vineri, 25 februarie 2011

Iubeste judecand si judeca iubind...

"Daca stai sa judeci oamenii, nu vei mai avea timp sa-i iubesti" spunea Maica Tereza cuprinzand intr-o vorba inteleapta principiul pe care il enuntase Domnul Isus in Matei 7:3-5 dovedind fatarnicia celor ce cautau sa scoata paie din ochii celor din jur fara a se impiedica de barna din propriul ochi. Ma gandeam uneori daca nu e exagerata comparatia cu o barna atunci cand vine vorba de propriile paie. Insa incearca sa apropii un pai de ochi, si uita-te ce dimensiune capata. Asta era uimirea Domnului Isus. Adica, nu poti judeca pe celalalt atunci cand starea ta defectuoasa e atat de evidenta.
Sigur, cei mai multi se opresc aici, la: "vezi-ti de barna din ochiul tau". Insa Domnul Isus nu. El continua, si spune: paiul din ochiul aproapelui tau trebuie scos! DAR, scoate intai barna din ochiul tau, "ca sa poti vedea deslusit" felul in care sa scoti paiul din ochiul aproapelui tau. Ochiul este un organ sensibil. Daca un doctor oftalmolog ar fi la randul lui miop, cum ar putea el opera afectiunile oculare ale altor pacienti? Pacientul ar putea fi zgariat, ranit, sau chiar in pericol sa-si piarda vederea. Tot astfel, cei ce nu-si clarifica propria vedere in lumina Scripturilor si au impedimente de a vedea lucrurile clar, nu sunt indreptatiti sa "lumineze" pe altii, deoarece, felul lor miop de a vedea lucrurile poate produce leziuni grave in felul in care cel afectat va privi lucrurile de acum inainte. Sunt sigur ca cunoasteti atat de multe cazuri de persoane mustrate fara intelepciune de oameni care nici ei nu stapaneau bine lucrurile sfinte si care au acum o parere denaturata despre "pocaiti" si despre Scriptura. Probabil ca si unii din cei ce cititi ati facut asta la un moment dat. Eu am facut-o si mi-a luat cativa ani de crestere in care sa inteleg ca nu am procedat intelept. Mustrarea la randul ei trebuie facuta cu intelepciune si in dragoste.
Daca insa cineva va folosi aceasta postare ca sprijin impotriva disciplinarii si a aplicarii unor sanctiuni atunci cand se intrece masura Scripturii, greseste. A iubi nu inseamna a trece cu vedera pacatul, ci a-l indrepta. Domnul insusi mustra pe cei pe care-I iubeste (Prov3.12), astfel El e cel iubeste judecand (adica fara compromis), dar si judeca iubind. Judecata lui Dumnezeu nu scoate din calcul dragostea ce o poarta copiilor Sai, asemeni unui parinte care-si indreapta copilul, tocmai pentru ca tine la el.
Dar revenind, randurile de mai sus nu doresc a fi altceva decat o provocare la autoanaliza in lumina Scripturii de fiecare data cand suntem tentati sa judecam sau sa sanctionam pe ceilalti. Analizeaza-te. Daca tu esti in ordine cu Dumnezeu, vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul aproapelui tau. Iar procedeul acesta nu va rani, ci va fi un ajutor, o clarificare si pentru el, lucru pentru care iti va fi recunosctor. Altfel, nu stiu ce sa zic...daca operatiile tale lasa in urma leziuni, s-ar putea sa fi un doctor miop. Lumina Scripturii si Duhul lui Dumnezeu ofera insa o vedere deslusita asupra lucrurilor si a modului de operare. Sa cautam deci sa avem mereu claritatea Cuvantului si inspiratia Duhului in felul in care traim intai noi, si apoi in indreptarea fratilor nostri.
Ca o completare a celor cu care am inceput, probabil ca daca stai sa-i iubesti pe cei din jur, nu vei mai avea timp sa-i judeci. Vei cauta insa sa-i ajuti. Si a-i ajuta iubindu-i iti va ocupa tot timpul.

Binecuvantari vesnice,
radusamuel


vineri, 18 februarie 2011

Dincolo de usa "camarutei"...

"...ia seama", i s-a zis, "sa faci totul dupa chipul care ti-a fost aratat pe munte..." (Evrei 8.5b) au fost cuvintele pe care cu cateva mii de ani in urma le auzea Moise chiar din gura lui Dumnezeu. Trimiterea ne duce in Exod 24-25 si in continuare, unde il gasim pe Moise pe muntele Sinai in partasie cu Dumnezeul care il invata in detaliu toate porunci le sale cu privire la lege si la cortul intalnirii, la preoti si sarbatori. Fata in fata cu Dumnezeu, Moise noteaza, retine, (Ex. 24.4), cuvintele lui Dumnezeu care din cand in cand ii aminteste "vezi sa faci dupa chipul care ti s-a aratat pe munte." (25.40) Moise apoi coboara in vale, si face exact ceea ce Dumnezeu ii poruncise. Astfel ca, sfarsitul cartii Exodul mentioneaza in capitolul 39 in versetele 42-43 in felul urmator: "Copiii lui Israel au facut toate aceste lucrari dupa toate poruncile pe care i le daduse lui Moise Domnul. Moise a cercetat toate lucrarile si iata, le facusera cum poruncise Domnul, asa le facusera. Si Moise i-a binecuvantat."
Gandul pe care vreau sa vi-l las e urmatorul. Sa stii sa aplici in vale ce ai invatat pe munte si nimic sa nu te abata de la asta. Adica nu vi s-a intamplat sa va ridicati din prezenta lui Dumnezeu de pe genunchi de multe ori cu incredintarea unui lucru pe care Dumnezeu vi-l porunceste pentru ca mai apoi, iesind pe usa sa uitati totul? Sunt extraordinare momentele de munte, in care stai fata in fata cu Dumnezeu si primesti invatatura, fie in rugaciune, fie prin cuvant...Dar daca ele nu au aplicabilitate in momentele de vale, atunci cand te reintorci printre semeni, ele sunt degeaba. La poalele muntelui se da testul! Sa nu uitam ca nu au fost deloc usoare coborarile lui Moise de pe munte. Il astepta mereu un popor cartitor, vitei de aur sau te mai miri ce alte surprize, care nu-i faceau deloc lesne infaptuirea lucrurilor invatate pe munte. E frumos, e extraordinar singur cu Dumnezeu. Si pleci cu planuri mari de pe genunchi. Dar daca ajungand intre semeni, situatiile te biruiesc, ramai doar la stadiul de "ce frumos ar fi fost". Daca semenii potrivnici sau ispititori te fac sa uiti lucrurile din camaruta ta, ceva nu e bine. Daca nu reusesti iesind in lume sa faci totul dupa chipul care ti-a fost descoperit de Dumnezeu in momentele tale de singur cu El, mai intoarce-te odata acolo, si mai cere-i putere. Am auzit pe multi zicand: stiu ce trebuie sa fac, dar anturajul, contextul...etc Astea nu sunt scuze care sa tina in fata lui Dumnezeu. "Ia seama" adica preocupa-te! Nu fi indiferent si nu te impaca cu postura de biruit. Iata gandul la care va invit sa meditam in aceasta saptamana, si poate in fiecare moment in care iesim pe usa camarutei...

Binecuvantari vesnice,
radusamuel


vineri, 11 februarie 2011

Cu Domnul, cu Domnul...(?)

O ilustratie des folosita in predicile rostite din anvoanele bisericilor noastre este cea a omului care (daca imi aduc bine aminte), a fost tocmit de un boier sa-l duca pe acesta cu trasura. Ajungand la destinatie, boierul striga spre birjar sa opreasca. Acesta, preocupat cu manuitul trasurii, nu auzi strigatele lui. Vazand atunci ca birjarul nu opreste, boierul cobora din mers, fara ca el sa bage de seama. Astfel se face ca in satul urmator, vazand trasura goala, un alt om voi s-o opreasca pentru a se tocmi cu birjarul. Strigand catre acesta: "Singur, singur?" omul primi urmatorul raspuns: "Nu vezi? Cu domnul, cu domnul..."
Domnul insa nu mai era de mult, iar birjarul traia cu impresia falsa ca este insotit. Nu mica i-a fost uimirea sa constate ca il pierduse pe "domnul" demult...
Mi-am adus aminte de ilustratia asta citind recent incheierea Evangheliei dupa Marcu. Chiar ultimul verset al ei contine o subliniere foarte interesanta: "Ei (ucenicii) au plecat si au propovaduit pretutindeni." Si auziti: "Domnul lucra impreuna cu ei, si intarea Cuvantul prin semnele care-i insoteau."
Se leaga cu povestioara, nu? Morala ei de altfel e foarte simplu de dedus. Si anume, fiind mai mult preocupati de ceea ce facem decat de Domnul, s-ar putea ca la un moment dat sa ajungem sa traim doar cu impresia ca El mai este cu noi...Asta pentru ca am fost mult prea preocupati de ceea ce facem si am uitat sa fim la dispozitia Celui pentru care facem ceea ce facem.
Ei bine, azi va invit sa privim la niste oameni care au inteles ca lucrarea nu se face de capul lor. Aflam in 2Ioan 1.9 ca "Oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul." Nu e vorba de cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Concluzia mea este ca aici e prezentat un om care a inceput cu bune intentii, impreuna cu Domnul. Doar ca la un moment dat, probabil prins de valtoarea slujirii, si uitand cui slujeste de fapt, a "luat-o inainte" de capul lui, renuntand la a mai da atentie indicatiilor Lui, si a ajuns astfel de unul singur. Nu e nimic mai apasator decat sa crezi ca slujesti si ca stii ce sa faci deja singur. Sa ai impresia ca esti cu Domnul, dar de fapt drumurile voastre sa se fi despartit de mult. Ei bine, ucenicii stiau bine ca lucrare fara Dumnezeu nu se poate. Ce minunat este pentru un lucrator sa aiba o lucrare intarita si dovedita in fata lumii de Dumnezeu. Ei lucrau mai mult decat "pentru Dumnezeu". Dumnezeu nu le era pur si simplu "patron". Partasia dintre ei era asa de stransa, incat Dumnezeu insusi Isi "suflecase manecile" si "lucra impreuna cu ei". Ce deosebit e omul a carui lucrare este facuta in partasie adanca cu Dumnezeul pentru care lucreaza. Omul acela se simte...e molipsitor. Lucrarea lui e una reala, acreditata de Dumnezeu inaintea oamenilor, prin semne si minuni daca trebuie, prin atingerea Duhului...ii simti pe oamenii astia...ce-i drept, din pacate ii simti si ii vezi atat de evident si din cauza faptului ca sunt tot mai rari. Cred ca stiti despre ce vorbesc.
Intrebarea care se naste de aici, este desigur una care e usor de formulat. Cum traiesti tu? In partasie adanca cu Dumnezeu si in conlucrare cu El? Sau ai luat-o inainte si L-ai pierdut undeva pe drum luand-o de capul tau? Cum poti sa-ti raspunzi la aceasta intrebare? Simplu: uita-te daca lucrarea sau trairea ta are acreditarea lui Dumnezeu inaintea oamenilor. "Dupa roade ii veti cunoaste..." sunt vorbele Domnului Isus care ne indeamna sa privim mai intai la rezultate si apoi la publicitatea lucrarii unui om. Iti insoteste Dumnezeu si iti intareste cuvintele prin Duhul Lui? Depinde de cuvinte...Ei rosteau si traiau CUVANTUL si astfel nu puteau da gres...tu, mai pastrezi invatatura sanatoasa? Sau ai luat-o inainte, crazand ca stii drumul mai bine? Uita-te bine, sa nu-l fi pierdut ocupat fiind cu alte lucruri.

Ce pot sa va spun in incheiere decat: Domnul cu voi...si voi cu El, expresie pe care poate, in lumina cuvantului de mai sus o vom privi si intelege de astazi un pic mai profund.

Binecuvantari vesnice,
radusamuel









vineri, 4 februarie 2011

Omul cu ochii deschisi...

Pentru saptamana asta, va las o cantare draga mie, cantata de o persoana deosebita...
Mie clipul mi-a mai dat sperante. Si in ceea ce priveste cerul :)
...dar si in ceea ce priveste muzica noastra. Deci inca se poate...si Dumnezeul nostru merita...
Va provoc deci, pe fiecare in dreptul lui, sa meditam la calitatea slujirii noastre...


Binecuvantari vesnice,
radusamuel

video