*22Atunci proorocul s-a apropiat de împăratul lui Israel, şi i-a zis: "Du-te, întăreşte-te, cercetează şi vezi ce ai de făcut; căci, la anul viitor împăratul Siriei se va sui din nou împotriva ta." 23 Slujitorii împăratului Siriei i-au zis: "Dumnezeul lor este un dumnezeu al munţilor; de aceea au fost mai tari decât noi. Dar ia să ne luptăm cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei. 24 Fă şi lucrul acesta: scoate pe fiecare din împăraţi de la locul lui, şi înlocuieşte-i cu căpetenii; 25şi fă-ţi o armată ca aceea pe care ai pierdut-o, cu tot atâţia cai şi tot atâtea care. Apoi să ne batem cu ei în câmpie, şi se va vedea dacă nu vom fi mai tari decât ei." El i-a ascultat, şi a făcut aşa. 26În anul următor Ben-Hadad a numărat pe Sirieni, şi s-a suit la Afec să lupte împotriva lui Israel. 27Copiii lui Israel au fost număraţi şi ei; au primit merinde, şi au ieşit în întâmpinarea Sirienilor. Au tăbărât în faţa lor, ca două turme mici de capre, pe când Sirienii umpleau ţara. 28Omul lui Dumnezeu s-a apropiat şi a zis împăratului lui Israel: "Aşa vorbeşte Domnul: ,Pentru că Sirienii au zis: ,Domnul este un dumnezeu al munţilor şi nu un dumnezeu al văilor', voi da toată această mare mulţime în mâinile tale, şi veţi şti că Eu sunt Domnul." 29Au stat tăbărâţi şapte zile unii în faţa altora. În ziua a şaptea au început lupta, şi copiii lui Israel au omorât Sirienilor o sută de mii de oameni pedestraşi într-o zi. 30Ceilalţi au fugit în cetatea Afec, şi a căzut zidul cetăţii peste douăzeci şi şapte de mii de oameni care mai rămăseseră.
1Împăraţi 20:22-30
Citind recent textul de mai sus, m-am gândit că se leagă de ceea ce v-am scris săptămâna trecută. Asemeni Sirienilor, mulţi dintre noi facem greşala de a-L considera pe Dumnezeu un Dumnezeu al munţilor. Reputăm victorii răsunătoare în momentele noastre "de munte" însă uităm că şi în vale Dumnezeul nostru este acelaşi. Dificultăţile văii ne produc îngrijorare. Uriaşii tip "Goliat", ne iau ochii, şi nu ne mai lasă să vedem dincolo de ei, iar armatele Sirienilor care umplu vaile ne fac să ne simţim atât de vulnerabili. Şi atunci, folosindu-se de toate aceste circumstanţe prielnice lui, cel rău vine şi te amăgeşte cu aceleaşi vorbe ca pe Sirieni. "Dumnezeul tău este un Dumnezeu al munţilor. Când ţi-e bine, Dumnezeu este cu tine. Însă aici în vale... aici vei fi biruit!" Ascultarea de această şoaptă a fost însă greşala fatală a Sirienilor. Dumnezeu a hotărât înfrângerea celor ce gândesc aşa. De ce? Tocmai pentru că El nu se schimbă. El este acelaşi şi pe munte şi în vale.
Lucrul cu care vreau să vă încurajez săptămâna aceasta este acela că starea prin care treci nu schimbă caracterul lui Dumnezeu. Noi, oamenii suntem schimbători. Dumnezeu însă este Acelaşi, ieri, azi şi în veci. El este Domn peste orice situaţie din viaţa ta, în orice perioadă, fie ea de încercare, fie de linişte şi pace, fie de biruinţe răsunătoare. Contextele vieţii mele nu-mi schimbă Dumnezeul. Iată adevărul care ar trebui să ne conducă viaţa pe vârfuri de munte, dar şi în adâncimile văilor întunecoase.
"Chiar dacă-ar fi să trec prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine!"
Psalmul 23:4
Binecuvântări veşnice,
radusamuel
*textele Biblice coincid cu traducerea Dumitru Cornilescu, 1924
