“1La Domnul găsesc scăpare! Cum puteţi să-mi spuneţi: “Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?” 2Căci iată, cei răi îşi încordează arcul, îşi potrivesc săgeata pe coardă ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. 3Şi când se surpă temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? 4Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc, şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor. 5Domnul cearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia. 6Peste cei răi plouă cărbuni, foc şi pucioasă, un vânt dogoritor, iată paharul de care au ei parte. 7Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea, şi cei neprihăniţi privesc faţa Lui.”
Psalmul 11
“Păi, David...Ce răspuns e ăsta? Noi vrem să te scăpăm şi tu... nu ne înţelege greşit... Noi nu-ţi vrem decât binele! De asta te-am îndrumat spre munţi. Unde poţi fi mai în siguranţă decât acolo? Eşti chiar absurd! Nu vezi? Eşti în pericol de moarte şi tu fabulezi teologie. Nu fi naiv! Acolo ai fi la adăpost...ia cel mai bun cal. Te va duce mai rapid ca o pasăre în zbor...”
Şi chiar aşa e! Cei care te îndrumă spre munţi nu sunt oameni rău intenţionaţi, ci oameni care te vor în siguranţă. Sunt oamenii care ţin la tine, a căror primă grijă e ca tu să fii la adăpost, şi care aleg aparent cea mai logică soluţie existentă în acel moment pentru a te proteja (uman vorbind). Cu siguranţă astfel de oameni l-au sfătuit şi pe împăratul David în primul verset.
Răspunsul lui? Ciudat, nu? În loc să ia cel mai rapid cal spre munţi, David răspunde: “Cum puteţi să-mi vorbiţi aşa? La Domnul găsesc eu scăpare!“ Cu alte cuvinte, Domnul este pentru mine ajutor şi adăpost. El este prima opţiune, şi singura la care apelez.
Ce lucru adânc... deşi să fugi în munţi era mult mai “palpabil”, era o variantă mult mai realistă, David alege opţiunea credinţei, şi a abandonării în mâna lui Dumnezeu în loc să-şi ia soarta în propriile-i mâini. Mai impresionant este însă faptul că ia această decizie într-un moment de criză acută. Ce mare lucru să poţi să gândeşti atât de lucid în momentul în care arcul stă încordat, săgeata e potrivită pe coardă şi nu şti din care parte va lovi, (vs2) temeliile stau să se surpe, iar cei din jurul tău îţi oferă o grămadă de alte soluţii mai sigure şi mai realiste decât a te încrede în Dumnezeu.
Cu toate acestea, atunci când David afirmă: “La Domnul găsesc scăpare!” el se baza pe câteva lucruri, pe care ni le relvă următoarele versete:
1. 1 1. 1 Dumnezeul lui este suveran peste situaţia prin care el trece! (vs.4) Citind acest verset ne putem da seama evident că luciditatea şi pacea din inima lui David se ancorează în cunoştinţa faptului că Dumnezeul său este autoritatea supremă: “Domnul Îşi are scaunul de domnie în ceruri” şi Lui nu-i este nimic ascuns “Ochii Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.” Cu alte cuvinte El ştie şi e în control. Nimic nu-L poate surprinde. El este deasupra celor ce ameninţă. Apoi,
2. 1 2. Dumnezeul lui este suveran peste persoana lui! (vs.5) Versetul cuprinde o subliniere tare interesantă. David foloseşte verbul “a urî” pentru a descrie atitudinea lui Dumnezeu faţă de cel rău, cel ce iubeşte silnicia. Deşi ideea care se deduce din acest verset este aceea de a pune în antiteză pe cel rău şi cel neprihănit din punctul de vedere al lui Dumnezeu, în mod aparent ciudat, David nu foloseşte verbul “a iubi” atunci când descrie atitudinea lui Dumnezeu faţă de cel neprihănit, ci paradoxal, verbul “a cerca” sau a pune la încercare. Versetul are două trimiteri. Una din ele ne duce în Geneza 22.1, la Avraam, (cel “pus la încercare de Dumnezeu” şi găsit credincios), iar cealaltă în Iacov 1.12, care spune astfel: “Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce va fi găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc!” Gândul mă duce, deci, la faptul că David înţelege bine ceea ce avea să scrie mai târziu apostolul Pavel în Romani 8.28. Dumnezeu este suveran peste persoana mea, şi faptul că trec prin încercare, este egal cu a fi iubit de El, şi implicit răsplătit de El dacă-I rămân credincios. Dacă El îngăduie aşa pentru a-mi testa caracterul, credinţa, sau vreo altă latură, eu am încredere şi respect decizia Lui, pentru că El este stăpân peste mine. El nu greşeşte, ci face asta pentru că mă iubeşte şi pentru un scop.
3. 3. 3. Dumnezeul lui este drept, şi iubeşte dreptatea! (vs7) Iată cea de-a treia subliniere, şi poate cea mai importantă dintre ele din punct de vedere uman. Ea vine în sprijinul deplin al primelor două. Asta pentru că dacă Dumnezeu ar fi un dumnezeu de la care să nu şti la ce să te aştepţi, atunci, primele două afirmaţii ar fi de-a dreptul împovărătoare. Să ştii că peste situaţia prin care treci stăpâneşte un dumnezeu oscilant, sau peste persoana ta stăpâneşte un dumnezeu care e când de-o părere, când de alta, ar fi cu adevărat un motiv de panică. Însă a ştii ca Dumnezeul care este suveran peste tine şi peste situaţia prin care treci este un Dumnezeu drept în orice vreme, iubeşte dreptatea şi răsplăteşte după dreptate (cei neprihăniţi privesc Faţa Lui (vs7)), face ca indiferent de greutatea încercării sau de periculozitatea ameninţării, sufletul celui neprihănit să-şi găsească pacea şi confortul în această certitudine.
Această convningere ar trebui să ne călăuzească mereu atunci când, în încercare suntem tentaţi să ne căutăm scăparea în alte locuri decât la Dumnezeul nostru. Tot David spune într-un alt psalm: “încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază.” (ps.37.5-6). Cel ce-şi pune soarta în mâinile Domnului va fi cinstit de El în mod evident şi răsplătit după dreptate.
Dumnezeul suveran peste viaţa ta este Dumnezeul care este în control peste situaţia prin care treci, şi este Dumnezeul drept care iubeşte dreptatea şi răsplăteşte după dreptate. Iata, deci trei motive care ar trebui să ne determine ca, în momente de încercare să căutăm scăpare doar la Dumnezeul nostru. El este singura soluţie a celui neprihănit.
Binecuvântări veşnice,
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu