Noe...intre cei din vremea lui

E vorba de Noe. Acel om care a trait "neprihanit si fara pata intre cei din vremea lui..." pentru ca a stiut sa "umble cu Dumnezeu" fiecare pas (Geneza 6. 9). Ce cunoscut ne suna si noua astfel chemarea lui Hristos, de a trai neprihaniti si fara pata "intre cei din vremea noastra". Sigur, cu totii cunoastem istoria vietii lui, si felul in care Dumnezeu l-a folosit in istorie, datorta ascultarii sale (Gen 6 . 22).

Geneza 7.20-23, e textul din care am invatat o lectie interesanta. Noe construieste o corabie la indemnul lui Dumnezeu. Desi lucrul acesta parea atat de ciudat pt cei din jur, in planul lui Dumnezeu de mai tarziu, constructia corabiei s-a potrivit perfectin locul hotarat de El.Urmeza potopul, si nimicirea pamantului pacatos, pt ca mai tarziu sa vedem o subliniere tare interesanta in vs 23. Dupa toata relatarea cu potopul, "n-a ramas decat Noe, si ce era cu el in corabie." Si am stat si m-am gandit ca persoanele care se aflau cu Noe in corabie, erau persoanele asupra carora el avea o influenta pozitiva. Erau persoanele asupra carora Dumnezeu i-a dat autoritate spirituala si morala. Dumnezeu i-a pus in corabia lui Noe, iar in vremea potopului au fost in siguranta. Ce a facut corabia lui Noe atat de sigura?Si ce poate face corabia vietii tale o corabie sigura?

1. A fost construita dupa instructiunile lui Dumnezeu.(Gen 6. 14 - ) Noe n-a cautat sa faca economie la materiale considerand ca e mai ieftin in alt fel sau mai la moda in alt fel decat zice Dumnezeu. Cu alte cuvunte, nu a facut nici un compromis, ci corabia a fost construita intocmai "cum ii poruncise Domnul"(v22) Iti construiesti tu corabia vietii tale zi de zi dupa instructiunile lui Dumnezeu? Fara compromis?

2. Corabia sigura contine persoanele si lucrurile pe care Dumnezeu a hotarat sa le aseze in ea. Nimic mai mult, dar nimic mai ptin! (Gen 7.v1)Nu cauta prietenia lumii asemandu-te cu ea, vei intrain "vrasmasie" cu Dumnezeu, dar nici nu-ti pastra dragostea doar pentru cei pe care iti este comod si la indemana sa ii iubesti. Corabia vietii tale trebuie sa contina toate persoanele si lucrurile pe care Dumnezeu le vrea acolo. El stie "ce poate" corabia ta si scopul pt care a fost construita, iar El se ingrijeste sa-ti trimita exact "echipajul" si dotarile potrivite.Nu cauta tu sa-L ajuti:)

3. Corabia sigura este cea sigilata (pecetluita) de Dumnezeu (Gen.7.16) E cea asupra careia Dumnezeu isi poate da binecuvantarea.Cand ai viata construita asa, nici un potop nu-ti poate sta in cale, si vei scapa tu si tot ce e cu tine in corabie.

Intreaba-te:

1. Care sunt oamenii pe care Dumnezeu a hotarat sa-i influentezi prin trairea ta, prin ceea ce esti si insemni pt ei si sau carora le poti fi un exemplu, adica oamenii pe care ti i-a dat El in corabie?

2. Ce fel de loc e corabia ta si incotro pluteste? E construita dupa instruciunile lui Dumnezeu, fara compromis, astfel incat sa primeasca binecuvantarea Lui? Ce se va intampla cu tine si cu cei din corabia ta daca potopul incercarii credintei tale ar veni astazi?

Fii, in ascultare, omul din pricina caruia sa supravietuiasca potopului si cei pe care Dumnezeu ti i-a incredintat. Ai incredere! Construieste-ti corabia vietii dupa instructiunile Lui, include in ea toate persoanele si lucrurile hotarate de El pt a primi in final sigiliul protectieisi binecuvantarii Dumnezeiesti! Nu-ti fie teama, "Domnul statea pe scaunul Sau de Domnie cand cu potopul..." si de atunci, El este Domn peste orice potop ce iti poate ataca corabia! Increde-te in El, si vei fi scapat tu, si tot ce se afla in corabia ta.

Avem, deci o responsabilitate fata de cei din jurul nostru, pe care Dumnezeu ne-a chemat sa-i influentam, traind in "neprihaniresi fara pata intre cei din vremea noastra"! Sa avem deci curajul de a pune la dispozitia Lui corabia vietii noastre ca El s-o poata folosi dupa planul Sau. Cineva spunea: "O corabie se afla cel mai in siguranta atunci cand sta ancorata in port. DAR nu pentru asta sunt construite corabiile!"

Nu credeti ca ar fi timpul sa ne asumam responsabilitatea iesirii in larg? ... prin credinta...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

...este intre noi si El.... (?)

Harul si pacea sa va fie inmultite, si binecuvantari vesnice sa va umple inimile in Hristos Isus! Bucurii nepretuite sa va faca ochii sa scanteieze de speranta intalnirii cu Mirele nostru iubit, cautand sa va umpleti candelele cu uleiul cunoasterii si apropierii de El. Sa purtati mereu un zambet de un senin "de invidiat" pe chipurile voastre iar sufletele sa va fie umplute de Duh Sfant.Sa va dea Dumnezeu roua din cer care sa va ude pamantul inimii, facandu-l roditor si modelabil, gata sa fie folosit dupa planul Lui.

Si binecuvantarile ar putea continua, dar ceea ce nu am mai scris eu aici, cautati sa va spuneti voi unii altora atunci cand va intalniti, poate inainte sa discutati alte lucruri. Suntem in primul rand frati, rascumparati cu pret de sange, fiecare cu povestea lui, fiecare cu trecutul lui, si totusi stransi laolalta de dragostealui Hristos intr-un prezent binecuvantat si cu nadejdea unui viitor desavarsit in slava!

Nu voi dezbate azi nici un text biblic, desi marturisesc ca initial aveam de gand sa va scriu despre o persoana deosebita din Biblie (ramane pe data viitoare:). Gandul de azi, e unul personal, si l-am primit aseara stand de vorba cu Dumnezeu. Imi deschid deci sufletul inaintea voastra, si vreau sa va spun sincer ce simt.

Primul lucru care imi vie acum in minte e una din cantarile fratelui Moldoveanu.Cei care o stiti, luati-va 5 minute si cantati-o, gandindu-va la ea acum. Cei care nu stiti melodia, cititi-i textul, meditand la ceea ce spune. Ia, uitati:

Daca ne-­adunam in Domnul, daca­-avem al Lui Duh Sfant,

Daca inimile noastre una­-n partasie sunt,

Daca­-avem a Lui iubire,daca-­avem al Lui sfant tel,

Oridecateori ne strangem, Este intre noi si El.

Astfel Tatal ne asculta dorul nostru ne-­mplinit;

Astfel Fiul ne vorbeste prin Cuvantul Lui sfintit;

Astfel Duhul ne indruma in tot lucrul Sau deplin,

Si­-ntre noi se vede rodul mult,si dulce, si divin.

Dar cand fara unitate si iubire ne-­adunam,

Cand nici dor, nici partasie nu avem si nu cautam,

Cand traim pacate-­ascunse, cand ni­-e gandul manios,

In zadar atunci ne strangem: ne-­adunam fara Hristos.

Dumnezeule, ai mila, Nu lasa­-ntre noi nicicand

Lipsa Ta si nelucrarea Duhului ceresc si sfant;

Nu lasa­-ntalnirea noastra fara dragoste si har,

Ca sa nu ne fie lupta si­-alergarea in zadar.

Ce pot sa va spun? Uite, de fiecare data cand "ne strangem", poate sa fie "intre noi si El", sau putem fi doar"noi de noi". Asta era gandul pentru care am plans aseara. Ma gandeam si ma rugam ca Dumnezeu sa ne fereasca sa ne strangem vreodata doar "noi de noi" iar El sa lipseasca. Fie ca "ne strangem" la biserica, fie ca ne intalnim pe strada, fie la mall, fie oriunde altundeva... sa fie "intre noi si El".

N-ati simtit vreodata ca ati plecat goi, sau fara nimic ziditor de la intalnirea cu fratii vostrii (nu ma refer atat laslujbe sau la serile de tineret, cat la intalnirile efective, de fotbal, iesit in oras, zile de nastere, sau pur si simplu "intamplatoare"etc)?

DAR n-ati simtit mai apoi ca nici macar nu v-ati dorit lucrul asta in mod special, sau nici nu v-ati gandit la el? De cele mai multe ori mergem la intalnirea cu fratii nostri cu asteptari sau ganduri gresite. Nu de putine ori am auzit spunandu-se: "mergem in misiune ca o sa fie distracite", sau "merg daca vine si cutare, cu el (ea) totdeauna ne distram fain" exemplele pot continua cu baieticare vin la biserica pt fete si reversul monedei,si alte lucruri, cu care nu vad rostul pt care sa ocup aici randurile."Atunci fara unitate si iubire ne-adunam, si nici dor, nici partasie nu avem si nu cautam", "cand traim pacate­-ascunse, cand ni­-e gandul manios", atunci suntem doar "noi de noi", nu mai este intre "noi si El", iar intalnirea noastra e degeaba.

Accentul cade pe felul cum tratam intalnirea cu fratii nostri. Este ea un prilej de crestere spirituala? Se simte fratele sau sora mea mai binecuvantata dupa ce a vorbit, sau s-a intalnit cu mine? Ma simt eu mai aproape de Dumnezeu pentru ca m-am lasat folosit(a) de El in discutia cu el/ea? Biblia spune: urmariti sa aveti dragostea, in alt loc pacea,apoi suntem indemnati sa avem bucurie, bunatate, rabdare si asa mai departe. Ei, toate sunt Rodul Duhului Sfant.Daca nu ai simtit lucrurile astea atunci cand te-ai intalnit cu fratii tai, sau daca nu le-ai provocat tu in ceilalti, inseamna ca in tine n-a fost gandul si "sfantul tel al lui Hristos" si ceva a blocat lucrarea Duhului. Lucrurile astea nu pica din cer. Ele, ce-i drept, se primesc de acolo, dar noi trebuie sa "urmarim sa le avem", la fiecare intalnire, adica sa ne preocupe. Unii veti spune "Hai ca esti prea sobru, ce, nu am rade si noi putin, sau nu ne-am simti si noi bine?" Asa am gandit si eu de multe ori, dar stiti ce putin dureaza lucrurile astea? Peste o saptamana nu voi mai rade de gluma pe care am zis-o ieri, pt ca situatia cu care ma confrunt nu-mi va mai permite deloc sa rad (e un exemplu) insa, momentele in care am plans in rugaciune cu fratii mei, sau cantarea scaldata in lacrimi pe care am cantat-o alaturi de ei, nu le voi uita niciodata, si imi vor fii mereu un motiv de incurajare si imbarbatare fie ca voi vesel sau voi trece prin incercari.Atunci voi intelege diferenta intre lucrurile care-mi sunt ingaduite, si cele care zidesc cu adevarat. Puneti accent pe lucrurile cu adevarat pretioase.Daca va fi ultima sau singura intalnire cu persoana respectiva.Ce lasi in urma? "Ploi de lumina" sau "fum purtat de vant"?

Stiti insa ca eu sunt unul dintre primii care rade sau glumeste. Nu va chem sa fiti niste oameni acri, ci doar sa "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu" si in acest aspect, al intalnirii cu fratii si surorile voastre si al petrecerii de timp impreuna. Inainte ca fratele sau sora mea sa auda cea mai recenta isprava a measau cea mai noua gluma, trebuie sa se simta binecuvantat(a) ca m-a intalnit. (Mare atentie unde punem accentul) Asta nu voi putea sa fac decat daca e prezent si Dumnezeu acolo. "Dumnezeule, ai mila, Nu lasa­-ntre noi nicicand/Lipsa Ta si nelucrarea Duhului ceresc si sfant;/Nu lasa­-ntalnirea noastra fara dragoste si har,/Ca sa nu ne fie lupta si-­alergarea in zadar!"

Sa cautam deci, sa-L avem pe Dumnezeu in mijlocul nostru de fiecare data cand ne intalnim. Datorita Lui suntem impreuna si neputem bucura de Viata. El trebuie sa fie centrul actiunilor noastre, al gandurilor noastre, al dorintelor noastre, iar voia Lui sa-si gaseasa pe deplin teren de manifestare in vietile noastre... atunci intre noi se va vedea Rodul, MULT, SI DULCE SI DEPLIN!

Cautati deci sa fiti o binecuvantare pe masura a cat de binecuvantati sunteti de Dumnezeu! Desi niciodata nu vom putea oferi atat cat am primit sa ne bucuram ca avem de unde sa dam si altora, si sa folosim fiecare intalnire cu fratii nostri in scopul acesta!

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Nimic pentru mine...

Fiti din plin binecuvantati dragii mei. Fie ca nici o bucurie sa nu va ocoleasca inimile, iar vietile sa va fie mereu in siguranta in Mana Dumnezeului nostru minunat! Sa va fie sufletele pline de pace si fiinta plina de dragoste inspirata din Dragostea perfecta de sus!

Am citit zilele acestea despre Avraam, si gandul care vreau sa vi-l las e din Geneza 14. Mi-a placut tare mult de Avraam, care e gata sa plece dupa "fratele sau" (v14)despre care aflase ca ajunsese prins de razboi. Nu a fost genul de om care sa spuna "asa-i trebuie, a ales Sodoma, suporta consecintele", ci fara sa stea pe ganduri, aduna oamenii cei mai viteji care sa lupte alaturi de el, si pleaca sa-l scape pe Lot. Noi cum facem atunci cand fratele nostru ajunge "prins de razboi" cazand in mainile celui rau? Aratam cu degetul, condamnam, sau apelam la oamenii cei mai "viteji" care sa lupte alaturi de noi in rugaciune si suntem gata sa plecam dupa fratele nostru? Asta am invatat eu de la Avraam, care l-a adus inapoi pe Lot, familia lui si toate bogatiile pe care acesta le avea mai inainte. Cand faci asta se intampla lucruri extraordinare:

1.Vei fi binecuvantat de Domnul Isus care iti va iesi inainte (Melhisedec, v 19, 20)

2.Vei trece din nou pe la Golgotha(paine si vin, v 18) ca sa-ti aduci aminte de unde a pornit totul.Si tu ai fost rascumparat si eliberat la randul tau. Esti dator ca acum sa-ti pese!

3.Vei fi indemnat sa-L cinstesti din nou pe Dumnezeu (v20), si-ti vei aminti ca nimic din ce ai sau poti sa faci nu-ti apartine, e totul Harul Sau nemeritat. Vei intelege ca nu e mai mare bogatie decat sa-L ai pe El alaturi. (E un sentiment extraordinar...)

4.Vei considera fara pret orice rasplatire a lumii(v.22,23) si vei intelege cu adevarat cel mai mare principiu care se aplica atunci cand iti pasa cu adevarat de fratii tai: "NIMIC PENTRU MINE"Abia atunci cand rostesti aceste cuvinte ai cu adevarat TOTUL!

Asta am luat eu pentru sufletul meu. Sper sa va fie si voua de folos, in a invata sa ne pese mai mult unul de celalalt, intr-un interes sfant, asa cum lui Dumnezeu si cerului intreg ii pasa de fiecare din noi. Sa aveti un sfarsit de saptamana ceresc!

Binecuvantari vesnice.....

radu samuel

Din Moria in Jehova Iire..

Hainele sa va fie albe in orice vreme, iar untdelemnul sa nu va lipseasca de pe cap. Cuvinte pline de farmec sa va clocoteasca in inima iar lucrarea voastra sa fie cu adevarat, si in orice vreme pentru Imparatul nostru.

Geneza 22 "Moria", muntele cel mai greu de escaladat...

Trecuse ceva vreme de cand Avraam se bucura impreuna cu Sara de implinirea promisiunii lui Dumnezeu in Isaac, fiul lor. Il vedeau crescand, si, probabil de fiecare data cand ii serbau ziua de nastere isi aduceau aminte de istoria venirii lui pe lume. Isaac se nascuse in familia lor atunci cand, uman vorbind, lucrul acesta parea imposibil. De aceea, Avraam il pretuia si il iubea ca pe nimeni altcineva pe pamant, pentru ca vedea in el zi de zi credinciosia lui Dumnezeu in implinirea promisiunilor Sale.

Totul era extraordinar. Dar, la un moment dat Dumnezeu a hotarat sa deosebeasca o zi de celelalte.(v 1, 2) Cererea lui Dumnezeu era tare neobisnuita. "Stai, Doamne, am zice noi, tocmai Isaac? E ceea ce are Avraam mai drag, tocmai pe el sa-l sacrifice? Cum ramane cu promisiunea Ta?", si replicile pot continua... Dar din gura lui Avraam nu se aude nici un astfel de cuvant. Desi probabil sufletul lui era ravasit, raspunsul lui se constituie intr-o atitudine de imediata ascultare(v3).N-a incercat nici macar sa mai traga de timp, ci a doua zi, "dis de dimineata" a pornit spre locul indicat de Dumnezeu(v3).

A trei a zi, locul se vedea deja de departe, iar Avraam, despartindu-se de cei ce-i insoteau, porneste mai departe alaturi de Isaac (v4,6). Greu trebuie sa i se fi parut fiecare pas, si pretioasa fiecare vorba, si totusi raspunsul pe care i-l da fiului sau, exprima gandul pe care Avraam il avea in mintea lui inca din momentul plecarii, gandul care l-a tinut in picioare inca de la inceput, si la care probabil s-a gandit pe tot parcursul calatoriei: "Domnul va purta de grija..." ... "si au mers impreuna inainte!"(v8)

Stim cu totii felul in care Avraam continua sa mearga pana la capat, felul in care Dumnezeu intervine si mai ales finalul povestirii in care il binecuvinteaza intr-un mod extraordinar, rasplatindu-i credinta.

Gandul pentru noi. Uneori Dumnezeu ne cheama si pe noi sa escaladam cate un munte asemanator celui din Moria, chemandu-ne sa-L ascultam in conditii de renuntare la lucruri sau persoane dragi, pe care le iubim, la conditii comode, la locul de munca, la cariera etc... Referitor la asta, ceea ce am invatat eu de la Avraam:

1.Porneste "dis de dimineata" sa-L asculti pe Dumnezeu, nu sta cautand sa amani cu intrebari si vaicareli inutile(v2)

2.Porneste gandindu-te mereu ca "Domnul va purta de grija". Asta te va face sa mergi inainte cu credinta, facandu-ti partea in ascultare (v8)

3.Mergi pana la capat in escaladarea muntelui renuntarii. Nu te opri pe drum. Binecuvantarea o primesti doar in varful lui.(v16-18) Cu siguranta cand vei vedea interventia lui Dumnezeu in viata ta, vei schimba si tu numele acelui loc din Moria, in Jehova iire.

Acesta e gandul de vinerea asta. Va doresc insotirea lui Dumnezeu, si sa aveti cat mai multe locuri, situatii si rezolvari neasteptate la care sa priviti inapoi cu recunostinta pentru grija lui Dumnezeu, si cat mai multe varfuri de munte pe care sa fluture steagul lui Jehova iire!

Binecuvantari vesnice...

radusamuel