Stiu, trebuia sa scriu despre secretele rugaciunii ascultate si stiu si ca e miercuri, dar trebuie sa va spun asta:
„Voi vesti Numele Tau fratilor mei si Te voi lauda in mijlocul
adunarii!”
(Ps.22:22)
Si in multe alte locuri in Psalmi, autorii lor
declara lucrul acesta. Ce chemare extraordinara, sau ce lucru intelept sa
intelegi ca ai fost creat pentru a-l lauda pe Dumnezeu. Acesta este in
definitiv scopul pentru care am fost creati. Problema este ca noi am uitat
lucrul asta iar adunarile noastre incep sa devina tot mai lipsite de oameni
care sa laude pe Dumnezeu in mijlocul lor. Si nu, nu vorbesc despre cei ce
canta, pentru ca probabil jumatate dintre cititori (adica 2, ca de obicei vreo
4 imi citesc postarileJ))
deja se gandesc la adunarile de la sate care nu au nicio vina ca au ramas fara
cor sau fanfara, de multe ori si fara „program impodobit” cu cantari si poezii
pentru ca toti tinerii au plecat la oras. Nu, nu la asta ma refer. Sunt multe
adunari mari, cu coruri, orchestre, grupuri care ar trebui sa conduca in
inchinare, si totusi privindu-le te intrebi daca cineva mai lauda acolo pe
Dumnezeu. Si nu, nu numai la cantare ma refer. De fapt, versetul nu vorbeste
despre lauda prin cantare, ci despre lauda in general. Modalitatea de a-l lauda
pe Dumnezeu o alegi tu, potrivit cu abilitatea cu care El te-a inzestrat. Lucrul
acesta se subintelege. Nu am de gand sa incurajez pe nimeni sa iasa in mijlocul
adunarii si sa cante plin de zel o cantare daca nu are darul de a canta. Si
nici sa recite o poezie daca s-a nascut balbait. Dar cu siguranta fiecare am
fost inzestrati cu cel putin o abilitate prin care putem sa-l laudam pe
Dumnezeu.
Revenind insa, postarea mea de azi vrea doar sa
zgaltaie pe de-o parte putin fenomenul de „slujire la norma” pentru ca trebuie sa avem „program”
si poate, pe de cealalta parte pe unii din cei ce stau in banca comozi (sau nu stiu cat de comozi),
si care-si tin gura inchisa in mijlocul adunarii considerand asta o dovada de „smerenie”
cand de fapt motivul este indiferenta, rusinea sau chiar mandria.
Deci. Realizand si pornind de la faptul ca toti am
fost creati ca sa aducem slava lui Dumnezeu, si intelegand ca nu este context
mai potrivit pentru a-L lauda pe Dumnezeu decat in ”adunarea celor neprihaniti”
care simt si inteleg la fel, si care se pot uni in lauda si o pot amplifica, si,
o, cum ar trebui sa explodeze adunarile noastre in lauda la adresa unui astfel
de Dumnezeu ca al nostru! Dar, revenind, realizand toate astea te intreb:
Ce te impiedica sa-i
aduci lauda lui Dumnezeu in mijlocul adunarii?
Si
am sa-ti dau si cateva raspunsuri, iar tu te vei identifica cu cel potrivit tie:
1.
Rusinea – (sau
falsa smerenie) Asta
e cea mai intalnita. Si are de cele mai multe ori la baza o autoevaluare
complet eronata de genul: „eu nu pot” „eu las pe altii ca-s mai buni” Desigur,
spunem ca implinim principiul darii de intaietate. Si de atata intaietate ce ne
dam nu mai iese nimeni in fata. Pai daca Dumnezeu ar fi asteptat lauda numai de
la oamenii super dotati i-ar fi mantuit numai pe ei. In plus, El are un cer
intreg care il lauda intr-o armonie perfecta si fara gresala. De fapt cred ca e si gresit
spus: autoevaluare. Este de fapt evaluarea celui rau, pe care tu ti-ai
insusit-o dandu-i castig de cauza in batalia pe care o duce pentru a-L priva pe
Dumnezeu de lauda care i s-ar cuveni din gura ta. Iar tu ti-ai insusit acest
gand, desigur foarte convingator, dar total nebiblic ca e mai bine sa taci. Te
avertizez insa ca in ochii unui Dumnezeu indreptatit sa fie gelos de purtarea
ta, lucrul acesta nu va ramanea fara consecinte pentru ca lauda I se cuvine!
Nu e optionala. Domnul Isus insusi spune ca „de
oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, in acest neam preacurvar si
pacatos, Se va rusina si Fiul omului, cand va veni in slava Tatalui Sau
impreuna cu sfintii ingeri." (Marcu 8:38) Si poate mai concludent spune Psalmul 2 „Dati cinste Fiului ca sa nu se manie” Trebuie sa intelegi ca in momentul in care Il privezi pe
Dumnezeu de lauda pe care ar trebui sa si-o ia, pacatuiesti. Vei spune: „dar
eu Il laud pe Dumnezeu inlauntrul meu. Poate ca in afara nu schitez nimic, dar
inauntru clocotesc ”. Sunt sigur ca lucrul asta nu se poate. Dar chiar
de-ar fi asa, te faci vinovat de pacatul neimpartasirii motivelor tale de lauda
cu cei care la randul lor, motivati de marturia ta ar izbucni in lauda la
adresa lui Dumnezeu. Nestiind n-au cum s-o faca.
„Mi-e
rusine sa ies in fata cand vad atatia oameni in biserica” – asta-i replica
mea preferata. Am impresia ca-mi ies bube instant cand o aud. Cum sa spui asa
ceva? Stii Cine chiar a indurat rusine? Stii Cine a indurat scuipaturi, palme
si rani? Stii Cine te-a iubit pana la moarte, si inca moarte de cruce? Stii
bine! Aia a fost rusine. Si Lui nu i-a fost rusine,purtand rusinile tale ca sa
traiesti tu astazi! Si tu sa nu-L lauzi? Tu te-ai ierta in locul Lui? Cand iesi
in fata bisericii uita-te bine! Stii ce sunt toti oamenii care iti stau in fata
atunci cand te ridici in fata lor sa-L lauzi pe Dumnezeu? Sunt fratii tai care
au trecut prin aceleasi lucruri ca si tine! De ce sa-i privesti ca pe niste straini? Din potriva, ei sunt POTENTIALUL DE AMPLIFICARE al laudei tale la adresa lui
Dumnezeu! Ei se vor uni cu tine in lauda! Asa zisa rusine insa, e doar ispita celui rau.
2.
Mandria.
Desigur nerecunoscutaJ Ea poarta cel mai des denumirea de: dezamagiri
anterioare. Astea iara-s frecvente. Ti-a zis cineva ceva la un moment dat, si
de atunci asa marcat ai ramas ca nu mai esti in stare sa-l lauzi pe Dumnezeu in
public. Na, tare buna scuza asta.
Lucrul asta se poate intampla din
doua motive:
1.Cel care ti-a spus a avut dreptate in ce ti-a spus iar tu esti prea
orgolios sa accepti. De exemplu: chiar n-ai voce. Accepta asta si nu mai
canta, sau canta cand esti singur ca nu
se va putea nimeni uni cu tine in inchinare cand le zgarii urechile. Nu-i poti
condamna ca te-au sfatuit s-o lasi mai moale cu cantatul. Lasa orgoliul
de-oparte. Si daca cei ce ti-au spus-o, ti-au spus-o intr-un fel nepotrivit,
iarta-i! Ca inseamna ca i-ai adus intr-o stare de exasperare neintelegand
singur pana atunci. Dar nu pierde vremea, ca nu e cantarea singurul mod de-al
lauda pe Dumnezeu. Fiecare zi a ta trebuie sa se incheie cu o marturie a maretiei
lui Dumnezeu manifestata pentru tine in ziua respectiva. Ai motive de lauda! Si
trebuie sa-L lauzi! Marturiseste-L!
2. Cel ce ti-a spus-o, ti-a spus-o din invidie, sau din rautate ca sa-ti
distruga slujirea, sau din nebagare de seama (fara sa vrea neaparat) iar tu
esti din nou prea orgolios ca sa treci peste: „deci pana nu vine sa-si ceara iertare (+
o lista de alte pretentii)...eu nu mai slujesc.” De parca lui ii slujeai... Adevarul dureros e ca de fapt, poate fara sa stii chiar, iti slujeai tie... Atitudinea asta are mult de spus despre felul in care era facuta
slujirea ta pana la momentul respectiv, si de cat era de bine directionata
slujirea ta catre lauda la adresa lui Dumnezeu. Ai grija, spre cine
directionezi lauda ta. La momentul asta trecem foarte bine la urmatorul motiv
care te poate impiedica sa-L lauzi pe Dumnezeu in mijlocul adunarii:
3.
Pacatul. Si
acum ma refer la o situatie mai dificila. Tratam doua aspecte:
1. Poate fi
pacatul in care chiar acum traiesti. Intelegi ca este rau, gresit,te simti
vinovat si da, este normal sa nu iesi in
fata bisericii laudand pe Dumnezeu cand viata ta-L rastigneste zilnic. Dar pe
de alta parte nici nu faci nimic in sensul asta. Aici e problema. Te complaci
in starea ta de pacat desi parca ai dori sa-L poti lauda in curatie, dar cel
rau vrea sa crezi ca nu poti sa te lasi de viata care o traiesti. Ei bine, cu
fiecare zi care trece astfel, in loc sa-ti aduni o comoara de lauda, „cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se
pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii
dreptei judecati a lui Dumnezeu”. (Romani
2.5) Pune deci capat vietii de pacat printr-o rugaciune de pocainta si un act
de credinta. Apoi lasa-L sa-ti schimbe viata si incepe sa-L lauzi! Nu e nimic mai
maret ca lauda la adresa Lui Dumnezeu in urma izbavirii. Foarte reale sunt
cuvintele cantarii care spune ca „nici ingerii nu canta ca acei din valea
plangerii” Cantarea celui salvat e melodia Lui preferata. El i-a dat tonul
si a facut-o posibila! Opreste-te, intoarce-te si lauda-L!
2. Sunt altii care datorita unui
pacat s-au retras din slujire, s-au pocait sincer dar le e greu sa se mai
intoarca. Daca pacatul
tau a fost ascuns (adica nu a stiut nimeni de el) atunci e mai simplu. Daca ai
fost sincer in pocainta ta si ai primit eliberarea, incepe sa-L lauzi din nou
pe Dumnezeu! Odata cu iertarea, Hristos te si despovareaza de vinovatie si te
invredniceste sa-L lauzi din nou (Evrei 9:13-14). Orice alta vinovatie ulterioara iertarii este
ispita celui rau care ar vrea sa te tina in continuare neroditor. Daca Hristos
te-a iertat, iarta-te si tu! Si nu te mai lasa coplesit de vinovatia unor
pacate iertate de El! E timplul sa Il lauzi ca a facut-o! Daca insa a fost
public, adica adunarea a cunoscut pacatul tau si caderea ta, e un pic mai
dificil. Aici intervine factorul uman si trecem la ultima cauza, care este una
pe jumatate exterioara.
4.
Parerea
celorlalti. Acum, asta e e chiar sensibil. Chiar si biblia ne invata
sa nu fim pricina de poticnire pentru fratii nostri. Desi adunarea ar trebui sa
poata ierta si trece peste pacatul tau in momentul in care tu l-ai recunoscut
te-ai pocait sincer, in cele mai multe cazuri nu se intampla asa. Daca esti
parte dintr-o biserica din prima categorie, da slava Domnului. Sunt putine. Cei
mai multi insa, in slabiciunea lor umana te vor privi prin prisma a ceea ce ai
facut, de fiecare data cand vei sta in fata lor, si nu-i vei mai putea conduce
in lauda. Nu este treaba ta sa-i condamni, pentru ca tu i-ai adus in situatia
asta fata de tine. Este o lupta grea si pentru ei sa poata trece peste gresala
ta, si nu toti o pot duce. Nu crede ca ei se gandesc neaparat la asta si ca iti
sunt dusmani. Dar cel rau nu doarme si le va sopti ce ai facut de fiecare data
cand se vor uita la tine. Asta face el si in fata lui Dumnezeu, te acuza si ma
acuza zilnic; nu crede ca-i va scuti pe oameni. Astfel ca, decat sa se poticneasca in tine, mai
bine nu mai iesi in fata lor. Totusi, nu cred ca voia lui Dumnezeu este sa
ramai in banca dupa ce te-ai pocait. Tu trebuie sa continui sa il lauzi! Sunt
sigur ca este biblic faptul ca Dumnezeu trebuie sa-si primeasca slava din orice suflet
salvat si iertat! Ce e de facut atunci? Cere in rugaciune primul rand
calauzirea lui Dumnezeu si lasa-te indrumat de El. El te va calauzi spre un
context potrivit in care vei putea din nou sa-L lauzi unindu-te cu cei ce te
asculta. Poate schimbandu-ti slujirea sau chiar biserica. Nu te ingrijora, El
va netezi cararile tale, dar nu te resemna! Cauta si doreste-ti sa-L lauzi, si
cere-I s-o poti face din nou!
Inchei aici. Stiu, a fost lung. Daca ai ajuns pana
la cuvintele astea esti unul din eroii care au rezistat pana la capat. Ma rog
insa ca lauda la adresa Dumnezeului care o merita si Caruia I se cuvine sa nu
conteneasca in adunarile Lui. Si ma rog ca citind randurile astea sa te simti
inviorat si plin de pasiune sa-L lauzi din nou, sau sa incepi sa-L lauzi daca
nu ai facut-o pana acum. Public! Iar lauda ta la adresa Lui sa fie molipsitoare
pentru toata adunarea. Cred ca trezirea va incepe atunci cand vom intelege din
nou ca am fost creati pentru a-I aduce glorie lui Dumnezeu in serviciile
bisericesti si nu a ne gadila noua gusturile (fie ele cat de artistice), atunci cand centrul inchinarii noastre va redeveni El si ceea ce merita El; Si cand adunarile noastre vor izbucni din nou
in adorare sincera dintr-o inima curata inaintea Dumnezeului sfant pe care in
nebunia noastra parca am obosit sa-L mai laudam uitand cine este El cu adevarat. Daca
deocamdata tace, nu inseamna ca gandeste ca noi si ca ne aproba, ci doar ca mai are indurare. E
timpul sa se schimbe ceva. Hai sa fim noi primii...
Binecuvantari vesnice,
radu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu