"Daca stai sa judeci oamenii, nu vei mai avea timp sa-i iubesti" spunea Maica Tereza cuprinzand intr-o vorba inteleapta principiul pe care il enuntase Domnul Isus in Matei 7:3-5 dovedind fatarnicia celor ce cautau sa scoata paie din ochii celor din jur fara a se impiedica de barna din propriul ochi. Ma gandeam uneori daca nu e exagerata comparatia cu o barna atunci cand vine vorba de propriile paie. Insa incearca sa apropii un pai de ochi, si uita-te ce dimensiune capata. Asta era uimirea Domnului Isus. Adica, nu poti judeca pe celalalt atunci cand starea ta defectuoasa e atat de evidenta.
Sigur, cei mai multi se opresc aici, la: "vezi-ti de barna din ochiul tau". Insa Domnul Isus nu. El continua, si spune: paiul din ochiul aproapelui tau trebuie scos! DAR, scoate intai barna din ochiul tau, "ca sa poti vedea deslusit" felul in care sa scoti paiul din ochiul aproapelui tau. Ochiul este un organ sensibil. Daca un doctor oftalmolog ar fi la randul lui miop, cum ar putea el opera afectiunile oculare ale altor pacienti? Pacientul ar putea fi zgariat, ranit, sau chiar in pericol sa-si piarda vederea. Tot astfel, cei ce nu-si clarifica propria vedere in lumina Scripturilor si au impedimente de a vedea lucrurile clar, nu sunt indreptatiti sa "lumineze" pe altii, deoarece, felul lor miop de a vedea lucrurile poate produce leziuni grave in felul in care cel afectat va privi lucrurile de acum inainte. Sunt sigur ca cunoasteti atat de multe cazuri de persoane mustrate fara intelepciune de oameni care nici ei nu stapaneau bine lucrurile sfinte si care au acum o parere denaturata despre "pocaiti" si despre Scriptura. Probabil ca si unii din cei ce cititi ati facut asta la un moment dat. Eu am facut-o si mi-a luat cativa ani de crestere in care sa inteleg ca nu am procedat intelept. Mustrarea la randul ei trebuie facuta cu intelepciune si in dragoste.
Daca insa cineva va folosi aceasta postare ca sprijin impotriva disciplinarii si a aplicarii unor sanctiuni atunci cand se intrece masura Scripturii, greseste. A iubi nu inseamna a trece cu vedera pacatul, ci a-l indrepta. Domnul insusi mustra pe cei pe care-I iubeste (Prov3.12), astfel El e cel iubeste judecand (adica fara compromis), dar si judeca iubind. Judecata lui Dumnezeu nu scoate din calcul dragostea ce o poarta copiilor Sai, asemeni unui parinte care-si indreapta copilul, tocmai pentru ca tine la el.
Dar revenind, randurile de mai sus nu doresc a fi altceva decat o provocare la autoanaliza in lumina Scripturii de fiecare data cand suntem tentati sa judecam sau sa sanctionam pe ceilalti. Analizeaza-te. Daca tu esti in ordine cu Dumnezeu, vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul aproapelui tau. Iar procedeul acesta nu va rani, ci va fi un ajutor, o clarificare si pentru el, lucru pentru care iti va fi recunosctor. Altfel, nu stiu ce sa zic...daca operatiile tale lasa in urma leziuni, s-ar putea sa fi un doctor miop. Lumina Scripturii si Duhul lui Dumnezeu ofera insa o vedere deslusita asupra lucrurilor si a modului de operare. Sa cautam deci sa avem mereu claritatea Cuvantului si inspiratia Duhului in felul in care traim intai noi, si apoi in indreptarea fratilor nostri.
Ca o completare a celor cu care am inceput, probabil ca daca stai sa-i iubesti pe cei din jur, nu vei mai avea timp sa-i judeci. Vei cauta insa sa-i ajuti. Si a-i ajuta iubindu-i iti va ocupa tot timpul.
Binecuvantari vesnice,
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu