Prajituri de Craciun... (I)

Adelina era o fata intoarsa de curand la Dumnezeu si plina de ravna pentru El si lucrarea Lui. Slujeam impreuna in echipa Awana, si pentru ca incepuse sa citeasca Biblia si sa descopere lucruri deosebite in ea, s-a gandit sa ni le impartaseasca si noua, celorlalti slujitori din echipa. Astfel ca, intr-o sambata dimineata Adelina a scos din geanta ei o cutie de prajituri. In ea erau cartonase cu versete scrise de ea pentru fiecare dintre noi. A fost modul ei de a ne incuraja in fiecare sambata facandu-ne parte de Cuvantul pe care la randul ei il primise ca incurajare. Si pentru ca le aducea mereu in aceeasi cutie, Filip le-a numit "prajituri" :) si asa le-a ramas numele...

Aducandu-mi aminte de asta, m-am gandit sa intitulez astfel gandurile dinaintea Craciunului pe care vreau sa vi le impartasesc in saptamana aceasta. Si anume, as vrea sa va indrept atentia la cateva versete care descriu detalii petrecute inaintea Nasterii Domnului ISUS.

Astazi vom privi la Iosif...om neprihanit, ales de Dumnezeu sa fie tatal pamantesc al Domnului Isus. Citind Biblia, mi-a ramas inca de copil in minte felul in care evanghelistul Matei isi incepe in capitolul 1 al evangheliei sale relatarea despre nasterea Domnului Isus, si anume: "Iar nasterea lui Isus Hristos a fost asa:..."

Ei bine, "nasterea lui Isus Hristos a fost asa" deoarece Dumnezeu a gasit persoanele potrivite in care sa-si desfasoare si prin care sa-si implineasca planul. Ei au fost Iosif si Maria.

Sigur cu totii cunoastem felul in care Dumnezeu i se de descopera Mariei facandu-i de cunoscut planul Sau prin ingerul Gabriel. Maria raspunde: "facami-se dupa cuvintele Tale", si se lasa la dispozitia planului lui Dumnezeu. Problema insa este faptul ca ea urma sa-i spuna lui Iosif ca a ramas insarcinata si nu Dumnezeu in prima instanta. Versetele 18 si 19 sunt exact cea mai buna caracterizare pentru Iosif. Desi in acea vreme, potrivit cu legea Maria putea sa fie omorata cu pietre, Iosif a fost omul care nici macar "nu a vrut sa o faca de rusine inaintea lumii". Cred ca oricarui barbat logodit i-ar fi fost greu sa incalte papucii lui Iosif atunci...insa sublinierea de om neprihanit isi gaseste suportul deplin in atitudinea lui atunci cand afla vestea. Poate scot din context, nu stiu...dar atitudinea lui Iosif pentru mine dovedeste increderea lui in cuvintele Mariei. Adica, il vad ca pe omul care nu s-ar fi opus planului lui Dumnezeu pentru ea chiar daca acesta nu l-ar fi inclus si pe el. Ba mai mult, nu lasa loc niciunei frustrari de orgoliu, care sa-l justifice inaintea lumii, inaintea rudelor...planul lui era ca Maria sa nu sufere nimic, nici macar rusine.

Sigur, mai apoi Dumnezeu este cel care il instiinteaza pe Iosif ce trebuie sa faca mai departe, iar Iosif este cel care actioneaza in ascultare deplina.

Ma gandeam la lucrurile astea in timp ce fratele Males predica duminica, si mi-am dorit ca asemenea lui Iosif sa fiu si eu omul pe care Dumnezeu sa-l gaseasca disponibil spre a implini voia Lui in ascultare deplina, fara sa umbresc planul Lui cu orgoliul sau mandria mea. E unul din lucrurile la care va invit sa meditam de acest Craciun. "Iar nasterea lui Isus a fost asa:" pentru ca a existat un Iosif prin care planul lui Dumnezeu s-a putut implini in amanunt. Sigur, in suveranitatea Lui, Dumnezeu si-ar fi implinit oricum planul, insa lectia o invatam de la Iosif care a fost om:)

Cum se implineste prin tine planul lui Dumnezeu atunci cand El are alt plan decat tine?

Binecuvantari vesnice,

radusamuel