Din Moria in Jehova Iire..

Hainele sa va fie albe in orice vreme, iar untdelemnul sa nu va lipseasca de pe cap. Cuvinte pline de farmec sa va clocoteasca in inima iar lucrarea voastra sa fie cu adevarat, si in orice vreme pentru Imparatul nostru.

Geneza 22 "Moria", muntele cel mai greu de escaladat...

Trecuse ceva vreme de cand Avraam se bucura impreuna cu Sara de implinirea promisiunii lui Dumnezeu in Isaac, fiul lor. Il vedeau crescand, si, probabil de fiecare data cand ii serbau ziua de nastere isi aduceau aminte de istoria venirii lui pe lume. Isaac se nascuse in familia lor atunci cand, uman vorbind, lucrul acesta parea imposibil. De aceea, Avraam il pretuia si il iubea ca pe nimeni altcineva pe pamant, pentru ca vedea in el zi de zi credinciosia lui Dumnezeu in implinirea promisiunilor Sale.

Totul era extraordinar. Dar, la un moment dat Dumnezeu a hotarat sa deosebeasca o zi de celelalte.(v 1, 2) Cererea lui Dumnezeu era tare neobisnuita. "Stai, Doamne, am zice noi, tocmai Isaac? E ceea ce are Avraam mai drag, tocmai pe el sa-l sacrifice? Cum ramane cu promisiunea Ta?", si replicile pot continua... Dar din gura lui Avraam nu se aude nici un astfel de cuvant. Desi probabil sufletul lui era ravasit, raspunsul lui se constituie intr-o atitudine de imediata ascultare(v3).N-a incercat nici macar sa mai traga de timp, ci a doua zi, "dis de dimineata" a pornit spre locul indicat de Dumnezeu(v3).

A trei a zi, locul se vedea deja de departe, iar Avraam, despartindu-se de cei ce-i insoteau, porneste mai departe alaturi de Isaac (v4,6). Greu trebuie sa i se fi parut fiecare pas, si pretioasa fiecare vorba, si totusi raspunsul pe care i-l da fiului sau, exprima gandul pe care Avraam il avea in mintea lui inca din momentul plecarii, gandul care l-a tinut in picioare inca de la inceput, si la care probabil s-a gandit pe tot parcursul calatoriei: "Domnul va purta de grija..." ... "si au mers impreuna inainte!"(v8)

Stim cu totii felul in care Avraam continua sa mearga pana la capat, felul in care Dumnezeu intervine si mai ales finalul povestirii in care il binecuvinteaza intr-un mod extraordinar, rasplatindu-i credinta.

Gandul pentru noi. Uneori Dumnezeu ne cheama si pe noi sa escaladam cate un munte asemanator celui din Moria, chemandu-ne sa-L ascultam in conditii de renuntare la lucruri sau persoane dragi, pe care le iubim, la conditii comode, la locul de munca, la cariera etc... Referitor la asta, ceea ce am invatat eu de la Avraam:

1.Porneste "dis de dimineata" sa-L asculti pe Dumnezeu, nu sta cautand sa amani cu intrebari si vaicareli inutile(v2)

2.Porneste gandindu-te mereu ca "Domnul va purta de grija". Asta te va face sa mergi inainte cu credinta, facandu-ti partea in ascultare (v8)

3.Mergi pana la capat in escaladarea muntelui renuntarii. Nu te opri pe drum. Binecuvantarea o primesti doar in varful lui.(v16-18) Cu siguranta cand vei vedea interventia lui Dumnezeu in viata ta, vei schimba si tu numele acelui loc din Moria, in Jehova iire.

Acesta e gandul de vinerea asta. Va doresc insotirea lui Dumnezeu, si sa aveti cat mai multe locuri, situatii si rezolvari neasteptate la care sa priviti inapoi cu recunostinta pentru grija lui Dumnezeu, si cat mai multe varfuri de munte pe care sa fluture steagul lui Jehova iire!

Binecuvantari vesnice...

radusamuel