fi fost una foarte evidentă, din moment ce evanghelistul o descrie astfel. Doar întreabă-te: TU cum reacţionezi când deschizi Biblia? Te umple de bucurie gândul la întălnirea ta cu Regele? Eşti persoana care abia aşteaptă să aibă 10 minute libere să se roage, să mediteze la Cuvânt, sau să cânte de bucurie în prezenţa Regelui ei? Sau timpul tău de părtăşie e doar ceva ce trebuie bifat zilnic? Gândeşte-te...Psamul 34.5 spune: "Când îţi întorci privirile spre El te luminezi de bucurie!" . Ce se stârneşte în tine privind la El? Un timp de părtăşie real te umple de bucurie!

4.       Magii s-au închinat şi i-au adus daruri (vs.11) – Dacă în postarea de acum câţiva ani te îndemnam să nu vi cu mâna goală înaintea Regelui, astăzi merg puţin mai adânc. Magii au înţeles ordinea corectă. Deşi au pregătit daruri foarte scumpe, scopul lor pimordial a fost să vină să se închine. De multe ori atunci când venim la întâlnirea noastră cu Domnul Isus începem şi ne aducem darurile: “Doamne, ţi-am pregătit o cântare, o poezie, un pachet de mâncare pentru săraci, etc...” Magii nu şi-au adus darurile pentru a-L impresiona pe Domnul Isus. (Ele au avut într-adevăr o însemnătate profetică, însă nu despre aceasta vom vorbi acum). Primul lucru pe care îl fac magii intrând în casă este aceea de a se închina, şi nu oricum. Nu au făcut o plecăciune, nici măcar nu au îngenunchiat, nici măcar nu s-au plecat ci s-au aruncat cu faţa la pământ! O închinare la cel mai jos grad de smerenie, acompaniată de o dorinţă grabnică de închinare (s-au aruncat). Apoi i-au adus daruri...din postura asta de închinători smeriţi. Astfel de daruri sunt plăcute Domnului.

5.       În urmă au fost înştiinţaţi de Dumnezeu în vis (vs.12) – Şi da, s-au întors acasă pe un alt drum. Deşi mulţi am auzit predici pe tema că întâlnirea cu Hristos te duce acasă pe un alt drum, (lucru de altfel adevărat, pentru că părtăşia reală cu Dumnezeu te schimbă), haideţi să mergem puţin mai adânc. Dacă până atunci magii au “citit” mesajul unei stele, acum ei  L-au auzit pe Dumnezeu! Dacă chemarea stelei era pentru toţi magii care ar fi vrut să o accepte, acum Dumnezeu li se descoperă personal! Celor ce acceptă invitaţia, celor ce fac tot ce este necesar pentru a se întâlni cu El, celor ce caută adevărata închinare înaintea Lui iar prezenţa Lui îi umple de bucurie,  Dumnezeu va continua să le vorbească. Acesta este aspectul cel mai important. Şi da, de cei ce acceptă invitaţia, Dumnezeu se apropie şi li se descopere într-un mod personal. Întâlnirea cu Dumnezeu te va apropia întotdeauna de El, iar El va continua să-ţi vorbească tot mai de aproape. Întotdeauna în urma întâlnirii cu Dumnezeu vei fi mai aproape de El, iar călăuzirea va fi mai concretă. Vei trece de la a citi despre El la a-L auzi şi înţelege mai concret. Tu cât de aproape eşti de El acum? Să ştii că se poate şi mai aproape, şi-L poţi auzi mai clar, doar încearcă!

Deci, ce faci? Auzim rugăciuni precum: “Doamne, ajută-mă să-mi fac timp de părtăşie cu Tine...”  Să nu te superi, dar cred că e una din rugăciunile cele mai jignitoare la adresa lui Dumnezeu. Ce ar mai putea Dumnezeu să facă pentru asta? Te-ai gândit vreodată că El şi-a dat Fiul să moară pentru timpul tău de părtăşie cu El? Prin moartea Lui avem din nou intrare liberă înaintea Tatălui, şi părtăşie directă şi neîntreruptă.(Evrei 10:19-22) Din cauza asta nu mai trebuie să călătoreşti ani de zile ca magii, sau săptămâni ca Israeliţii la templul din Ierusalim. Din cauza asta nu mai ai nevoie de mijlocirea unui mare preot uman (care era şi el om cu păcatele lui) ci ai parte de mijlocirea Singurului în stare să mijlocească în chip desăvârşit, şi care o face neîntrerupt la dreapta Tatălui – Domnul Isus Hristos (Evrei 7:17-28 – vs. 24-28 în special). Din cauza asta timpul tău de părtăşie are parte de călăuzirea neîntreruptă Duhului Sfânt, care acum nu mai coboară ocazional, ci locuieşte deplin în noi, doar să vrem să fim plini de El. Tot El mijloceşte cu suspine negrăite înaintea Tatălui în dreptul fiecărei rugăciuni rostite de noi, căci nu ştim să ne rugăm (Romani 8:26,27). Nu, Dumnezeu nu i-a obligat pe magi, ci i-a invitat, ei au acceptat şi au fost cei mai câştigaţi oameni. Invitaţia e valabilă în continuare...Tu ce faci?

M-am gândit ca anul acesta să fiu mult mai atent cu invitaţia aceasta şi să-mi iau mult mai în serios timpul zilnic de părtăşie cu Dumnezeu. E o luptă, dar greul L-a purtat El ca lupta asta să fie acum uşoară pentru noi. Dumnezeu merită şi lui Dumnezeu I se cuvine închinarea noastră zilnică, clipă de clipă. M-aş bucura să simţi la fel, pentru că timpul se scurtează până la întâlnirea cu El pe care niciunul dintre noi n-o va putea evita. Şi ce va fi ziua aceea pentru tine? Bucurie sau spaimă? Trăieşti pentru acea zi sau trăieşti fugind de ea? Pentru ca în acea zi nu te vei mai putea nici ascunde nici justifica. Mă rog ca în acea zi să nu mai poţi de bucurie în prezenţa Regelui, dar pentru asta, acea zi trebuie să fie continuarea şi încununarea zilelor trăite de noi aici...Sunt aproape sigur însă că cei ce nu caută aici părtăşia cu Dumnezeu, nu vor avea parte de ea nici în veşnicie...asta pentru că Dumnezeu nu obligă pe nimeni, El doar invită. Accepţi?

Binecuvântări veşnice,

Radu

P.s. În pregătirea acestui gând am găsit un link folositor despre magi (aspecte istorice), îl las pentru cei interesaţi http://www.creationtoday.org/the-wise-men-and-the-star/