Si daca nu inca...?

Luca 1, de la versetul 5 inainte e pasajul care prezinta o familie cu totul deosebita. E vorba de Zaharia si Elisaveta, pe care versetul 6 ii descrie ca fiind oameni neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, care implineau fara pata toate poruncile si randuielile Lui. Erau un cuplu inaintat in varsta, insa povestea vietii lor era una foarte interesanta. Sau poate...era tocmai lipsita de ceea ce ar fi facut-o interesanta pana in acel moment... Zaharia si Elisaveta nu putusera avea copii. Iar asta, in cultura de atunci si in contextul de atunci era aproape echivalentul unui blestem peste familia lor, asemeni unei ocari aruncate peste ei. Lucrul acesta era cu atat mai plin de incarcatura cu cat Zaharia era slujitorul lui Dumnezeu, si facuse asta in credinciosie atata vreme.

Sigur, stim cu totii din capitolele ce urmeaza cum Dumnezeu arata din nou ca nu ramane surd la rugaciuni de o viata, ba inca rasplateste credinciosia celor ce-l cinstesc in ciuda faptului ca nu au ceea ce si-ar dori in momentul in care si-ar dori ei, si inteleg ca Dumnezeu este deasupra oricarei aprecieri sau estimari umane. Ei vor deveni parintii implinirii unei proorocii facute cu sute de ani in urma, intruchipata in persoana celui ce urma sa fie "glasul care striga in pustie", celui ce va pregati calea Fiului lui Dumnezeu, si anume Ioan Botezatorul. ce rasplata extraordinara pentru Zaharia si Elisaveta...incununarea unei vieti de credinciosie...

Gandul care mi-a venit citind acest pasaj in preajma cumpenei dintre ani e legat insa de versetul 6. Oameni neprihaniti, implinitori fara pata a poruncilor si randuielilor lui Dumnezeu. O familie model de slujire si traire, desi aparent oricine le-ar fi plans de mila pentru lipsa posibilitatii lor de a avea un copil. Ma gandesc poate ca an dupa an, revelion dupa revelion, la fiecare inceput de luna intai, Zaharia si Elisaveta nadajduiau si se rugau zicand: "poate anul acesta Dumnezeu ne va da un copil"..."poate anul acesta Dumnezeu isi va aduce aminte de noi, va asculta rugaciunea noastra, va privi la starea noastra, isi va aduce aminte de slujirea noastra, va auzi toate barfele despre noi...etc" Insa trec 5, 10, 20, 30, poate peste 40 de ani si rezultatul e aparent acelasi. N-au avut niciun copil. Trecand de prima si a doua tinerete, posibilitatile fiziologice pentru implinirea rugaciunii lor deveneau tot mai limitate, si automat putea aparea frustrarea, apoi resemnarea, fapt care sa-i duca la cartire sau la intrebari despre existenta lui Dumnezeu, amaraciune, poate manie, poate razvratire...

Cu toate acestea, batranetea ii gaseste credinciosi in slujire, oameni cunoscuti de toti ca fiind "neprihaniti inaintea lui Dumnezeu si implinitori fara pata a tuturor poruncilor si randuielilor Lui", chiar in conditile in care altii ar fi considerat ca viata a fost mult prea nedreapta cu ei.

Ma gandeam in dreptul meu, daca Dumnezeu ar considera ca si anul acesta sa puna unele din rugaciunile la care astept raspuns sub semnul lui "mai asteapta" sau "inca nu", cum ma va gasi nu batranetea...ci sfarsitul lui 2011? Voi carti, ma voi simti frustrat, ma voi razvrati, voi plange, voi striga, voi fi ironic? .

Tu ce vei face daca nici anul acesta nu vei primi raspuns la rugaciuni pe care poate le inalti de multa vreme? Daca nici anul acesta nu se vor intoarce cei dragi pentru care te rogi? Daca nici anul acesta nu iti vei gasi un loc de munca, sau nu vei primi vindecare de vreo boala? Daca nici anul acesta nu iti vei gasi un partener de viata, sau poate ca si ei nu vei avea harul de a avea un copil desi va rugati de mult? Daca nu va fi mai bine la servici sau la scoala? Daca vei continua sa fi nedreptatit? Daca nu vei reusi sa pui bani de-o parte nici anul acesta? Sau daca nu vei realiza tot ce ti-ai propus?

Ce vei face? Iti vei pierde credinta sau vei urma exemplul de credinciosie lasat de Zaharia si Elisaveta? Eu nu stiu...dar in dreptul meu, eu mi-as dori ca cei ce privesc la mine in decembrie sa poata vedea un om neprihanit...slujind pe Dumnezeu si implinind fara pata poruncile si randuielile Lui..

Asta va doresc si voua, invitandu-va sa meditam la lucrul acesta in momentele in care vom fi ispititi sa gandim ca stim mai bine decat El ce ne-ar trebui la un moment dat. Sa nu uitam ca credinciosia lui Dumnezeu este vesnica si ca El nu greseste niciodata.

Fie deci anul ce ne sta in fata un an sub semnul trairii in neprihanire, asteptand in credinciosie raspunsul Domnului, fara a ne pierde credinta, slujirea si marturia, chiar daca El va decide sa spuna poate din nou: "inca nu...".

Binecuvantari vesnice,

si An nou binecuvantat!

radusamuel

Prajituri de Craciun (V)

Din nou Maria (Luca 2:19)

Pastorii din Bethleem erau extrem de entuziasmati. Constatasera ca tot ceea ce li se spusese in camp era adevarat. Astfel ca, de bucurie slaveau si laudau pe Dumnezeu pentru tot ceea ce auzisera si vazusera. Nu fusese zadarnic efortul lor de a veni in graba spre a cerceta spusele ingerilor. Gasisera pe Iosif si pe Maria si pe prunc culcat intr-o iesle. "Dupa ce L-au vazut, au istorisit ce li se spusese despre prunc. Toti cei ce i-au auzit se mirau de cele ce le spuneau pastorii."(vs.16-19) Maria are insa o atitudine deosebita: "Maria pastra toate cuvintele acelea si se gandea la ele in inima ei." (vs.19) Craciunul este perioada in care se predica mult despre Nasterea Domnului Isus. Cauta sa asculti, dar sa si pastrezi, apoi sa cugeti...

Te indemn sa faci loc in inima ta pentru cuvintele ce vor fi spuse despre Domnul Isus de acest Craciun. Fie predicate, fie spuse de un prieten, fie citite de tine in Scriptura...Cauta sa nu le lasi sa treaca pe langa inima ta cu aceeasi atitudine a caselor de poposire din vremea Domnului Isus.

ASCULTA (citeste), PASTREAZA si CUGETA in inima ta la cuvintele pe care le vei auzi de acest Craciun. Nu lasa sa treaca pe langa inima ta ceea ce vrea Dumnezeu sa auzi. Cauta sa-ti pese...

Aici se termina prajiturile de Craciun... Probabil va mai amintiti de Adelina, fata despre care va povesteam luni. Pff... din cat stiu eu acum nu mai e in biserica... s-a maritat si sunt cativa ani buni de cand nu mai stiu nimic despre ea... nu stiu ce mai inseamna Craciunul asta pentru ea sau pentru familia ei, insa va indemn pe fiecare din cei ce cititi aceste randuri sa inaltati un gand de mijlocire inaintea lui Dumnezeu pentru ea, fie ca o cunoasteti, fie ca nu. Fii binecuvantata de acest Craciun Adelina, tu si casa ta, oriunde ati fi acum.

Binecuvantari vesnice,

si Craciun cu adevarat fericit,

radusamuel

Prajituri de Craciun (IV)

Luca 2:8-20

Reteta pentru azi ne-o dau pastorii din Bethleem. Nu e vorba totusi de nicio reteta de cheesecake, :)) (desi cred ca aveau destul material pentru asta) ci de reteta trecerii la actiune in urma auzirii Vestii bune. V-ati gandit de cate ori ne rezumam la stadiul de oameni informati si atat? Ei bine, priviti la atitudinea pastorilor. Dupa ce au ascultat ce li se vestise, primul cuvant care le iese din gura este: "Haidem" (trec imediat la actiune) sa mergem si sa vedem ce ne-a facut de cunoscut Domnul"(vs.15). Nu maine, nu poimaine, ci acum! Si nu s-au dus a lene, ci "in graba"(vs.16). Apoi, gasind ceea ce li se vestise, impartasesc mai departe si se intorc slavind pe Dumnezeu pentru ca tot ce auzisera a fost adevarat!

De cate ori ne-am oprit la asimilarea unor informatii? imi aduc aminte de atatea ori de crestinii din Bereea, numiti oameni cu suflet ales tocmai din motivul ca CERCETAU ceea ce li se spunea. Cati dintre noi facem asa in casele noastre? Pastorii insa trec mai departe, si dupa ce cerceteaza si se conving, IMPARTASESC mai departe Vestea buna primita astfel incat toti raman mirati. Cati dintre noi, cei care ne-am convins ca tot ceea ce ni s-a spus despre Prunc este adevarat, vom face asta de acest Craciun? Si apoi, pastorii se intorc SLAVIND si LAUDAND pe Dumnezeu pentru veridicitatea si acuratetea Cuvantului Sau. Nu si-au arogat niciun merit, nu s-au gandit cat de alesi si speciali sunt ei de acum, ci au inteles ca slava este a Celui ce a hotarat sa le descopere aceste lucruri. Daca Dumnezeu hotaraste sa-ti descopere Cuvantul Sau, nu e meritul tau, nu uita asta chiar atunci cand vor veni oameni sa-ti spuna cat de mare binecuvantare a fost ceea ce le-ai impartasit. Nu esti tu un predicator, un vorbitor sau un scriitor mai bun ca altii, tu doar ai transmis mai departe Cuvantul Lui. Se cuvine ca si de acest Craciun sa slavim aceste insusiri ale Cuvantului Lui Dumnezeu, Cuvant ce este Adevarul prin care suntem sfintiti! Cuvant intrupat la vremea hotarata pentru ca noi sa avem dreptul sa ne numim copii ai lui Dumnezeu, nascuti nu din sange nici din voia firii noastre, ci din Dumnezeu! Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi plin de har si de Adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava singurului nascut din Tatal.." (Ioan 1)

Ingredientele pastorilor: cerceteaza, apoi impartaseste, da slava Domnului! Iata reteta unei vieti active de crestin. Poate vom incepe sa fim astfel cu acest Craciun...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Prajituri de Craciun (III)

Luca 1:39-42

Ce lucru de pret e sa ai un prieten recomandat de insusi Dumnezeu cu care sa povestesti lucruri pe care ti-e greu sa le intelegi la un moment dat...Asa o vad eu pe Elisaveta pentru Maria. Acea prietena de care Maria avea mare nevoie in momentele acelea. Acea prietena care trecuse deja prin experiente cu Dumnezeu. Ramasa insarcinata la o varsta atat de inaintata, Elisaveta traia acum in a sasea luna minunea lui Dumnezeu. Nu intamplator ingerul Gabriel ii spune Mariei despre verisoara sa. Ea era acum marturia vie a faptului ca "niciun cuvant de la Dumnezeu nu e lipsit de putere".

Cateva ganduri de aici: de acest Craciun cautati sa stati in preajma prietenilor recomandati de Dumnezeu fiecaruia dintre voi...ii stiti fiecare prea bine...pretuiti-i si binecuvantati-i. Asta e primul lucru pe care il face Maria intrand in casa lui Zaharia (vs.40) "a urat de bine Elisavetei" cu alte cuvinte, a binecuvantat-o. Sunt primele cuvinte care ii ies din gura atunci cand isi intalneste verisoara. Nicidecum, "ce bine arati","ooo...rochie noua.." "cum iti mai merge", "...in sfarsit...", "vai de cand nu te-am vazut"...nu, nicidecum...Primele cuvinte sunt cuvinte de binecuvantare...

Care sunt primele cuvinte pe care ai de gand sa le rostesti maine sau poimaine cand te vei intalni cu prietenii tai? Cauta ca inainte de toate sa rostesti o binecuvantare ... Rezultatul? (vs41) "cum a auzit Elisaveta urarea Mariei, i-a saltat pruncul in pantece si Elisaveta s-a umplut cu Duhul Sfant. (vs.42) Ea a strigat cu glas tare: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecului tau..." Logic nu? Binecuvantarea rostita asupra prietenilor pe care ti-i recomanda Dumnezeu nu poate starni ca revers decat binecuvantare si umplere cu Duh Sfant. Ei bine, doar asa poate incepe o conversatie intre doi copii ai lui Dumnezeu...

Te intreb din nou: cum ai de gand sa-ti incepi conversatiile, scrisorile, e-mailurile, sms-urile, catre prietenii tai de acest Craciun? poate chiar prieteni pe care nu i-ai mai vazut de foarte multa vreme, si carora ai atatea sa le povestesti... Incepe binecuvantand orice discutie si vei starni binecuvantare ca raspuns. Duhul va face asa...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Prajituri de Craciun...(II)

Reteta celei de-a doaua prajituri o gasim in Matei 2:1-12.

E vorba despre Magii din Rasarit. Ar fi de prisos sa va istorisesc intamplarea, pentru ca nu cred sa fie cineva care sa nu fi auzit despre ei. Si daca tot am inceput paralela cu prajiturile, va indemn sa trecem dincolo de vitrina in fata careia se opresc cei mai multi pentru a admira o prajitura si sa privim la cateva ingrediente care dau cu adevarat gust si insemnatate acestei relatari.

Primul lucru care il invatam de la magi:

1. Fa tot ceea ce trebuie pentru a-L intalni pe Rege. Spun asta pentru ca drumul parcurs de ei nu a fost unul de o jumatate de ora, nici de o zi sau doua, nici de o luna macar. Undeva intre 6 luni si 2 ani, (in functie de diferitele pareri ale cercetatorilor) a durat drumul magilor pana la intalnirea cu Regele despre care aflasera. Stiu, marja de eroare e cam mare intre 6 luni si 2 ani, (si aici imi recunosc lipsa de documentare pentru a va da o data mai exacta), insa cert este ca niciunul dintre noi nu facem 6 luni de zile pana la biserica...si uneori chiar si acolo ne e greu sa mergem pentru ne intalni cu Regele...ne e greu sa ne trezim la ora 9, sau sa mai mergem si dupa-masa la biserica...ne e greu sa ne trezim jumatate de ora mai devreme inainte de servici pentru a ne intalni cu El in intimitate, ne e greu sau pur si simplu nu ne intereseaza...Asta pentru ca atunci cand ne intereseaza ceva stim bine fiecare cum actionam de preocupati...Oare n-ar fi timpul sa ne gandim la asta putin? Daca ploua n-am chef sa ies din casa...daca e prea dimineata nu ma duc,(prefer un film sau un meci in noaptea dinainte), daca sunt obosit nu ma trezesc, daca am altceva de facut ramane pe alta data. Magii nu au facut asa...Avem ce invata de la ei, si cred ca asta ar fi unul din ingredientele care ar da cu adevarat gust vietii noastre...

2.Vino pregatit la intalnirea cu Regele. Nu veni cu mainile goale la intalnirea cu El. Nu lasa sa treaca acest Craciun fara ca sa-I fi adus ceva. Nu fi nepasator si nu veni cu atitudinea de "maini in buzunare" inaintea Lui. Adu-I darul tau, si preocupa-te sa-l pregatesti de acasa. Asa au facut magii.

3.Adu si inchina-I daruri de pret. Si de Craciunul acesta va indemn sa avem grija la darurile pe care i Le inchinam. Crcaiunul e prilej de slujire...fie prin cantare, fie prin colind, fie prin predicare, fie prin darnicie si caritate...sa avem grija la darurile care I le inchinam. E jertfa care ne costa sau jertfa nebunului, e mielul fara cusur sau oaia beteaga....noi alegem...

Regele insa nu accepta orice...si magii stiau asta... Noi stim oare? O vom dovedi din nou de acest Craciun...Te poti evalua singur dupa ce va trece si aceasta sarbatoare, si poate ar fi bine s-o faci la sfarsitul fiecarei zile...

Ce faci? Te-ai oprit si tu in fata vitrinei sa admiri o prajitura si sa auzi o poveste draguta pe care s-o spui si copiilor tai de Craciun? Totusi n-ai vrea sa faci un pas mai departe si de Craciunul asta sa gusti din bogatia Cuvantului si sa incepi sa prepari si viata ta dupa reteta Lui...povestea cu magii e mai mult decat o poveste...

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

Prajituri de Craciun... (I)

Adelina era o fata intoarsa de curand la Dumnezeu si plina de ravna pentru El si lucrarea Lui. Slujeam impreuna in echipa Awana, si pentru ca incepuse sa citeasca Biblia si sa descopere lucruri deosebite in ea, s-a gandit sa ni le impartaseasca si noua, celorlalti slujitori din echipa. Astfel ca, intr-o sambata dimineata Adelina a scos din geanta ei o cutie de prajituri. In ea erau cartonase cu versete scrise de ea pentru fiecare dintre noi. A fost modul ei de a ne incuraja in fiecare sambata facandu-ne parte de Cuvantul pe care la randul ei il primise ca incurajare. Si pentru ca le aducea mereu in aceeasi cutie, Filip le-a numit "prajituri" :) si asa le-a ramas numele...

Aducandu-mi aminte de asta, m-am gandit sa intitulez astfel gandurile dinaintea Craciunului pe care vreau sa vi le impartasesc in saptamana aceasta. Si anume, as vrea sa va indrept atentia la cateva versete care descriu detalii petrecute inaintea Nasterii Domnului ISUS.

Astazi vom privi la Iosif...om neprihanit, ales de Dumnezeu sa fie tatal pamantesc al Domnului Isus. Citind Biblia, mi-a ramas inca de copil in minte felul in care evanghelistul Matei isi incepe in capitolul 1 al evangheliei sale relatarea despre nasterea Domnului Isus, si anume: "Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa:..."

Ei bine, "nasterea lui Isus Hristos a fost asa" deoarece Dumnezeu a gasit persoanele potrivite in care sa-si desfasoare si prin care sa-si implineasca planul. Ei au fost Iosif si Maria.

Sigur cu totii cunoastem felul in care Dumnezeu i se de descopera Mariei facandu-i de cunoscut planul Sau prin ingerul Gabriel. Maria raspunde: "facami-se dupa cuvintele Tale", si se lasa la dispozitia planului lui Dumnezeu. Problema insa este faptul ca ea urma sa-i spuna lui Iosif ca a ramas insarcinata si nu Dumnezeu in prima instanta. Versetele 18 si 19 sunt exact cea mai buna caracterizare pentru Iosif. Desi in acea vreme, potrivit cu legea Maria putea sa fie omorata cu pietre, Iosif a fost omul care nici macar "nu a vrut sa o faca de rusine inaintea lumii". Cred ca oricarui barbat logodit i-ar fi fost greu sa incalte papucii lui Iosif atunci...insa sublinierea de om neprihanit isi gaseste suportul deplin in atitudinea lui atunci cand afla vestea. Poate scot din context, nu stiu...dar atitudinea lui Iosif pentru mine dovedeste increderea lui in cuvintele Mariei. Adica, il vad ca pe omul care nu s-ar fi opus planului lui Dumnezeu pentru ea chiar daca acesta nu l-ar fi inclus si pe el. Ba mai mult, nu lasa loc niciunei frustrari de orgoliu, care sa-l justifice inaintea lumii, inaintea rudelor...planul lui era ca Maria sa nu sufere nimic, nici macar rusine.

Sigur, mai apoi Dumnezeu este cel care il instiinteaza pe Iosif ce trebuie sa faca mai departe, iar Iosif este cel care actioneaza in ascultare deplina.

Ma gandeam la lucrurile astea in timp ce fratele Males predica duminica, si mi-am dorit ca asemenea lui Iosif sa fiu si eu omul pe care Dumnezeu sa-l gaseasca disponibil spre a implini voia Lui in ascultare deplina, fara sa umbresc planul Lui cu orgoliul sau mandria mea. E unul din lucrurile la care va invit sa meditam de acest Craciun. "Iar nasterea lui Isus a fost asa:" pentru ca a existat un Iosif prin care planul lui Dumnezeu s-a putut implini in amanunt. Sigur, in suveranitatea Lui, Dumnezeu si-ar fi implinit oricum planul, insa lectia o invatam de la Iosif care a fost om:)

Cum se implineste prin tine planul lui Dumnezeu atunci cand El are alt plan decat tine?

Binecuvantari vesnice,

radusamuel