Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu. A dat afara pe toti cei ce vindeau si cumparau in Templu, a rasturnat mesele schimbatorilor de bani si scaunele celor ce vindeau porumbei, si le-a zis: “Este scris: ‘Casa Mea se va chema o casa de rugaciune.’ Dar voi ati facut din ea o pestera de talhari.”
Matei 21:12-13
Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu... Da, si oamenii il numeau asa. “Templul Domnului, Templul Domnului...” (Ier. 7.4) Cu toate acestea, Dumnezeu nu se mai simtea acasa acolo de-o vreme buna. Sigur, daca ar fi fost intrebati, orice iudeu ar fi spus: Dumnezeu este Stapanul acestei Case. Cu toate acestea, cei ce pusesera “stapanire” pe ea erau oamenii. Cu totii stiti povestea celor ce vindeau in Templu. Rolul lor era acela de a veni in “ajutorul” celor ce calatoreau din departari sa-si aduca jertfele la Ierusalim. Pentru a-i scuti de a cara animalele de jertfa cu ei de la distante mari, existau oameni care vindeau acolo animale pentru jertfa: porumbei, miei, etc... Asta ar fi fost un aspect... Insa, pretul era cu mult peste valoarea unui porumbel sau animal in mod normal. Facusera din asta o afacere, si inca foarte prospera. Daca veneai de la distante mai scurte, insa, si faceai “gresala” sa aduci din turma ta un animal pentru jertfa, aveai “surpriza” sa afli, atunci cand ajungeai la Templu, ca nu e bun. Are un defect sau ceva ce tu n-ai observat, asa ca ti se zicea: “Mielul tau nu e fara cusur. Ca sa te scutim de un drum pana acasa, uite, lasa mielul asta aici, si cumpara unul de la noi mai ieftin. Astia sunt testati, verificati, sigur nu dai gres cu ei in a aduce o jertfa placuta lui Dumnezeu.” Asa ca, lasai mielul, cumparai altul “mai ieftin”, iar mielul tau era vandut urmatorului “client”. La fel cu schimbatorii de bani in ”moneda Templului.”
O, de cate ori nu le spusese Dumnezeu ca nu sange de taur si miei doreste El, ci o inima taiata imprejur. Nu jertfe in detrimentul ascultarii.... Dar ei intrecusera acum cu mult masura... Facusera din Templu un loc al schimburilor, desi Templul lui Dumnezeu trebuia sa fie un loc al schimbarii. Chiar daca isi pastrase denumirea, in acceptiunea lor Templul nu mai era de mult “al Domnului”. Era afacerea lor... Apoi: “O casa de rugaciune...” Ce contrast izbitor intre “rugaciunea fierbinte a celui neprihanit” (Iacov 5.16) si “raceala unei pesteri de talhari”.
Chiar...“pestera de talhari” era locul unde raufacatorii se adaposteau si isi ascundeau prada, lucrurile furate, sau alte lucruri care constituiau rodul nelegiuirii lor. Dure cuvinte, chiar simpla asemanare cu o pestera a Casei lui Dumnezeu si cu niste talhari a celor ce o administrau. Totusi, expresia aceasta nu o auzim pentru intaia data la Domnul Isus. Nu stiu cati ati avut curiozitatea sa cautati in Biblie lucrul acesta, dar expresia asta s-a auzit intaia data din gura lui Dumnezeu Tatal. Ieremia este proorocul “privilegiat” s-o transmita mai departe intr-o mustrare teribila la adresa poporului lui Dumnezeu cu mult timp in urma (mie mi se pare insa destul de actuala...) :
3“Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Indreptati-va caile si faptele, si va voi lasa sa locuiti in locul acesta.’ 4 Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare zicand:’ Acesta este Templul Domnului, Templul Domului!’ 5Caci numai daca va veti indrepta caile si faptele, daca veti infaptui dreptatea unii fata de altii, 6daca nu veti asupri pe orfan si pe vaduva, daca nu veti varsa sange nevinovat [...] 8Dar iata ca voi va hraniti cu nadejdi inselatoare, care nu slujesc la nimic.9Cum? furati, ucideti, preacurviti, jurati stramb, aduceti tamaie lui Baal, mergeti dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti! 10Si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea, in Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu si ziceti: “Suntem izbaviti!”... ca iarasi sa faceti toate aceste uraciuni! 11Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o pestera de talhari inaintea voastra?” “Eu insumi vad lucrul acesta!” zice Domnul. (Ieremia 7)
Ajungem la noi, si la Casa Domnului. Oare mai e pentru noi cu adevarat Casa Domnului? Ne mai comportam in ea ca in prezenta Lui? Il recunoastem ca Stapan? Inaintea cui ajunsese Templul o pestera de talhari? Inaintea lui Domnului? Nu! Inaintea oamenilor care se purtau in el ca intr-un astfel de loc mizerabil! Nu Dumnezeu Isi schimbase conceptia, ci oamenii. Totusi, de pe buzele lor se auzea mereu “Templul Domnului”. Casa lui Dumnezeu! Dar o tratau ca pe o pestera de talhari. Faceau toate mizeriile in rest, apoi veneu in Templu, spuneau “Suntem izbaviti” si plecau sa savarseasca aceleasi fapte mizerabile.
Cum vi se pare ca tratam noi Biserica? V-am spus ca pestera de talhari era locul unde raufacatorii isi ascundeau rezultatele nelegiuirilor lor. Nu suntem noi cei care de atatea ori am savarsit atatea fapte mizerabile iar apoi am venit duminica in Templu si “le-am ascuns” sub ipocrizia unei “feţe de pocait”, ne-am hranit cu “nadejdi inselatoare” ca “suntem izbaviti” daca spunem o rugaciune, pentru ca apoi sa ne intoarcem la viata si obiceiurile noastre de talhari?
Cititi si vedeti ca nu doar “crima si preacurvia” sunt trecute in lista de mai sus. Furtul (sub toate aspectele lui), juramantul stramb, inchinarea la idoli (sub toate aspectele ei contemporane binecunoscute) etc. Faptul ca altul sta mai prost ca tine, nu te absolva. Nu cred ca e vorba de o lista anume, ci de PACAT in sine. De viata in pacat si joaca cu Dumnezeu.
“Templul Domnului!, Templul Domnului!” ... Ce ipocrizie. (Apropo, noi nici macar respectul asta formal nu-l mai avem...care Casa Domnului? Noi merem la “BISE” ... “Bise” in sus, “bise” in jos, la “bapti”, la “penti”, tratam locul ala atat de familiar incat uitam cine-i Proprietarul si al Cui Nume este chemat peste casa aceea.) E Casa peste care e chemat Numele Lui, al Domnului ostirilor. Nici al meu, nici al tau. E Casa inchinata Lui! (Si uneori ne comportam in Casa Lui mai rau ca acasa la noi) Uitam cu Cine avem de-a face. El e Stapan acolo. Nu noi! Un astfel de comportament e o sfidare si o ofensa la adresa lui Dumnezeu!
Mai e pentru tine Casa Domnului un loc al schimbarii? Sau ai facut din el un loc al schimburilor avantajoase tie? Este pentru tine Casa Domnului? Sau ti se pare ca e afacerea ta, sau ceva ce-ti apartine, ceva ce poti decora cum vrei? E pentru tine Casa Domnului o casa de rugaciune asa cum “este scris”? Sau “inaintea ta” e o “pestera de talhari”? Ce e pentru tine Casa Domnului? Templul Domnului ostirilor...? Intreaba-te dincolo de primul raspuns care-ti vine sa-l dai din obisnuinta faptului ca vii de mic acolo.
Vreau doar sa va indemn sa redobandim respectul pentru Casa lui Dumnezeu. Felul in care te comporti in casa cuiva arata relatia ta cu el si masura de respect pe care i-o porti. “Pazeste-ti piciorul cand intri in Casa Domnului, si apropie-te mai bine sa asculti decat sa aduci jertfa nebunilor”. (Ecl 5.1) Nu e locul potrivit in care sa “calci stramb”, sau sa calci cum vrei.
Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu...la noi in biserica... scrieti voi, fiecare, continuarea...
Binecuvantari vesnice,
radu samuel
Matei 21:12-13
Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu... Da, si oamenii il numeau asa. “Templul Domnului, Templul Domnului...” (Ier. 7.4) Cu toate acestea, Dumnezeu nu se mai simtea acasa acolo de-o vreme buna. Sigur, daca ar fi fost intrebati, orice iudeu ar fi spus: Dumnezeu este Stapanul acestei Case. Cu toate acestea, cei ce pusesera “stapanire” pe ea erau oamenii. Cu totii stiti povestea celor ce vindeau in Templu. Rolul lor era acela de a veni in “ajutorul” celor ce calatoreau din departari sa-si aduca jertfele la Ierusalim. Pentru a-i scuti de a cara animalele de jertfa cu ei de la distante mari, existau oameni care vindeau acolo animale pentru jertfa: porumbei, miei, etc... Asta ar fi fost un aspect... Insa, pretul era cu mult peste valoarea unui porumbel sau animal in mod normal. Facusera din asta o afacere, si inca foarte prospera. Daca veneai de la distante mai scurte, insa, si faceai “gresala” sa aduci din turma ta un animal pentru jertfa, aveai “surpriza” sa afli, atunci cand ajungeai la Templu, ca nu e bun. Are un defect sau ceva ce tu n-ai observat, asa ca ti se zicea: “Mielul tau nu e fara cusur. Ca sa te scutim de un drum pana acasa, uite, lasa mielul asta aici, si cumpara unul de la noi mai ieftin. Astia sunt testati, verificati, sigur nu dai gres cu ei in a aduce o jertfa placuta lui Dumnezeu.” Asa ca, lasai mielul, cumparai altul “mai ieftin”, iar mielul tau era vandut urmatorului “client”. La fel cu schimbatorii de bani in ”moneda Templului.”
O, de cate ori nu le spusese Dumnezeu ca nu sange de taur si miei doreste El, ci o inima taiata imprejur. Nu jertfe in detrimentul ascultarii.... Dar ei intrecusera acum cu mult masura... Facusera din Templu un loc al schimburilor, desi Templul lui Dumnezeu trebuia sa fie un loc al schimbarii. Chiar daca isi pastrase denumirea, in acceptiunea lor Templul nu mai era de mult “al Domnului”. Era afacerea lor... Apoi: “O casa de rugaciune...” Ce contrast izbitor intre “rugaciunea fierbinte a celui neprihanit” (Iacov 5.16) si “raceala unei pesteri de talhari”.
Chiar...“pestera de talhari” era locul unde raufacatorii se adaposteau si isi ascundeau prada, lucrurile furate, sau alte lucruri care constituiau rodul nelegiuirii lor. Dure cuvinte, chiar simpla asemanare cu o pestera a Casei lui Dumnezeu si cu niste talhari a celor ce o administrau. Totusi, expresia aceasta nu o auzim pentru intaia data la Domnul Isus. Nu stiu cati ati avut curiozitatea sa cautati in Biblie lucrul acesta, dar expresia asta s-a auzit intaia data din gura lui Dumnezeu Tatal. Ieremia este proorocul “privilegiat” s-o transmita mai departe intr-o mustrare teribila la adresa poporului lui Dumnezeu cu mult timp in urma (mie mi se pare insa destul de actuala...) :
3“Asa vorbeste Domnul ostirilor, Dumnezeul lui Israel: ‘Indreptati-va caile si faptele, si va voi lasa sa locuiti in locul acesta.’ 4 Nu va hraniti cu nadejdi inselatoare zicand:’ Acesta este Templul Domnului, Templul Domului!’ 5Caci numai daca va veti indrepta caile si faptele, daca veti infaptui dreptatea unii fata de altii, 6daca nu veti asupri pe orfan si pe vaduva, daca nu veti varsa sange nevinovat [...] 8Dar iata ca voi va hraniti cu nadejdi inselatoare, care nu slujesc la nimic.9Cum? furati, ucideti, preacurviti, jurati stramb, aduceti tamaie lui Baal, mergeti dupa alti dumnezei pe care nu-i cunoasteti! 10Si apoi veniti sa va infatisati inaintea Mea, in Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu si ziceti: “Suntem izbaviti!”... ca iarasi sa faceti toate aceste uraciuni! 11Este Casa aceasta peste care este chemat Numele Meu o pestera de talhari inaintea voastra?” “Eu insumi vad lucrul acesta!” zice Domnul. (Ieremia 7)
Ajungem la noi, si la Casa Domnului. Oare mai e pentru noi cu adevarat Casa Domnului? Ne mai comportam in ea ca in prezenta Lui? Il recunoastem ca Stapan? Inaintea cui ajunsese Templul o pestera de talhari? Inaintea lui Domnului? Nu! Inaintea oamenilor care se purtau in el ca intr-un astfel de loc mizerabil! Nu Dumnezeu Isi schimbase conceptia, ci oamenii. Totusi, de pe buzele lor se auzea mereu “Templul Domnului”. Casa lui Dumnezeu! Dar o tratau ca pe o pestera de talhari. Faceau toate mizeriile in rest, apoi veneu in Templu, spuneau “Suntem izbaviti” si plecau sa savarseasca aceleasi fapte mizerabile.
Cum vi se pare ca tratam noi Biserica? V-am spus ca pestera de talhari era locul unde raufacatorii isi ascundeau rezultatele nelegiuirilor lor. Nu suntem noi cei care de atatea ori am savarsit atatea fapte mizerabile iar apoi am venit duminica in Templu si “le-am ascuns” sub ipocrizia unei “feţe de pocait”, ne-am hranit cu “nadejdi inselatoare” ca “suntem izbaviti” daca spunem o rugaciune, pentru ca apoi sa ne intoarcem la viata si obiceiurile noastre de talhari?
Cititi si vedeti ca nu doar “crima si preacurvia” sunt trecute in lista de mai sus. Furtul (sub toate aspectele lui), juramantul stramb, inchinarea la idoli (sub toate aspectele ei contemporane binecunoscute) etc. Faptul ca altul sta mai prost ca tine, nu te absolva. Nu cred ca e vorba de o lista anume, ci de PACAT in sine. De viata in pacat si joaca cu Dumnezeu.
“Templul Domnului!, Templul Domnului!” ... Ce ipocrizie. (Apropo, noi nici macar respectul asta formal nu-l mai avem...care Casa Domnului? Noi merem la “BISE” ... “Bise” in sus, “bise” in jos, la “bapti”, la “penti”, tratam locul ala atat de familiar incat uitam cine-i Proprietarul si al Cui Nume este chemat peste casa aceea.) E Casa peste care e chemat Numele Lui, al Domnului ostirilor. Nici al meu, nici al tau. E Casa inchinata Lui! (Si uneori ne comportam in Casa Lui mai rau ca acasa la noi) Uitam cu Cine avem de-a face. El e Stapan acolo. Nu noi! Un astfel de comportament e o sfidare si o ofensa la adresa lui Dumnezeu!
Mai e pentru tine Casa Domnului un loc al schimbarii? Sau ai facut din el un loc al schimburilor avantajoase tie? Este pentru tine Casa Domnului? Sau ti se pare ca e afacerea ta, sau ceva ce-ti apartine, ceva ce poti decora cum vrei? E pentru tine Casa Domnului o casa de rugaciune asa cum “este scris”? Sau “inaintea ta” e o “pestera de talhari”? Ce e pentru tine Casa Domnului? Templul Domnului ostirilor...? Intreaba-te dincolo de primul raspuns care-ti vine sa-l dai din obisnuinta faptului ca vii de mic acolo.
Vreau doar sa va indemn sa redobandim respectul pentru Casa lui Dumnezeu. Felul in care te comporti in casa cuiva arata relatia ta cu el si masura de respect pe care i-o porti. “Pazeste-ti piciorul cand intri in Casa Domnului, si apropie-te mai bine sa asculti decat sa aduci jertfa nebunilor”. (Ecl 5.1) Nu e locul potrivit in care sa “calci stramb”, sau sa calci cum vrei.
Isus a intrat in Templul lui Dumnezeu...la noi in biserica... scrieti voi, fiecare, continuarea...
Binecuvantari vesnice,
radu samuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu