10.Imparatul Ahaz s-a dus la Damasc, inaintea lui Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei. Si, vazand altarul din Damasc, , imparatul a trimis preotului Uriechipul si infatisarea acestui altar, intocmai cum era facut. 11.Preotul Urie a facut un altar intocmai dupa chipul trimes din Damasc de imparatul Ahaz, si preotul Urie l-a facut mai inainte ca sa se intoarca imparatul Ahaz din Damasc. 12.La venirea lui din Damasc, imparatul a vazut altarul, s-a apropiat de el si s-a suit pe el. 13.A ars pe el arderea de tot si darul de mancare, a varsat jertfele de bautura si a stropit pe altar sangele jertfelor de multumire. 14.A indepartat dinaintea casei altarul de arama care era inaintea Domnului, ca sa nu fie intre noul altar si Casa Domnului; l-a pus langa noul altar, spre miazanoapte. 15.Si imparatul Ahaz a dat urmatoarea porunca preotului Urie:”Sa arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineata si darul de mancare de seara, arderea de tot a imparatului si darul lui de manacare, arderile de tot aleintregului popor din tara si darurile lor de mancare, sa torni pe el jertfele lor de bautura, si sa stropesti pe el tot sangele arderilor de tot, si tot sangele jertfelor; cat despre altarul de arama, nu-mi pasa de el...”
2 Imparati 16.10-15
Sa nu mai fi fost arama la moda? Sau sa fi fost altarul de arama prea uzat, sau prea vechi ca design? Sau era prea mic? Sau era prea mare? Sau pur si simplu trebuia schimbat ceva? Cert este ca Ahaz alege sa construiasca un altar nou, dupa un model nou, un model pagan, dupa propria lui placere. De ce?
Incepem imediat vorba, dar inainte de asta cateva cuvinte despre altarul de arama. Constructia acestui altar a fost poruncita de Dumnezeu lui Moise in Exod 27.1-2, detaliu cu detaliu, masura cu masura, ca parte din dotarile Cortului intalnirii. Era confectionat din lemn de salcam si acoperit cu placi de arama – si asta e o poveste interesanta (Num.16.38) Mai tarziu, acelasi Dumnezeu il delega pe Solomon sa se ocupe de construirea Templului, a Casei lui Dumnezeu, si implicit a altarului de arama pe care trebuiau aduse jertfele intregului popor, acum la dimensiuni considerabil mai mari. (2Cron4)
De data asta insa, lui Ahaz Dumnezeu nu poruncise nimic cu privire la vreo noua redecorare a Casei Domnului. Nu era Dumnezeu cel care venise cu o noua idee de proiect al altarului pentru jertfe. Nu stiu exact motivul. Poate fi teama, poate fi ingamfarea, poate fi o strategie politica de simpatie cu Asirienii care stateau mereu pe punctul de a-i ocupa si lua in robie, poate un moft, poate un gest sfidator, sau un gest disperat sub presiune. Indiferent care ar fi fost motivul, pe noi nu acesta ne intereseaza. Cert este ca Ahaz schimba modul de inchinare lasat si randuit de Dumnezeu pentru a-l inlocui cu unul dupa propria lui placere. “Am vazut un altar interesant in Damasc...vreau si eu unul la fel. Numai noi sa ramanem in urma? Numai noi sa nu facem cum fac toti? Numai noi sa nu avem daca cei care sunt "in top" au si practica asta? Altarul de arama l-a poruncit Dumnezeu pe vremea lui Solomon. Acuma-s alte vremuri. Nu-i mai la moda rugaciunea, cantarea in lacrimi, cititul Bibliei, vorbele duhovnicesti. Mai bine o gluma, o predica scurta si o cantare zgomotoasa si ritmata.Cat despre imbracaminte si alte accesorii, atitudine, purtare... Vreau si eu asa! Punct! Cat despre altarul de arama... nu-mi pasa de el.”
Gandul e adanc, si e mult de vorbit pe tema asta. Nu vreau sa va plictisesc, ba dimpotriva, sa va motivez sa-l adanciti fiecare in dreptul vostru. De cate ori am ales sa ne inchinam inaintea lui Dumnezeu in felul in care ne-ar conveni noua, sau am vazut la altii, sau ne-am lasat indrumati de altii fara sa ne pese de felul in care Dumnezeu a poruncit sa ne inchinam inaintea Lui?
Cand spun inchinare nu ma refer doar la ceea ce facam in biserica. Exemplul cu cantarea si predica l-am dat ca sugestie a unei imagini. Dar astea sunt doar doua lucruri mai evidente care au de a face cu inchinarea in Biserica. Va vorbesc insa despre o VIATA DE INCHINARE inaintea lui Dumnezeu, inchinand fiecare gand, fiecare cuvant, fiecare respiratie si bataie a inimii in momentele mai putin vizibile, in contexte extrabisericesti, extra4ziduri. Cum te inchini inaintea lui Dumnezeu atunci? Multi incepeti in curand BAC-ul. Faceti din asta un act de inchinare la adresa lui Dumnezeu. Sa va pese de altarul de arama, indiferent ce vedeti la ceilalti. Nu adoptati modelul lor de inchinare caci nu lui Dumnezeu se inchina ei facand ceea ce fac. Nu va doriti altare ca cele din Damasc, caci atunci slava lui Dumnezeu nu va mai umple Templul inimii voastre. In schimb, daca-ti pasa de felul in care Dumnezeu a poruncit sa I te inchini, paharul tau va da cu siguranta peste el.
Acelasi gand pentru cei ce slujim intr-un fel sau altul, mai ascuns sau mai vizibil. Sa ne fereasca Dumnezeu sa aducem in mijlocul Templului altarul pe care sa ne suim noi si mandria noastra, lucrurile care ne plac noua si slujirea dupa propriul chef, aducand jertfa unui nebun si provocandu-i scarba lui Dumnezeu prin asa zisele noastre acte de inchinare. NICI MACAR FOC STRAIN PE ALTARUL DE ARAMA! (spunea Radu A. cand am discutat lucrul asta dimineata)
2 Imparati 16.10-15
Sa nu mai fi fost arama la moda? Sau sa fi fost altarul de arama prea uzat, sau prea vechi ca design? Sau era prea mic? Sau era prea mare? Sau pur si simplu trebuia schimbat ceva? Cert este ca Ahaz alege sa construiasca un altar nou, dupa un model nou, un model pagan, dupa propria lui placere. De ce?
Incepem imediat vorba, dar inainte de asta cateva cuvinte despre altarul de arama. Constructia acestui altar a fost poruncita de Dumnezeu lui Moise in Exod 27.1-2, detaliu cu detaliu, masura cu masura, ca parte din dotarile Cortului intalnirii. Era confectionat din lemn de salcam si acoperit cu placi de arama – si asta e o poveste interesanta (Num.16.38) Mai tarziu, acelasi Dumnezeu il delega pe Solomon sa se ocupe de construirea Templului, a Casei lui Dumnezeu, si implicit a altarului de arama pe care trebuiau aduse jertfele intregului popor, acum la dimensiuni considerabil mai mari. (2Cron4)
De data asta insa, lui Ahaz Dumnezeu nu poruncise nimic cu privire la vreo noua redecorare a Casei Domnului. Nu era Dumnezeu cel care venise cu o noua idee de proiect al altarului pentru jertfe. Nu stiu exact motivul. Poate fi teama, poate fi ingamfarea, poate fi o strategie politica de simpatie cu Asirienii care stateau mereu pe punctul de a-i ocupa si lua in robie, poate un moft, poate un gest sfidator, sau un gest disperat sub presiune. Indiferent care ar fi fost motivul, pe noi nu acesta ne intereseaza. Cert este ca Ahaz schimba modul de inchinare lasat si randuit de Dumnezeu pentru a-l inlocui cu unul dupa propria lui placere. “Am vazut un altar interesant in Damasc...vreau si eu unul la fel. Numai noi sa ramanem in urma? Numai noi sa nu facem cum fac toti? Numai noi sa nu avem daca cei care sunt "in top" au si practica asta? Altarul de arama l-a poruncit Dumnezeu pe vremea lui Solomon. Acuma-s alte vremuri. Nu-i mai la moda rugaciunea, cantarea in lacrimi, cititul Bibliei, vorbele duhovnicesti. Mai bine o gluma, o predica scurta si o cantare zgomotoasa si ritmata.Cat despre imbracaminte si alte accesorii, atitudine, purtare... Vreau si eu asa! Punct! Cat despre altarul de arama... nu-mi pasa de el.”
Gandul e adanc, si e mult de vorbit pe tema asta. Nu vreau sa va plictisesc, ba dimpotriva, sa va motivez sa-l adanciti fiecare in dreptul vostru. De cate ori am ales sa ne inchinam inaintea lui Dumnezeu in felul in care ne-ar conveni noua, sau am vazut la altii, sau ne-am lasat indrumati de altii fara sa ne pese de felul in care Dumnezeu a poruncit sa ne inchinam inaintea Lui?
Cand spun inchinare nu ma refer doar la ceea ce facam in biserica. Exemplul cu cantarea si predica l-am dat ca sugestie a unei imagini. Dar astea sunt doar doua lucruri mai evidente care au de a face cu inchinarea in Biserica. Va vorbesc insa despre o VIATA DE INCHINARE inaintea lui Dumnezeu, inchinand fiecare gand, fiecare cuvant, fiecare respiratie si bataie a inimii in momentele mai putin vizibile, in contexte extrabisericesti, extra4ziduri. Cum te inchini inaintea lui Dumnezeu atunci? Multi incepeti in curand BAC-ul. Faceti din asta un act de inchinare la adresa lui Dumnezeu. Sa va pese de altarul de arama, indiferent ce vedeti la ceilalti. Nu adoptati modelul lor de inchinare caci nu lui Dumnezeu se inchina ei facand ceea ce fac. Nu va doriti altare ca cele din Damasc, caci atunci slava lui Dumnezeu nu va mai umple Templul inimii voastre. In schimb, daca-ti pasa de felul in care Dumnezeu a poruncit sa I te inchini, paharul tau va da cu siguranta peste el.
Acelasi gand pentru cei ce slujim intr-un fel sau altul, mai ascuns sau mai vizibil. Sa ne fereasca Dumnezeu sa aducem in mijlocul Templului altarul pe care sa ne suim noi si mandria noastra, lucrurile care ne plac noua si slujirea dupa propriul chef, aducand jertfa unui nebun si provocandu-i scarba lui Dumnezeu prin asa zisele noastre acte de inchinare. NICI MACAR FOC STRAIN PE ALTARUL DE ARAMA! (spunea Radu A. cand am discutat lucrul asta dimineata)
Sa ne luam deci fiecare timpul de a ne cerceta daca nu cumva la momentul asta stam inaintea lui Dumnezeu cum avem noi chef,in felul in care ne convine, fara sa ne pese de felul in care Dumnezeu a poruncit sa stam si sa ne inchinam inaintea Lui.
Sa-ti pese de altarul de arama... Nu-l schimba pentru nu stiu ce altar din Damasc. Nu-l da pe Dumnezeu pe nimic altceva. Cu cine poti sa-L asemeni sau sa-L pui macar alaturi? Nu e El mai de pret ca orice pentru tine? Chiar mai de pret decat tine insuti in ochii tai? Separa lucrurile de pret de cele fara pret. Separa lumina de intuneric! Asa face Dumnezeu! Nu da aurul, argintul si pietrele scumpe pe paie, fan si trestie. Nu va tine! Sa-ti pese de lucrurile de care-i pasa lui Dumnezeu, si nici macar sa nu-ti incarci mintea cu lucrurile pe care Dumnezeu le dispretuieste.
Binecuvantari vesnice,
radu samuel
Sa-ti pese de altarul de arama... Nu-l schimba pentru nu stiu ce altar din Damasc. Nu-l da pe Dumnezeu pe nimic altceva. Cu cine poti sa-L asemeni sau sa-L pui macar alaturi? Nu e El mai de pret ca orice pentru tine? Chiar mai de pret decat tine insuti in ochii tai? Separa lucrurile de pret de cele fara pret. Separa lumina de intuneric! Asa face Dumnezeu! Nu da aurul, argintul si pietrele scumpe pe paie, fan si trestie. Nu va tine! Sa-ti pese de lucrurile de care-i pasa lui Dumnezeu, si nici macar sa nu-ti incarci mintea cu lucrurile pe care Dumnezeu le dispretuieste.
Binecuvantari vesnice,
radu samuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu