marți, 25 februarie 2014

Te-ai gandit vreodata ca asta inseamna rugaciunea pentru Dumnezeu?


"Si a luat cunostinta de ei" - asa imi intitulasem initial postarea. Mi-a placut expresia si despre asta voiam sa vorbesc. Despre felul in care Dumnezeu se implica in rezolvarea problemelor noastre. Am realizat insa pe parcurs ca mai presus decat raspunsul la rugaciunile noastre este implicarea directa si personala a lui Dumnezeu in procesul rugaciunii si am primit o perspectiva noua asupra rugaciunii in timp ce scriam. E extraordinar...niciodata nu am realizat! Dar s-o luam cu inceputul :

24.Dumnezeu a auzit gemetele lor si Si-a adus aminte de legamantul Sau facut cu Avraam, Isaac si Iacov. 25. Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel si a luat cunostinta de ei.                                                                                            Exod 2

           Ce mare lucru sa sti ca atunci cand strigi catre Dumnezeu EL AUDE! Si sunt atatea locuri in Scriptura in care El ne asigura ca nici o rugaciune a copiilor Lui nu trece pe langa urechile Lui fara sa fie auzita, El nu dispretuieste rugaciunile, si le asculta dupa voia Lui. (Ps10:7, Ps.6.9, Ps.65:2, Ps.66:20, etc) Sa sti ca nu te rogi in zadar, iar rugaciunea ta are rost! Ea este auzita de Dumnezeu! Urechea Lui nu e niciodata prea tare ca sa auda si mana Lui niciodata prea scurta ca sa mantuiasca! (Isaia 59:1)

                Dar DE CE face Dumnezeu lucrul acesta? (si acesta este aspectul principal al postarii)  DE CE alege Dumnezeu sa asculte rugaciunea copiilor Sai? Cu ce-L putem noi impresiona sau convinge? Cu nimic... Motivul pentru care suntem ascultati iar rugaciunile noastre sunt auzite si primite este LEGAMANTUL pe care El l-a facut cu noi in sangele Fiului Sau. Si daca Israel se bucura atunci de un legamant facut cu stramosii lor, Avraam, Isaac si Iacov, noi astazi ne bucuram de un legamant vesnic facut cu FIECARE din cei ce vor sa intre in el si in mod PERSONAL prin jertfa Domnului Isus Hristos! (Ioan 1:12)
                Intelegi deci ca atunci cand strigi catre Dumnezeu vocea ta II ADUCE IN MINTE legamantul Sau cu tine? Asta e baza in care El te asculta! Este "password-ul" pentru intrarea in prezenta lui Dumnezeu. Din acel moment pentru El este ca si cum Insusi Domnul Isus ar striga catre Tatal! In meritele Lui ne rugam si doar prin "sangele Lui avem o intrare sloboda in Locul Preasfant..." (Evrei 10:19). Nu stiu daca ma fac inteles prea bine. E coplesitor sa stii ca rugaciunea iti este ascultata de Dumnezeul cel Atotputernic, in baza mijlocirii Domnului Isus (in ce priveste accesul - Evr.10:19)) si a Duhului Sfant cu suspine negraite (in ce priveste forma ei, continutul ei), caci nu stim cum trebuie sa ne rugam... (Rom.8:26) Rugaciunea noastra nu ar avea nicio sansa sa fie ascultata in alte conditii!

                   Intreaga Dumnezeire se pune in miscare atunci cand tu te pui pe genunchi! Intelegi? Te gandesti la asta cand te rogi? Sau te pui oricum pe genunchi si rostesti niste vorbe din rutina? Realizezi cat L-a costat pe Dumnezeu partasia asta cu tine? Realizezi cat SE IMPLICA El in legatura asta cu tine de fiecare data? Si tu te rogi bolborosind mereu aceleasi cuvinte cu gandul in alta parte in loc ca in inima ta sa clocoteasca cuvinte pline de farmec rugandu-te NEINCETAT!  O, umple-ne viata, Doamne, si da viata rugaciunilor noastre!
             Cum sa stai oricum pe genunchi cand intreaga Trinitate este gata SA-TI SUSTINA rugaciunea? Nu unui inger i-a incredintat Dumnezeu lucrarea asta, ci El Insusi e Cel ce se implica direct, in plinatatea Lui: Tata, Fiu si Duh! Te-ai gandit la asta? Ca eu nu. Pana chiar acum in timp ce scriam! Nu stiu tu care citesti, dar eu nu o sa ma mai pun pe genunchi la fel ca pana acum! O, Doamne, si toate din initiativa Ta! Stiind asta, cutremurandu-ne ne vom pleca de acum in prezenta Ta...

                  Mi-am adus aminte de unii din voi pe care-i cunosc (si va cunoasteti si voi :) si pe care i-am auzit spunand adesea: "Nu ma pune sa ma rog cu voce tare ca mi-este rusine." Sper ca de acum, intelegand cele de mai sus nu veti mai indrazni sa ganditi asa. In acel moment trebuie sa intelegi ca te supui celui rau, al carui scop este de a lua cat poate din slava care I se cuvine lui Dumnezeu! Adica Dumnezeul cel infinit de Sfant face TOTUL ca tu  sa ai intrare libera inaintea Lui si tie ti-e rusine! In loc ca abia sa astepti sa-L lauzi cu toata inima si cu toata gura iar rugaciunea ta sa motiveze o adunare intreaga! Altii am trecut prin stari in care am zis "Nu pot sa ma mai rog". Sper ca intelegand ca Dumnezeu a facut TOTUL ca tu SA POTI (caci intr-adevar nu am fi putut nici daca am fi vrut) vom realiza ca de fapt NU VREM sa ne rugam sau NU ALEGEM sa ne rugam, victimizand inutil inaintea unui Dumnezeu care chiar prin rugaciune ne-ar vindeca starea...Asta e ispita celui rau, care facandu-te sa gandesti asa te indeparteaza exact de solutia starii tale. E ca si cand ai fi bolnav, iar tu iti repeti mereu tinand medicamenele in mana: "Nu pot sa iau medicamentul, nu pot..." Si atatea alte "scuze" pentru a nu te ruga, ( de la oboseala, lipsa de timp -de parca ar fi al nostru- chiar, stiti ca  a spune ca nu ai timp pentru rugaciune inseamna a recunoaste ca esti un ispravnic necredincios in lucrul incredintat lui spre management? (in acest caz timpul), apoi lipsa de chef care este o realitate pentru ca mai avem si fire care nu va avea niciodata dispozitie de rugaciune dar care trebuie rastignita!, apoi diferite poticneli ieftine etc...) scuze care ne atrofiaza spiritual si ajung in final sa ne stinga...
Adu-ti aminte de fiecare data cum priveste Dumnezeu rugaciunea si ce inseamna partasia pentru El si asa pleaca-te trmurand pe genunchi!

              Si da, mai apoi Dumnezeu ISI INDREAPTA PRIVIREA catre cel ce striga catre El. Adica Il preocupa situatia noastra. e una sa dai un raspuns "din auzite" si alta sa mergi si sa vezi cu ochii tai situatia. Asta face Dumnezeu: "a privit spre copiii lui Israel", adica L-a preocupat, L-a interesat situatia lor. Nu crede vreodata ca lui Dumnezeu nu-I pasa. O, El e mai interesat de tine si problema ta chiar decat esti tu insuti!

               Si in final, un lucru frumos si incurajator: "A LUAT CUNOSTINTA DE EI"...adica pe Dumnezeu Il framanta rezolvarea problemelor noastre! Ce lucru extraordinar! Nu scrie "a luat la cunostinta" ci "a luat cunostinta de" adica Si-a insusit problema lor si o va rezolva. Dovada e ca Il vedem pe Dumnezeu trecand la actiune. 


             Asta e incurajarea pe care ti-o las pentru azi in ce priveste rugaciunile noastre! Avem un Dumnezeu viu, real care aude,asculta, se preocupa si raspunde! Ce inseamna insa pentru tine rugaciunea si partasia cu El? Nu stiu...tu stii...dar adu-ti mereu aminte ce inseamna pentru El si poate vei schimba ceva in ce priveste viata ta de rugaciune!

Binecuvantari vesnice,
Radu

vineri, 7 februarie 2014

Mai intai in duhul meu...

 Iată un gând pentru astăzi:  Romani 1.9
“Dumnezeu, căruia Îi slujesc în duhul meu, în Evanghelia Fiului Său, îmi este martor că vă pomenesc neîncetat în rugăciunile mele...”

               Uite cum, Dumnezeu trebuie slujit mai întâi in duhul nostru...Nu-i aşa că de atâtea ori uităm că înainte de a-L lăuda pe Dumnezeu în public, El trebuie lăudat de lăuntrul nostru. Înainte de a-L predica, El trebuie sfintit în viata noastră. Şi astfel slujim cu cântarea noastră, predica noastră, îndemnul nostru, poezia noastră sau orice alt fel de slujire sub amprenta rutinei, a grabei, a lipsei de timp sau a agitaţiei zilnice şi uităm ca mai înainte de a ne face slujirea publică să ne luăm acel moment în care Hristos să fie mai întâi slujit de duhul nostru, de lăuntrul nostru. Doar aşa vom sluji cu adevărat mai apoi şi pe cei ce ne ascultă.
               Astfel deci, înainte ca slujirea noastră să fie una publică, ea trebuie să fie una lăuntrică, sau mai bine zis, slujirea noastră publică trebuie sa fie rezultatul slujirii noastre lăuntrice necurmate. Un verset legat de cel de mai sus prin trimiteri, este cel din 2Timotei 1.3: “Mulţumesc lui Dumnezeu, căruia Îi slujesc cu un cuget curat...” , asta pentru că dacă vrei ca slujirea ta în faţa celorlalţi să fie una reală, aprobată de Dumnezeu, mai întâi lucrurile trebuiesc rezolvate în interior.
                Şi asta din două motive:
1        Perspectiva lui Dumnezeu. “Dumnezeu nu se uită la ce se uită omul – la ce izbeşte ochiul – ci Dumnezeu se uită la inimă!” 1 Samuel 16.7. Pe Dumnezeu nu Îl impresionează cantitatea, profesionalismul, sau chiar calitatea unei lucrări aşa cum o percepem noi. Pentru El cantitatea şi calitatea sunt date mai intai de sursa slujirii tale. Dacă slujirea ta vine dintr-o inima curată, atunci ea va fi primită şi apreciată de Dumnezeu. Desigur,nu există scuză pentru a aduce o slujire de mâna a doua înaintea lui Dumnezeu, pentru ca “Domnul, oricum, se uită la inimă...” Cel ce interpretează astfel, gândeşte imatur, şi se face la fel de vinovat ca cel ce aduce o vită beteagă pe altar. (Maleahi 1.13-14) Dumnezeu merita ce e mai bun, iar o inimă curată, dedicată, va oferi întotdeauna calitatea cea mai bună în slujire.   Ceea ce vreau să spun este însă că oricât de talentat, profesionist, sau priceput ai fi, slujirea ta nu are nicio valoare dacă nu porneşte mai întâi dintr-un duh în care Dumnezeu este sfinţit şi pus la loc de cinste.
2.       Porunca lui Dumnezeu. "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta"  Marcu 12.30. Aceasta este ordinea poruncită de Dumnul Isus. Şi deşi celelalte evanghelii (Matei 22.37, Luca10.27)  prezintă elementele aceastei enumerări într-o ordine diferită, punctul comun al tuturor este primul element, şi anume, în toate cele trei cazuri, dragostea de Dumnezeu începe din inimă! Ce legătură are dragostea de Dumnezeu cu slujireaSimplu: Care este întrebarea pe care Domnul Isus i-o pune lui Petru atunci când îi încredinţează slujirea lui de mai târziu? (Ioan 21.15 ) Simone, fiul lui Iona...Mă iubeşti  Şi Domnul Isus îl intreabă nu o dată, ci de trei ori, până când Petru se întristează, şi Îi răspunde : “Doamne, Tu toate le ştii! Ştii că Te iubesc!” În măsura în care Îţi iubeşti Dumnezeul îţi va fi încredinţată slujirea, şi în aceeaşi măsură vei fi în stare să-L slujeşti. Slujirea ta nu va fi decât oglinda dragostei tale pentru El.

Astfel, fie Dumnezeul nostru slujit mai întâi de lăuntrul nostru şi mai apoi de întreaga noastră fiinţă în faţa tuturor!


Binecuvantari vesnice,
Radu