Doamne, Doamne...

"De ce-Mi ziceti "Doamne, Doamne!" si nu faceti ce spun Eu?" (Luca 6.46) Era intrebarea cu care Domnul Isus incepea o noua pilda prin care avea sa-si confrunte din nou auditoriul. Urmeaza deci Pilda celor doi constructori de case. Desi Biblia o numeste Pilda celor doua case, eu am intitulat-o astfel pentru ca as vrea sa va indrept atentia asupra celor doua persoane care construiesc. Nu constructia in sine a fost problema care a dus la prabusire, ci locul, sau temelia pe care a fost zidita. Mi-am adus aminte de o veche expresie care spune: "Drumul spre iad e pavat cu bune intentii". Si probabil ca cel ce a zidit pe nisip nu si-a facut o casa nici mica nici urata, ci cred ca a investit in aspect, in confort, in dimensiunile constructiei. Dar asta nu a fost de-ajuns. A preferat sa se scuteasca de sapaturi in stanca, ciopliri, de carat materiale pe munte, sau apa pentru mortar. Astia sunt oamenii care asculta Cuvantul dar nu il implinesc, si cu imaginea unui astfel de om ii aseamana Domnul Isus. Cel ce vrea sa implineasca insa, are de munca :) A trece de la ascultare la implinire inseamna de cele mai multe ori efort, sudoare, consum, cheltuiala, si poate rezultate obtinute intr-un timp mai indelungat. Si apropo de asta, multi isi construiesc casele pe nisip din lipsa de rabdare. Le-ar place sa aiba rezultate imediate si sa se mute in noua casa in doua luni...sa aiba succes in lucrare in cel mai scurt timp, sa scoata bani cat mai repede din afacerea lor. Chiar daca asta impune pretul riscului unei temelii ascunse in nisip, rezultatele sunt de cele mai multe ori mult mai rapide, si poti iesi pe plaja la soare cu un pahar de suc in mana pana cand vecinul tau care construieste pe stanca inca nici nu si-a terminat de zidit parterul. Totusi, lipsa rabdarii s-ar putea sa te coste la un moment dat prabusirea. Si nu orice fel de prabusire, ci una mare (vs.49). Daca auzi si nu faci...te prabusesti si se va intampla cand vei credea ca ai mai mare succes. Cel ce asculta insa si implineste, urmand pas cu pas drumul jertfei care costa sapand adanc in stanca, investeste in statornicie si in putere in ziua incercarii. "A venit o varsare de ape si s-a napustit sivoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, caci era zidita pe stanca!" (vs.48)

De ce spune Domnul Isus ca cei ce il numesc Domn dar nu fac ceea ce spune El se aseamana cu cel ce a zidit pe nisip? Simplu: pentru ca acesti oameni sunt bine doar la suprafata. Totul tine de aparenta. El e doar domnul buzelor lor, dar inima lor nu-L recunoaste ca Domn. Ceea ce nu se vede este ceea ce te sustine sau te tradeaza in ziua atestarii autenticitatii relatiei tale cu Dumnezeu. Partea de interior, de "camaruta", de "in ascuns", de partasie personala, de sapare adanca in stanca, de adancire in Cuvant si ascundere in Dumnezeu este cea care conteaza. Rezultatele se vad in ziua incercarii si ele nu se masoara in popularitate si nu sunt evaluate de oameni. Cei ce isi justifica lucrarea prin aprecieri umane, sunt nimic mai mult decat ziditori pe nisip...Cei a caror lucrare o justifica Dumnezeu, sunt cei ce s-au adancit in Stanca, atunci cand altii cautau sa se afirme...

Deci, "Doamne, Doamne"? Sa ne gandim putin daca El isi recunoaste numele rostit de buzele noastre... Domnul nu va fi cinstit de o denumire rostita doar de pe buze. Asta este doar o forma de a ne osandi singuri. Dar daca va fi cinstit si sfintit mai intai in inimile noastre ca Domn, buzele noastre doar vor imbraca in cuvinte ceea ce nu putem descrie ca inseamna El pentru noi. Iar ziua incercarii nu ne va clinti... Ascultati deci, si impliniti...sau nu-L mai numiti Domn...alegerea e a fiecaruia!

Binecuvantari vesnice,

radusamuel

P.S. Inaltati in rugaciune si un gand pentru cei ce si-au pierdut casele in aceste zile in Japonia...de aici mi-a venit gandul de azi... Si daca cumva sunt printre ei si frati de-ai nostri carora sivoiul le-a luat casele la propriu, sa faca Dumnezeu ca in momentele astea de sivoi spiritual casa inimii lor sa ramana neclintita pe Stanca!