Vino in ajutor, Doamne, caci se duc oamenii evlaviosi, pier credinciosii dintre fiii oamenilor. Oamenii isi spun minciuni unii altora, pe buze au cuvinte inselatoare, vorbesc cu inima prefacuta... sunt cuvintele cu care David incepe Psalmul 12.
"Evlavie" si "neprihanire" erau doua cuvinte care mi-era tare greu sa mi le explic cand eram mic, si citeam Biblia. Curios, pentru ca recent am avut de pregatit un cuvant pe tema evlaviei, am cautat definitia ei in Dex. Si aceasta suna cam asa: Evlavie = Sentiment religios manifestat printr-o scrupuloasă îndeplinire a practicilor bisericești; cucernicie. ♦ Fig.Comportare respectuoasă și admirativă față de cineva sau de ceva.
Interesant nu? adica privind un om din exterior, il putem considera evlavios pe acela care indeplineste tot ceea ce tine de "randuielile" bisericesti. Cu toate astea, noi, cei care-L cunoastem pe Dumnezeu, intelegem ca lucrul asta trece de aparente, altfel ramanand o simpla "forma de evlavie" careia ii tagaduim puterea. Astfel ca, intr-un oarecare sens un pic mai profund, putem defini evlavia mai pe intelesul nostru prin "a-L lua in serios pe Dumnezeu". Omul evlavios, va fi deci cel care Il va lua pe Dumnezeu in serios in toate aspectele Sale. Omul acela va sti cu cine are de-a face atunci cand se va raporta la Dumnezeu in practicile sale. Altfel tot ceea ce face va fi doar o forma de evlavie. Cum recunosti un om evlavios? El Il va lua pe Dumnezeu in serios in studiul Scripturii, in viata lui de rugaciune, in viata lui de zi cu zi, in marturia lui inaintea celorlalti! Omul acela va predica doar dupa ce s-a adancit el mai intai in Cuvant, el va sti ca in fiecare zi se afla sub privirea lui Dumnezeu si va trai in consecinta, pentru ca luandu-L in serios pe Dumnezeu va sti ca El este sfant, drept, si asa mai departe.
Cum recunosti un om evlavios? Rezultatul vietii sale traite in evlavie este PUTEREA! Ceilalti implinitori de ritualuri, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea, sunt buni doar de trecut in dictionar, dar nu in cartea vietii... Tu din care categorie faci parte?
E simplu, si la fel de usor iti poti analiza si tu viata. Poate e momentul sa te decizi sa-L iei in serios pe Dumnezeu, daca nu ai facut-o pana acum. Uita-te la viata ta de rugaciune, de citire a Bibliei, la ravna pentru evanghelizare, la dragostea ta de Biserica, la seriozitatea cu care Il tratezi pe Dumnezeu. Sa inteleg ca nu sti cu cine ai de-a face? Nu cred...majoritatea celor ce cititi aceste randuri ati auzit macar o predica, altii ati crescut in Biserica, altii chiar indepliniti anumite randuieli bisericesti numindu-le "slujire" ca sa sune oarecum mai "sacru"...dar Il luati in serios oare cu adevarat pe Dumnezeu?
Ne culcam tarziu si obositi, si ne trezim atat de devreme incat sa nu intarziem la servici. De unde timp de partasie, si atunci de unde traire inaintea celorlalti?
"Sa stiti ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu, avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea!" (2Timotei3.1-5)
Nu ca ne inscriem tot mai multi in categoria asta de oameni? Si atunci, de unde putere? Dam intr-una vina pe biserica, pe vremuri, pe lipsa de bani, pe orice altceva, numa nu L-am lua pe Dumnezeu in serios. Ar fi greu sa punem ceasul sa sune maine o ora mai devreme pentru partasie?Nu! Dar nu vrem! Il schimbam pe Dumnezeu pe o ora de somn. Lasa ca mergem duminica la biserica, si atunci daca ne trezim dimineata la timp si seara plecam mai devreme ca luni mergem la lucru. Forma...si atat! Dar puterea? Ce ne atesta trairea noastra "evlavioasa" daca nu puterea ce izvoraste dintr-o astfel de viata autentica? De ce doar aparentele ne preocupa, fara sa conteze Temelia si adancirea in aceasta?
Se duc oamenii evlaviosi...asta e... ne impacam cu ideea? O, nu, David nu zice asta, ci: "Vino in ajutor, Doamne!" si la asta suntem chemati sa spunem toti: amin! Si sa privim in dreptul nostru si sa luam hotararea de a-L lua pe Dumnezeu in serios de azi. Daca iei hotararea asta acum, ai grija sa faci ceva in privinta asta ca ea sa nu moara odata cu incheierea articolului astuia. Incepe printr-o rugaciune ca cea a lui David si spune: "Doamne, de azi as vrea sa te iau in serios. Insa ma stiu atat de bine incat imi dau seama ca nu voi fi in stare sa-mi duc hotararea la capat. De aceea, VINO IN AJUTOR, DOAMNE! Si fa reala trairea mea evlavioasa! Adanceste-ma in cunoasterea de Tine si atest-o prin puterea Ta!" Apoi cauta sa te preocupe asta in timpul tau zilnic de partasie. Treci de la "bolboroseli standard" de cateva secunde in pripa la rugaciuni reale pe genunchi, la lacrimi in reverenta. Cauta sa studiezi Biblia si sa meditezi la continutul ei aplicandu-l zilnic.
Nu uita cu cine ai de-a face! Gata cu prefacatoria ca totul e bine cum e. Ia-L in serios...sau renunta la El dar atunci sti urmarile (care de altfel sunt aceleasi si pentru starea de fata). El nu se joaca, n-o face nici tu...
Binecuvantari vesnice, si PUTERE...din nou...
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu