Da, mi-am adus aminte cu dor de cantarea pe care o cantam cu corul: "Doamne, vorbeste-mi eu vreau sa ascult..." desi, cred ca mi-ar fi greu daca Dumnezeu ar trebui sa-mi vorbeasca sub forma asta. Fie-ne deci urechile deschise si inima treaza...
Psalmul 50:
1. (Un psalm
al lui Asaf.) Dumnezeu, da, Dumnezeu Domnul vorbeste si cheama pamantul, de la
rasaritul soarelui pana la asfintitul lui.
2. Din Sion, care este intruparea frumusetii desavarsite, de acolo
straluceste Dumnezeu. 3. Dumnezeul
nostru vine si nu tace. Inaintea Lui merge un foc mistuitor, si imprejurul Lui
o furtuna puternica. 4. El striga spre ceruri sus si spre pamant, ca sa judece
pe poporul Sau: 5. "Strangeti-Mi pe credinciosii Mei, care au facut
legamant cu Mine prin jertfa!" - 6. Atunci cerurile vor vesti dreptatea
Lui, caci Dumnezeu este Cel ce judeca. - (Oprire)
7. Asculta,
poporul Meu, si voi vorbi; asculta, Israele, si te voi instiinta. Eu sunt
Dumnezeu, Dumnezeul tau. 8. Nu pentru jertfele tale te mustru: caci arderile
tale de tot sunt necurmat inaintea Mea. 9. Nu voi lua tauri din casa ta, nici
tapi din staulele tale. 10. Caci ale Mele sunt toate dobitoacele padurilor,
toate fiarele muntilor cu miile lor. 11. Eu cunosc toate pasarile de pe munti,
si tot ce se misca pe camp este al Meu. 12. Daca Mi-ar fi foame, nu ti-as spune
tie, caci a Mea este lumea si tot ce cuprinde ea. 13. Oare mananc Eu carnea
taurilor? Oare beau Eu sangele tapilor?
14. Adu ca
jertfa lui Dumnezeu multumiri si implineste-ti juruintele facute Celui
Preainalt. 15. Cheama-Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei
proslavi! 16. Dumnezeu zice insa celui rau: "Ce tot insiri tu legile Mele
si ai in gura legamantul Meu, 17. cand tu urasti mustrarile si arunci cuvintele
Mele inapoia ta? 18. Daca vezi un hot, te unesti cu el, si te insotesti cu
preacurvarii. 19. Dai drumul gurii la rau, si limba ta urzeste viclesuguri. 20.
Stai si vorbesti impotriva fratelui tau, clevetesti pe fiul mamei tale. 21.
Iata ce ai facut, si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine. Dar te
voi mustra si iti voi pune totul sub ochi! 22. Luati seama, dar, voi care
uitati pe Dumnezeu, ca nu cumva sa va sfasii, si sa nu fie nimeni sa va scape.
23. Cine aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste, si celui ce vegheaza
asupra caii lui, aceluia ii voi arata mantuirea lui Dumnezeu."
Desi nu e prima data cand il citesc,
de data aceasta l-am inteles cu totul altfel. Cred in calauzirea Duhului sfant,
care, potrivit cu vremea citirii si nevoile cu care ne confruntam in vremea
respectiva poate oferi noi lumini in aceleasi texte poate bine cunoscute pana
atunci, dar niciodata in forma aceea. Gasesc deci, de aceasta data acest psalm
mai cutremurator si mai actual ca niciodata in lecturarile mele anterioare.
Psalmul incepe cu descrierea
infioratoare a lui Dumnezeu. Un Dumnezeu care se arata in maretia Lui
cutremuratoare, un Dumnezeu suveran care tine sub cuvantul Lui pamantul, un
Dumnezeu care straluceste dintr-un locas de o frumusete desavarsita. Acest
Dumnezeu inconjurat de o furtuna puternica si cu un foc mistuitor inaintea-I,
renunta la tacere (vs.21) si striga spre pamant si ceruri pentru a-si chema la
judecata poporul (vs.5).
Dar ce L-a facut pe Dumnezeu sa-si ntrerupa
tacerea si sa intervina?
Interesant...nu faptul ca oamenii nu
au mai mers la biserica. Ci STAREA bisericii. „Nu pentru slujbele tale de fiecare duminica te mustru.
Caci ai mereu programe incarcate, un cor bun, cantari, poezii, ore de
rugaciune...” Biserica lui Hristos sunt „cei ce au facut legamant cu Dumnezeu prin Jertfa”,
si anume noi. Iar starea noastra actuala se aseamana izbitor de mult cu cea
condamnata de Dumnezeu in psalm. Da,
Dumnezeu se bucura de jertfele copiilor Sai in mod normal, insa intotdeauna in
ochii Lui ascultarea de El va insemna mai mult decat formalitatea unei
slujbe bine facute de ochii lumii si de dragul unei asa zise „paci”care
multumeste pe toata lumea, mai putin pe El. Dumnezeu a privit si va privi
intotdeauna dincolo de ceea ce izbeste ochii, dincolo de aparente.
Dincolo de jertfele necurmate si de ritualul arderilor de tot, El asteapta
dedicare si luare de pozitie din partea celor pe care-i numeste „credinciosii
Lui” (vs.5). Oameni care au uitat sa-L mai cinsteasca cu increderea
lor si cu recunostinta lor. Oameni care au renuntat sa-si mai implineasca
juruintele (promisiunile, angajamantele din ziua cand ne-am angajat sa-L
urmam), oameni care au incetat sa mai aduca jertfe de multumire si sa vegheze
asupra cailor lor. Si nu neaparat din rea intentie sau din ipocrizie, ci lipsa
de veghere care a dus la plafonare. Da,
astia suntem din pacate multi din „credinciosii” Lui, credinciosi care
odinioara au facut legamant cu El prin Jertfa...si ce Jertfa...
Psalmul deci este un semnal de
alarma pentru noi, cei care am lasat-o prea moale cu calea pocaintei, cei care
ne-am lasat prada formalismului si superficialitatii. Recunoasteti: nu suntem
noi acestia? Cei care cautam sa „impodobim” programe cat mai frumoase in
fiecare duminica fara sa cautam esenta? Care suferim daca „cantarea n-a mers
bine” sau daca au fost prea putini oameni la biserica si concluzionam prin expresii
de genul: „n-a fost fain”. Cei care ne dam cu parerea pentru ca am ajuns sa clasificam o slujba in functie de placerea
noastra: „mi-a placut” sau „nu mi-a
placut” azi la biserica. Extraordinar. Stiti ce spune Dumnezeu despre jertfele
lor necurmate? „Nu te
mustru ca nu mi le aduci, ci pentru inima cu care mi le aduci” sau
poate chiar lipsa inimii in inchinare... Stiti ce spune Dumnezeu mai departe
despre aceleasi jertfe? „Nu
Mi le trebuie” Dumnezeu se lipseste de astfel de jertfe si de astfel
de programe care nu-L mi includ demult. El nu are si nu a avut niciodata nevoie
de jertfele noastre. Dureros e ca noi nu intelegem asta si avem impresia ca-i
facem un favor aducandu-i-Le. Nu vedem decat: LUCRARE, SLUJIRE, dar nu mai vedem INCHINARE! Asa de importanti ne simtim dupa o slujire sau
dupa o zi de post, si nu intelegem, asemenea fariseilor ca nu Dumnezeu, ci noi
avem nevoie sa-L slujim.
Ce jertfe asteapta Dumnezeu?
1.
MULTUMIRE!
Recunostinta. Ce inseamna o jertfa de multumire? Recunoasterea nevredniciei,
smerenie. Recunoasterea favorului pe care Dumnezeu ti-l face de a sta in
prezenta Lui. Ce pierdusera „credinciosii” Lui si ce pierdem noi astazi din vedere? Exact
acest aspect: concentrarea atentiei pe Dumnezeu in timpul jertfelor lor. Vi s-a
intamplat vreodata sa nu stiti cum sa multumiti cuiva care v-a facut un mare
bine? Ei bine, Dumnezeu este infinit mai mult decat un astfel de om.
Rascumpararea sufletelor noastre care era asa de mare ca nu s-ar fi putut face
niciodata (cum spune un alt psalm) a fost infaptuita de Insusi Dumnezeu. Astfel ca jertfele bisericii ar trebui sa fie
aduse de oameni care nu indraznesc sa-si ridice capul din pamant vazandu-si nevrednicia,
de oameni ca caror multumire nu ar trebui sa conteneasca, de oameni care nu-si
mai gasesc cuvintele efectiv de recunostinta...Astfel de jertfe asteapta
Dumnezeu. Nu forma pe care o imbraca e prioritara (desi si aceea e stabilita
tot de El) ci prioritara va fi intotdeauna inima care aduce jertfa.
2. IMPLINIREA JURUINTELOR. Si anume revenirea
la legamant! Cati am ramas loiali legamantului facut cu El in apa botezului?
SINCER! Fiecare sa-si raspunda in dreptul lui daca poate sa spuna ca la
momentul de fata umbla in legamant veghind asupra cailor sale. Cati traim insa
in compromis? Fie el chiar „bisericesc”. Vedem cum biserica piere si nu facem
nimic. Unde-s genunchii sfaramati in rugaciune? Unde-s vorbele inspirate de
Duhul? Au ramas doar forme seci si jertfe greu de primit pentru Dumnezeul
nostru... Cu toate astea, daca noi vom tacea, neluand atitudine, va veni vremea
cand va vorbi Dumnezeu iar noi va trebui sa dam socoteala pentru tacerea si
nepasarea noastra.
Iata deci cum ar trebui sa fie
omul indreptatit sa-L cheme pe Dumnezeu in zia necazului (vs15). Ce mare
ratacire e sa luam doar acest verset si sa facem din el „numarul de telefon”al
lui Dumnezeu fara sa-i intelegem „conditiile de apelare” din versetul anterior.
Astfel s-ar putea ca mare sa ne fie mirarea daca la „telefonul” acesta nu va
raspunde nimeni in ziua necazului sau vom primi un alt raspuns decat cel pe
care-l asteptam.
Dar sa mergem mai departe:
urmeaza o alta categorie de oameni, si anume: „cel rau” (vs. 16). Am crezut
initial ca se refera la cei din lume, ca doar ei sunt „cei rai” iar noi suntem
aia buni. Bine ar fi fost sa fie asa. Din pacate „cei rai” in cazul de fata
sunt tot parte a adunarii. Si pentru ca acesti „cei rai” au ajuns sa aiba un
cuvant greu de spus in mijlocul credinciosilor, ceilalti (mustrati anterior)
fie s-au resemnat, fie s-au multumit cu aparentele.
De ce numeste astfel Dumnezeu
aceasta categorie de oameni? In primul rand pentru ca nu sunt oameni de rand
din adunare care traiesc in pacate ascunse dar in anonimat. Ci sunt oameni „care insira legile lui Dumnezeu si
au in gura legamantul Lui” Sunt oameni care „ne predica” (nu vorbesc
despre functia de predicator acum ci despre oameni care au tot timpul ceva de
predicat altora cand ei „urasc mustrarile si arunca inapoia lor Cuvintele lui
Dumnezeu” (vs.17) ) Oameni cu o viata dubla. Asta poti fi chiar tu
care citesti acum aceste randuri. Oameni care se pun pe ei in lumina
reflectoarelor si ideile lor, uitand pe Dumnezeu, si traind cu falsa impresie ca
daca El tace deocamdata, inseamna ca ii si aproba.
Dar va veni ziua cand Dumnezeu va
vorbi! „Iata ce ai facut si Eu am tacut. Ti-ai inchipuit ca Eu sunt ca tine! Dar te
voi mustra si iti voi pune totul sub ochi! Luati seama, voi care uitati pe
Dumnezeu ca nu cumva sa va sfasii si sa nu fie nimeni sa va scape..”(vs21-22)
Desi atat de grele cuvinte, iata in ele exprimarea bunatatii unui Dumnezeu care
mai avertizeaza odata pe cei ce au urechi sa auda. Iata ca desi va
scoate totul la lumina si-i va face de rusine pe cei rai, mustrarea Lui nu este
decat semnul iubirii Sale pentru indreptarea lor, caci Domnul mustra pe cine
iubeste! Dar daca nu ne trezim, pedeapsa va fi iminenta si de neintors.
Concluzia, una atat de sugestiva:
Cine
aduce multumiri ca jertfa, acela Ma proslaveste, si celui ce vegheaza asupra
caii lui, aceluia ii voi arata mantuirea lui Dumnezeu. (vs. 23)
Prima parte are in vedere revitalizarea inchinarii (pentru cei ce realizeaza ca
datorita nevegherii au ajuns sa aduca o
inchinare seaca si goala si doresc sa reinceapa
sa se inchine cu adevarat ) iar cea de-a
doua restaurarea „celor rai” care vor sa ia aminte si sa-si schimbe viata.
Nu-i asa ca e un psalm atat de
actual? Intr-o vreme in care dragostea se raceste iar credinta se pierde? Fie
poporul Lui de pretutindeni alertat inca odata de Cuvantul Sau si fie trezirea
noastra un lucru mai de dorit pentru tot mai multi dintre noi. Ce mare nevoie
avem de trezire, de a-L lua din nou pe Dumnezeu in serios! Vorbeste-ne, Doamne! Vrem sa ascultam!
Binecuvantari vesnice,
Radu
Ziua
Invierii a preschimbat in cea mai mare infrangere ceea ce, pana atunci, pentru iad parea a fi
cea mai mare victorie obtinuta vreodata!
