...este intre noi si El.... (?)

Harul si pacea sa va fie inmultite, si binecuvantari vesnice sa va umple inimile in Hristos Isus! Bucurii nepretuite sa va faca ochii sa scanteieze de speranta intalnirii cu Mirele nostru iubit, cautand sa va umpleti candelele cu uleiul cunoasterii si apropierii de El. Sa purtati mereu un zambet de un senin "de invidiat" pe chipurile voastre iar sufletele sa va fie umplute de Duh Sfant.Sa va dea Dumnezeu roua din cer care sa va ude pamantul inimii, facandu-l roditor si modelabil, gata sa fie folosit dupa planul Lui.

Si binecuvantarile ar putea continua, dar ceea ce nu am mai scris eu aici, cautati sa va spuneti voi unii altora atunci cand va intalniti, poate inainte sa discutati alte lucruri. Suntem in primul rand frati, rascumparati cu pret de sange, fiecare cu povestea lui, fiecare cu trecutul lui, si totusi stransi laolalta de dragostealui Hristos intr-un prezent binecuvantat si cu nadejdea unui viitor desavarsit in slava!

Nu voi dezbate azi nici un text biblic, desi marturisesc ca initial aveam de gand sa va scriu despre o persoana deosebita din Biblie (ramane pe data viitoare:). Gandul de azi, e unul personal, si l-am primit aseara stand de vorba cu Dumnezeu. Imi deschid deci sufletul inaintea voastra, si vreau sa va spun sincer ce simt.

Primul lucru care imi vie acum in minte e una din cantarile fratelui Moldoveanu.Cei care o stiti, luati-va 5 minute si cantati-o, gandindu-va la ea acum. Cei care nu stiti melodia, cititi-i textul, meditand la ceea ce spune. Ia, uitati:

Daca ne-­adunam in Domnul, daca­-avem al Lui Duh Sfant,

Daca inimile noastre una­-n partasie sunt,

Daca­-avem a Lui iubire,daca-­avem al Lui sfant tel,

Oridecateori ne strangem, Este intre noi si El.

Astfel Tatal ne asculta dorul nostru ne-­mplinit;

Astfel Fiul ne vorbeste prin Cuvantul Lui sfintit;

Astfel Duhul ne indruma in tot lucrul Sau deplin,

Si­-ntre noi se vede rodul mult,si dulce, si divin.

Dar cand fara unitate si iubire ne-­adunam,

Cand nici dor, nici partasie nu avem si nu cautam,

Cand traim pacate-­ascunse, cand ni­-e gandul manios,

In zadar atunci ne strangem: ne-­adunam fara Hristos.

Dumnezeule, ai mila, Nu lasa­-ntre noi nicicand

Lipsa Ta si nelucrarea Duhului ceresc si sfant;

Nu lasa­-ntalnirea noastra fara dragoste si har,

Ca sa nu ne fie lupta si­-alergarea in zadar.

Ce pot sa va spun? Uite, de fiecare data cand "ne strangem", poate sa fie "intre noi si El", sau putem fi doar"noi de noi". Asta era gandul pentru care am plans aseara. Ma gandeam si ma rugam ca Dumnezeu sa ne fereasca sa ne strangem vreodata doar "noi de noi" iar El sa lipseasca. Fie ca "ne strangem" la biserica, fie ca ne intalnim pe strada, fie la mall, fie oriunde altundeva... sa fie "intre noi si El".

N-ati simtit vreodata ca ati plecat goi, sau fara nimic ziditor de la intalnirea cu fratii vostrii (nu ma refer atat laslujbe sau la serile de tineret, cat la intalnirile efective, de fotbal, iesit in oras, zile de nastere, sau pur si simplu "intamplatoare"etc)?

DAR n-ati simtit mai apoi ca nici macar nu v-ati dorit lucrul asta in mod special, sau nici nu v-ati gandit la el? De cele mai multe ori mergem la intalnirea cu fratii nostri cu asteptari sau ganduri gresite. Nu de putine ori am auzit spunandu-se: "mergem in misiune ca o sa fie distracite", sau "merg daca vine si cutare, cu el (ea) totdeauna ne distram fain" exemplele pot continua cu baieticare vin la biserica pt fete si reversul monedei,si alte lucruri, cu care nu vad rostul pt care sa ocup aici randurile."Atunci fara unitate si iubire ne-adunam, si nici dor, nici partasie nu avem si nu cautam", "cand traim pacate­-ascunse, cand ni­-e gandul manios", atunci suntem doar "noi de noi", nu mai este intre "noi si El", iar intalnirea noastra e degeaba.

Accentul cade pe felul cum tratam intalnirea cu fratii nostri. Este ea un prilej de crestere spirituala? Se simte fratele sau sora mea mai binecuvantata dupa ce a vorbit, sau s-a intalnit cu mine? Ma simt eu mai aproape de Dumnezeu pentru ca m-am lasat folosit(a) de El in discutia cu el/ea? Biblia spune: urmariti sa aveti dragostea, in alt loc pacea,apoi suntem indemnati sa avem bucurie, bunatate, rabdare si asa mai departe. Ei, toate sunt Rodul Duhului Sfant.Daca nu ai simtit lucrurile astea atunci cand te-ai intalnit cu fratii tai, sau daca nu le-ai provocat tu in ceilalti, inseamna ca in tine n-a fost gandul si "sfantul tel al lui Hristos" si ceva a blocat lucrarea Duhului. Lucrurile astea nu pica din cer. Ele, ce-i drept, se primesc de acolo, dar noi trebuie sa "urmarim sa le avem", la fiecare intalnire, adica sa ne preocupe. Unii veti spune "Hai ca esti prea sobru, ce, nu am rade si noi putin, sau nu ne-am simti si noi bine?" Asa am gandit si eu de multe ori, dar stiti ce putin dureaza lucrurile astea? Peste o saptamana nu voi mai rade de gluma pe care am zis-o ieri, pt ca situatia cu care ma confrunt nu-mi va mai permite deloc sa rad (e un exemplu) insa, momentele in care am plans in rugaciune cu fratii mei, sau cantarea scaldata in lacrimi pe care am cantat-o alaturi de ei, nu le voi uita niciodata, si imi vor fii mereu un motiv de incurajare si imbarbatare fie ca voi vesel sau voi trece prin incercari.Atunci voi intelege diferenta intre lucrurile care-mi sunt ingaduite, si cele care zidesc cu adevarat. Puneti accent pe lucrurile cu adevarat pretioase.Daca va fi ultima sau singura intalnire cu persoana respectiva.Ce lasi in urma? "Ploi de lumina" sau "fum purtat de vant"?

Stiti insa ca eu sunt unul dintre primii care rade sau glumeste. Nu va chem sa fiti niste oameni acri, ci doar sa "cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu" si in acest aspect, al intalnirii cu fratii si surorile voastre si al petrecerii de timp impreuna. Inainte ca fratele sau sora mea sa auda cea mai recenta isprava a measau cea mai noua gluma, trebuie sa se simta binecuvantat(a) ca m-a intalnit. (Mare atentie unde punem accentul) Asta nu voi putea sa fac decat daca e prezent si Dumnezeu acolo. "Dumnezeule, ai mila, Nu lasa­-ntre noi nicicand/Lipsa Ta si nelucrarea Duhului ceresc si sfant;/Nu lasa­-ntalnirea noastra fara dragoste si har,/Ca sa nu ne fie lupta si-­alergarea in zadar!"

Sa cautam deci, sa-L avem pe Dumnezeu in mijlocul nostru de fiecare data cand ne intalnim. Datorita Lui suntem impreuna si neputem bucura de Viata. El trebuie sa fie centrul actiunilor noastre, al gandurilor noastre, al dorintelor noastre, iar voia Lui sa-si gaseasa pe deplin teren de manifestare in vietile noastre... atunci intre noi se va vedea Rodul, MULT, SI DULCE SI DEPLIN!

Cautati deci sa fiti o binecuvantare pe masura a cat de binecuvantati sunteti de Dumnezeu! Desi niciodata nu vom putea oferi atat cat am primit sa ne bucuram ca avem de unde sa dam si altora, si sa folosim fiecare intalnire cu fratii nostri in scopul acesta!

Binecuvantari vesnice,

radusamuel