vineri, 11 februarie 2011

Cu Domnul, cu Domnul...(?)

O ilustratie des folosita in predicile rostite din anvoanele bisericilor noastre este cea a omului care (daca imi aduc bine aminte), a fost tocmit de un boier sa-l duca pe acesta cu trasura. Ajungand la destinatie, boierul striga spre birjar sa opreasca. Acesta, preocupat cu manuitul trasurii, nu auzi strigatele lui. Vazand atunci ca birjarul nu opreste, boierul cobora din mers, fara ca el sa bage de seama. Astfel se face ca in satul urmator, vazand trasura goala, un alt om voi s-o opreasca pentru a se tocmi cu birjarul. Strigand catre acesta: "Singur, singur?" omul primi urmatorul raspuns: "Nu vezi? Cu domnul, cu domnul..."
Domnul insa nu mai era de mult, iar birjarul traia cu impresia falsa ca este insotit. Nu mica i-a fost uimirea sa constate ca il pierduse pe "domnul" demult...
Mi-am adus aminte de ilustratia asta citind recent incheierea Evangheliei dupa Marcu. Chiar ultimul verset al ei contine o subliniere foarte interesanta: "Ei (ucenicii) au plecat si au propovaduit pretutindeni." Si auziti: "Domnul lucra impreuna cu ei, si intarea Cuvantul prin semnele care-i insoteau."
Se leaga cu povestioara, nu? Morala ei de altfel e foarte simplu de dedus. Si anume, fiind mai mult preocupati de ceea ce facem decat de Domnul, s-ar putea ca la un moment dat sa ajungem sa traim doar cu impresia ca El mai este cu noi...Asta pentru ca am fost mult prea preocupati de ceea ce facem si am uitat sa fim la dispozitia Celui pentru care facem ceea ce facem.
Ei bine, azi va invit sa privim la niste oameni care au inteles ca lucrarea nu se face de capul lor. Aflam in 2Ioan 1.9 ca "Oricine o ia inainte si nu ramane in invatatura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine ramane in invatatura aceasta are pe Tatal si pe Fiul." Nu e vorba de cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Concluzia mea este ca aici e prezentat un om care a inceput cu bune intentii, impreuna cu Domnul. Doar ca la un moment dat, probabil prins de valtoarea slujirii, si uitand cui slujeste de fapt, a "luat-o inainte" de capul lui, renuntand la a mai da atentie indicatiilor Lui, si a ajuns astfel de unul singur. Nu e nimic mai apasator decat sa crezi ca slujesti si ca stii ce sa faci deja singur. Sa ai impresia ca esti cu Domnul, dar de fapt drumurile voastre sa se fi despartit de mult. Ei bine, ucenicii stiau bine ca lucrare fara Dumnezeu nu se poate. Ce minunat este pentru un lucrator sa aiba o lucrare intarita si dovedita in fata lumii de Dumnezeu. Ei lucrau mai mult decat "pentru Dumnezeu". Dumnezeu nu le era pur si simplu "patron". Partasia dintre ei era asa de stransa, incat Dumnezeu insusi Isi "suflecase manecile" si "lucra impreuna cu ei". Ce deosebit e omul a carui lucrare este facuta in partasie adanca cu Dumnezeul pentru care lucreaza. Omul acela se simte...e molipsitor. Lucrarea lui e una reala, acreditata de Dumnezeu inaintea oamenilor, prin semne si minuni daca trebuie, prin atingerea Duhului...ii simti pe oamenii astia...ce-i drept, din pacate ii simti si ii vezi atat de evident si din cauza faptului ca sunt tot mai rari. Cred ca stiti despre ce vorbesc.
Intrebarea care se naste de aici, este desigur una care e usor de formulat. Cum traiesti tu? In partasie adanca cu Dumnezeu si in conlucrare cu El? Sau ai luat-o inainte si L-ai pierdut undeva pe drum luand-o de capul tau? Cum poti sa-ti raspunzi la aceasta intrebare? Simplu: uita-te daca lucrarea sau trairea ta are acreditarea lui Dumnezeu inaintea oamenilor. "Dupa roade ii veti cunoaste..." sunt vorbele Domnului Isus care ne indeamna sa privim mai intai la rezultate si apoi la publicitatea lucrarii unui om. Iti insoteste Dumnezeu si iti intareste cuvintele prin Duhul Lui? Depinde de cuvinte...Ei rosteau si traiau CUVANTUL si astfel nu puteau da gres...tu, mai pastrezi invatatura sanatoasa? Sau ai luat-o inainte, crazand ca stii drumul mai bine? Uita-te bine, sa nu-l fi pierdut ocupat fiind cu alte lucruri.

Ce pot sa va spun in incheiere decat: Domnul cu voi...si voi cu El, expresie pe care poate, in lumina cuvantului de mai sus o vom privi si intelege de astazi un pic mai profund.

Binecuvantari vesnice,
radusamuel









Un comentariu:

  1. Foarte bine scris articolul, asa e, intr-adevar astazi avem multa tehnica, resurse, tehnologie ultramoderna in biserici...dar il avem si pe Domnul? Cum se ruga cineva: 'Doamne, programul bisericii a fost asa fain, predica a fost super-buna, trebuia sa fii si Tu acolo...' ...

    RăspundețiȘtergere