“Vai, cum s-a inegrit aurul, si cum s-a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele Sfantului Locas pe la toate colturile ulitelor...” Plangeri 4.1
Citind lucrurile astea intr-o miercuri la timpul de partasie personala, in linistea unui loc singuratic gandul m-a dus imediat la versetul din 1 Petru 2.5... “si voi ca niste pietre vii, sunteti ziditi sa fiti o casa duhovniceasca...” Apoi la lucrurile pe care le studiam joia in acea perioada. Noi suntem Biserica, trupul lui Hristos, pietrele vii, pietrele Sfantului Locas... Dar m-am gandit imediat ca sunt in Vechiul Testament, deci de unde ”Trupul lui Hristos” sau “casa duhovniceasca” din acceptiunea apostolului Petru? Asa ca m-am oprit un moment pentru ca nu doream sa scot versetul din context doar ca sa am ce spune, si am citit mai departe. Am fost insa surprins sa aflu, ca intr-o oarecare masura la asta se referea Ieremia. Priviti chiar versetul al doilea: “Cum sunt priviti acum fiii Sionului, cei alesi si pretuiti ca aurul curat alta data, cum sunt priviti acum, vai! Ca niste vase de pamant, si ca o lucrare facuta de mainile olarului! “
Deci? Imi dati dreptate? Vorbea Ieremia de vreo criza financiara plangandu-se de devalorizarea aurului in Sion? Cazuse bursa si acum era necajit ca-si pierduse vreo investitie? Ei, cu siguranta era necajit....Ieremia a fost totdeauna un om al lacrimilor, dar din motive bine intemeiate inaintea lui Dumnezeu. Motive care nu ar trebui sa ne lase nici noua ochii uscati astazi cand privim la noi.
Cine era deci, aurul inegrit, devalorizat? Erau fiii Sionului.. Fusesera totdeauna asa? Nicidecum! “Alesi si pretuiti ca aurul curat alta data...” “Vai!” este o interjectie care exprima mult in Biblie. Incarcatura ei sugereaza o stare groaznica de dezamagire, mila, dispret, durere, ceva incredibil, la care nu te-ai fi asteptat, etc. Oricum nimic de bine (aduceti-va aminte de cartea Apocalipsa).
Fiii Sionului...pietrele vii zidite sa fie o casa duhovniceasca acum risipite pe la colturile ulitelor... Ce contraste: aur curat-vas de pamant; zidit- risipit; ales, pretuit-dispretuit (cum sunt priviti acum-vai!); curat-inegrit; acum-alta data; Asta fusese evolutia (involutia) lucrurilor in timp.
A noastra cum e? As fi vrut sa va spun ceva incurajator, dar nu ma simt liber sa o fac. Poate ca nu e de “vai!” inca, dar mai e mult? Cum suntem priviti acum noi, fiii Sionului? Cum ne priveste lumea?, Cum ne privim noi pe noi? Cum ne priveste Dumnezeu si care e primul cuvant care ne-ar descrie? “Vai!”? Au ajuns si ei ca noi...va spune lumea, ba mai rau. “ Nu vin la voi, pentru ca sunteti mai rai decat mine” – a fost unul din cele mai dese raspunsuri pe care le-am auzit argumentate cu exemple clare.
Noi, in schimb nu ne mai putem privi unii pe altii, ne aratam cu degetul, ne jignim cat cuprinde, ne dorim rau in loc de binecuvantare, facem lucrarea cu nebagare de seama. Aur curat? Suntem negri de invidie, suparare, chiar bucurie in a vedea ca celuilalt ii e rau. Unitate? Risipiti pe la colturile ulitelor (daca extindem putin, nici nu ne deranjeaza... colturile ulitelor sun locurile perfecte pentru barfa, nu?) Ce sa mai vorbesc de incredere sa spui cuiva ceva? Care rugaciune? Care sfaramare in post si rugaciune? Care “sa-mi pese de cel de langa mine?” Suntem egoisti, mincinosi si rai! Inima noastra ascunde mult,gura noastra vorbeste ieftin. Ne lasam dusi de fleacuri, neglijam aspectele esentiale dar ne preocupam excesiv de “menta si marar”. Nu ma faceti sa dau exemple...
Stii ce inseamna ales? Inseamna diferit, inseamna pus de-o parte cu un scop, inseamna un privilegiu fata de cei ce n-au fost alesi.
Stii ce inseamna pretuit? E nevoie sa-ti amintesc de jertfa de la Golgotha?
Stii ce inseamna aur curat? Nici decum aur perfect, dar e aurul la valoarea lui maxima.
Stiti toate astea. De ce? Pentru ca odata am fost asa. Asta ma doare ca in loc sa curatim aurul il inegrim si nici nu ne pasa.
Ales? Pretuit? Aur curat? Se mai simte cineva?
Si nu e starea crestinilor pe glob...E biserica noastra. Esti tu!
Analizeaza-te macar un moment!
Mai straluceste ceva din tine, fiu al Sionului?
Binecuvantari vesnice,
Constatand si incluzandu-ma,
radu samuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu