"O saptamana incarcata"... cam asta era scuza cu care am vrut sa explic lipsa unui gand pentru vinearea asta. Cu toate acestea, nu pot sa las sa treaca seara de azi fara sa va spun ceea ce Dumnezeu mi-a pus pe inima intr-una din zilele trecute. Ma bucur de saptamana aceasta de evanghelizare, si de felul in care Dumnezeu a lucrat in atatea feluri, folosindu-se si de noi, cei mai tineri. Ce bucurie sa va vad pe cei mai multi insotiti de colegi si prieteni, apoi, slujirea voastra in cantare, sau de orice fel, de la garderoba la intinsul unei maini calde si implicarea in rugaciune. E un raspuns, un semn, o vreme a cercetarii. Sa luam seama si sa incepem sa traim din nou 100% pentru Dumnezeu. E o minune si se poate! Ba inca mult mai mult.
Un gand din Marcu 8. Va recomand sa cititi versetele de la 1 la 21. Nu e mult. Dar e cuvantul lui Dumnezeu. Sa-L cinstim deci cu atentia noastra. As vrea sa invatam cateva lucruri de la ucenici, cei ce erau aproape de Domnul Isus, umblau cu El si spuneau ca Il cunosc. Cam in aceeasi postura suntem noi in calitatea noastra de copii ai lui Dumnezeu, membrii sau apartinatori ai unei biserici, oameni care spunem ca umblam cu Isus si ca Il cunoastem. Asa ca, iata primul gand:
1. Vs de la 1-9. IMPARTE binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos cu cei din jur. Multimile erau infometate. Era a treia zi de cand Il urmau pe Domnul Isus pentru a-L asculta si ramasesera fara hrana. Drumul pana acasa, fiind pentru majoritatea dintre ei lung, ar fi insemnat extenuare totala. Asa ca, intr-un astfel de moment, Domnul Isus se intoarce catre ucenici, le prezinta situatia, si, in ciuda faptului ca nu intelegeau rostul ii intreba cate paini au. Ei raspund ca 7, iar El le cere pentru a le imparti celorlalti.
"Stai, stai, Doamne!" am fi zis multi dintre noi... "Da noua nu ne e foame? Si noi suntem aici de trei zile, si noi stam departe!" Atitudinea lor e insa una de imediata supunere la cuvantul lui Hristos. Ii cunosteau vorba, intr-atat incat sa fie siguri ca daca El le cere painile, nu le cere fara vreun motiv, ci, cu siguranta El are ceva de gand, si stie de ce. Si, intr-adevar, stim urmarea: Sapte cosuri de faramituri si o multime satula si readusa la viata. Ce a asteptat Domnul Isus? Disponibilitatea de a pune la dispozitia Lui 1.Putinul pe care il ai. Ce erau 7 paini la 4000 de oameni flamanzi? Nimic, in viziunea noastra. In viziunea Lui, erau solutia pentru saturarea lor. Nu crede ca ai prea putin, pune doar ce ai la dispozitia lui Hristos, si vei fi uimit. 2.Pune TOT la dispozitia Lui Ucenicii n-au spus: iti dam 4 paini, trebuie sa mai tinem si noi macar vreo trei, doar suntem si noi 12. Nu, ei pun tot, ba mai spun: uite, mai avem si niste pestisori. Ia-i si pe acestia. Conditia binecuvantarii maxime este sa pui TOT la dispozitia lui Dumnezeu.Putin, cat ai, uneori abia ai impresia ca-ti ajung tie resursele sufletului tau. Dar pune TOT. El va satura multimi cu putinul tau, daca Il inchini pe deplin Lui. Tu cum reactionezi atunci cand Domnul Isus solicita implicarea ta in minunile Lui?
2. Vs 10-21. INTELEGE binecuvantaea de a-L cunoaste pe Hristos. Gandul de mai sus, l-ati mai auzit cu siguranta, dar cel ce urmeaza, l-am primit ca pe ceva nou, desi parca mi-e tare cunoscut daca stau sa ma uit in jur. Suntem binecuvantati sa-L cunoastem pe Hristos, sa traim in prezenta Lui, sa fim martori la minunile Lui (priviti doar la saptamana asta deosebita de evanghelizare – e o minune), sa-I auzim invatatura mereu, si sa ne bucuram de binecuvantarile Lui. Cu toate acestea, ne comportam adesea ca si niste copii care nu inteleg lucrurile serioase si dimensiunea reala a lucrurilor. Privim la toate minunile lui Dumnezeu ca la un spectacol su un lucru frumos, "aplaudam", zicem ca "a fost fain" si ce mare e Dumnezeu, dar parca nu avem nici o legatura cu ele. Plecam, si ne intoarcem la ale noastre, ca niste spectatori care au vazut un film bun despre care mai povestim poate vreo doua zile, dar atat. Iesim de la biserica si ne intoarcem la bancurile noastre. Uitati-va la ucenici. Mai participasera la o inmultire a painilor nu cu mult timp in urma, dar fata in fata cu situatia de aici ei intreaba: "Cum ar putea cineva sa sature cu paine pe oamenii acestia aici,intr-un loc pustiu?"(vs4) Nu facem si noi la fel? Lasam sa treaca pe langa noi minunile lui Dumnezeu, fara sa le bagam in seama sau sa invatam ceva din ele, iar cand ne confruntam cu ceva asemanator mai tarziu, ne intrebam din nou ca prima data: "Cum se poate rezolva asta? Sau cine ar putea? Acuma chiar nu mai vad nici o solutie...etc" Desi, nu cu mult timp in urma Dumnezeu ti-a aratat ce poate face, dar tu n-ai luat seama. Aceeasi problema, aceeasi necredinta, te invarti in cerc, n-ai crescut deloc si n-ai invatat nimic. Si, hai sa zicem ca e de inteles si asta. Dar urmeaza vs de la 10-19. "Indata" spune vs 10, adica imediat dupa minunea inmultirii painilor, Domnul Isus incearca sa deschida o discutie serioasa cu ucenicii, indemnandu-i sa se fereasca de aluatul fariseilor, adica de fatarnicie, ipocrizie si lucruri asemanatoare. Ei se gandeau ca le spune asa pt ca nu luasera paine. Poftim, treaba... Pai nu era cu ei Cel ce hranise 4000 de oameni din nimic? Vedeti, numai ce se terminase seara de evanghelizare, sau seara de tineret unde fusesera martori la minunile lui Dumnezeu si ei deja se intorsesera la gandurile lor de zi cu zi, la preocuparile lor pamantesti.Nu tinusera minte si nu invatasera nimic! asa facem si noi de multe ori.In loc sa iesim de la biserica cu gandul la ce am primit, am auzit sau am vazut, ne luam din nou cu ale noastre, neschimbati, neatinsi, parca nu s-a lipit de noi nimic. Urmeaza un sir de intrebari incomode pt noi, cei care ne pretindem a fi aproape de Hristos :"Tot nu pricepeti si nu intelegeti? Aveti inima impietrita? Aveti ochi si nu vedeti? Aveti urechi si nu auziti? Si nu va aduceti aminte de loc?"(vs17-18) Cu alte cuvinte: chiar nu faceti legatura?, N-ati invatat nimic? V-a lasat tot ce s-a intamplat in aceeasi stare, cu aceleasi ganduri, cu aceleasi preocupari? Cum ramanem noi dupa ce experimentam minunile lui Dumnezeu? "Cerem un semn" mereu. Doamne, vreau sa vad, sa inteleg, sa simt, etc. Dar s-ar putea sa nu mai primim pentru ca nu le pretuim pe cele ce le avem deja. Oare nu ti-a aratat Dumenzeu ca e atotputernic? Atunci de ce nu intelegi ca El poate sa rezolve orice problema si pierzi timp ingrijorandu-te? Nu ti-a aratat ca e atotstiutor? Atunci de ce crezi ca nu te intelege, sau nu-ti e alaturi? Exemplele pot continua. Nu intelegem pentru ca nu vrem. Si minunile trec pe langa noi lasandu-ne reci. Intelege deci binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos. Asta inseamna crestere si a fi constient mereu ca a trai cu Hristos e un privilegiu, o onoare, fiecare moment trebuie pretuit, folosit spre crestere si spre adancire in asemanare cu El. Nu lasa sa treaca pe langa tine minunile Lui. Cum vom fi dupa saptamana asta? La fel ca ucenicii dupa prima inmultire a painilor? Sau vom fi o treapta mai sus in intelegerea si constientizarea binecuvantarii de a-L cunoaste pe Hristos?
3. INCREDE-TE in binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos . Asta nu mai scrie in text, dar este rezultatul celor doua ganduri de mai sus. A-L cunoaste pe Hristos inseamna a trece peste orice obstacol, inseamna biruinta in incercare inseamna speranta in descurajare, inseamna pace in furtuna, inseamna bucurie in intristare. Adu-ti aminte ca Il cunosti pe Hristos, si, mai mult, ca esti cunoscut de El, atunci cand treci prin momente dificile, si ai incredere in asta. Vei primi aceasta incredere in momentul in care vei cauta sa intelegi si sa imparti cu ceilalti binecuvantarea de a-L cunoaste pe El.
Fiti binecuvantati, dragii mei, si fie ochii nostri deschisi, si mintile noastre preocupate de a creste privind si pastrand in inimile noastre, asemeni Mariei alta data, minunile deoasebite de care Dumnezeu ne face parte chiar in aceste zile. Sa cautam deci sa nu ramanem la fel in urma lor. Imparte, intelege, si crede!
Binecuvantari vesnice,
radusamuel
Un gand din Marcu 8. Va recomand sa cititi versetele de la 1 la 21. Nu e mult. Dar e cuvantul lui Dumnezeu. Sa-L cinstim deci cu atentia noastra. As vrea sa invatam cateva lucruri de la ucenici, cei ce erau aproape de Domnul Isus, umblau cu El si spuneau ca Il cunosc. Cam in aceeasi postura suntem noi in calitatea noastra de copii ai lui Dumnezeu, membrii sau apartinatori ai unei biserici, oameni care spunem ca umblam cu Isus si ca Il cunoastem. Asa ca, iata primul gand:
1. Vs de la 1-9. IMPARTE binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos cu cei din jur. Multimile erau infometate. Era a treia zi de cand Il urmau pe Domnul Isus pentru a-L asculta si ramasesera fara hrana. Drumul pana acasa, fiind pentru majoritatea dintre ei lung, ar fi insemnat extenuare totala. Asa ca, intr-un astfel de moment, Domnul Isus se intoarce catre ucenici, le prezinta situatia, si, in ciuda faptului ca nu intelegeau rostul ii intreba cate paini au. Ei raspund ca 7, iar El le cere pentru a le imparti celorlalti.
"Stai, stai, Doamne!" am fi zis multi dintre noi... "Da noua nu ne e foame? Si noi suntem aici de trei zile, si noi stam departe!" Atitudinea lor e insa una de imediata supunere la cuvantul lui Hristos. Ii cunosteau vorba, intr-atat incat sa fie siguri ca daca El le cere painile, nu le cere fara vreun motiv, ci, cu siguranta El are ceva de gand, si stie de ce. Si, intr-adevar, stim urmarea: Sapte cosuri de faramituri si o multime satula si readusa la viata. Ce a asteptat Domnul Isus? Disponibilitatea de a pune la dispozitia Lui 1.Putinul pe care il ai. Ce erau 7 paini la 4000 de oameni flamanzi? Nimic, in viziunea noastra. In viziunea Lui, erau solutia pentru saturarea lor. Nu crede ca ai prea putin, pune doar ce ai la dispozitia lui Hristos, si vei fi uimit. 2.Pune TOT la dispozitia Lui Ucenicii n-au spus: iti dam 4 paini, trebuie sa mai tinem si noi macar vreo trei, doar suntem si noi 12. Nu, ei pun tot, ba mai spun: uite, mai avem si niste pestisori. Ia-i si pe acestia. Conditia binecuvantarii maxime este sa pui TOT la dispozitia lui Dumnezeu.Putin, cat ai, uneori abia ai impresia ca-ti ajung tie resursele sufletului tau. Dar pune TOT. El va satura multimi cu putinul tau, daca Il inchini pe deplin Lui. Tu cum reactionezi atunci cand Domnul Isus solicita implicarea ta in minunile Lui?
2. Vs 10-21. INTELEGE binecuvantaea de a-L cunoaste pe Hristos. Gandul de mai sus, l-ati mai auzit cu siguranta, dar cel ce urmeaza, l-am primit ca pe ceva nou, desi parca mi-e tare cunoscut daca stau sa ma uit in jur. Suntem binecuvantati sa-L cunoastem pe Hristos, sa traim in prezenta Lui, sa fim martori la minunile Lui (priviti doar la saptamana asta deosebita de evanghelizare – e o minune), sa-I auzim invatatura mereu, si sa ne bucuram de binecuvantarile Lui. Cu toate acestea, ne comportam adesea ca si niste copii care nu inteleg lucrurile serioase si dimensiunea reala a lucrurilor. Privim la toate minunile lui Dumnezeu ca la un spectacol su un lucru frumos, "aplaudam", zicem ca "a fost fain" si ce mare e Dumnezeu, dar parca nu avem nici o legatura cu ele. Plecam, si ne intoarcem la ale noastre, ca niste spectatori care au vazut un film bun despre care mai povestim poate vreo doua zile, dar atat. Iesim de la biserica si ne intoarcem la bancurile noastre. Uitati-va la ucenici. Mai participasera la o inmultire a painilor nu cu mult timp in urma, dar fata in fata cu situatia de aici ei intreaba: "Cum ar putea cineva sa sature cu paine pe oamenii acestia aici,intr-un loc pustiu?"(vs4) Nu facem si noi la fel? Lasam sa treaca pe langa noi minunile lui Dumnezeu, fara sa le bagam in seama sau sa invatam ceva din ele, iar cand ne confruntam cu ceva asemanator mai tarziu, ne intrebam din nou ca prima data: "Cum se poate rezolva asta? Sau cine ar putea? Acuma chiar nu mai vad nici o solutie...etc" Desi, nu cu mult timp in urma Dumnezeu ti-a aratat ce poate face, dar tu n-ai luat seama. Aceeasi problema, aceeasi necredinta, te invarti in cerc, n-ai crescut deloc si n-ai invatat nimic. Si, hai sa zicem ca e de inteles si asta. Dar urmeaza vs de la 10-19. "Indata" spune vs 10, adica imediat dupa minunea inmultirii painilor, Domnul Isus incearca sa deschida o discutie serioasa cu ucenicii, indemnandu-i sa se fereasca de aluatul fariseilor, adica de fatarnicie, ipocrizie si lucruri asemanatoare. Ei se gandeau ca le spune asa pt ca nu luasera paine. Poftim, treaba... Pai nu era cu ei Cel ce hranise 4000 de oameni din nimic? Vedeti, numai ce se terminase seara de evanghelizare, sau seara de tineret unde fusesera martori la minunile lui Dumnezeu si ei deja se intorsesera la gandurile lor de zi cu zi, la preocuparile lor pamantesti.Nu tinusera minte si nu invatasera nimic! asa facem si noi de multe ori.In loc sa iesim de la biserica cu gandul la ce am primit, am auzit sau am vazut, ne luam din nou cu ale noastre, neschimbati, neatinsi, parca nu s-a lipit de noi nimic. Urmeaza un sir de intrebari incomode pt noi, cei care ne pretindem a fi aproape de Hristos :"Tot nu pricepeti si nu intelegeti? Aveti inima impietrita? Aveti ochi si nu vedeti? Aveti urechi si nu auziti? Si nu va aduceti aminte de loc?"(vs17-18) Cu alte cuvinte: chiar nu faceti legatura?, N-ati invatat nimic? V-a lasat tot ce s-a intamplat in aceeasi stare, cu aceleasi ganduri, cu aceleasi preocupari? Cum ramanem noi dupa ce experimentam minunile lui Dumnezeu? "Cerem un semn" mereu. Doamne, vreau sa vad, sa inteleg, sa simt, etc. Dar s-ar putea sa nu mai primim pentru ca nu le pretuim pe cele ce le avem deja. Oare nu ti-a aratat Dumenzeu ca e atotputernic? Atunci de ce nu intelegi ca El poate sa rezolve orice problema si pierzi timp ingrijorandu-te? Nu ti-a aratat ca e atotstiutor? Atunci de ce crezi ca nu te intelege, sau nu-ti e alaturi? Exemplele pot continua. Nu intelegem pentru ca nu vrem. Si minunile trec pe langa noi lasandu-ne reci. Intelege deci binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos. Asta inseamna crestere si a fi constient mereu ca a trai cu Hristos e un privilegiu, o onoare, fiecare moment trebuie pretuit, folosit spre crestere si spre adancire in asemanare cu El. Nu lasa sa treaca pe langa tine minunile Lui. Cum vom fi dupa saptamana asta? La fel ca ucenicii dupa prima inmultire a painilor? Sau vom fi o treapta mai sus in intelegerea si constientizarea binecuvantarii de a-L cunoaste pe Hristos?
3. INCREDE-TE in binecuvantarea de a-L cunoaste pe Hristos . Asta nu mai scrie in text, dar este rezultatul celor doua ganduri de mai sus. A-L cunoaste pe Hristos inseamna a trece peste orice obstacol, inseamna biruinta in incercare inseamna speranta in descurajare, inseamna pace in furtuna, inseamna bucurie in intristare. Adu-ti aminte ca Il cunosti pe Hristos, si, mai mult, ca esti cunoscut de El, atunci cand treci prin momente dificile, si ai incredere in asta. Vei primi aceasta incredere in momentul in care vei cauta sa intelegi si sa imparti cu ceilalti binecuvantarea de a-L cunoaste pe El.
Fiti binecuvantati, dragii mei, si fie ochii nostri deschisi, si mintile noastre preocupate de a creste privind si pastrand in inimile noastre, asemeni Mariei alta data, minunile deoasebite de care Dumnezeu ne face parte chiar in aceste zile. Sa cautam deci sa nu ramanem la fel in urma lor. Imparte, intelege, si crede!
Binecuvantari vesnice,
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu