Spre Dumnezeu si spre maretia Lui sa ne fie indreptata atentia de randurile de mai jos.Nu de alta, dar atunci cand ti se intampla ce i s-a intamplat poporului Israel in Exod 14, nu mai poti face altceva decat sa privesti la maretia Lui, si eventual, daca mai ai cuvinte, sa-I multumesti!Numai ce scapasera din Egipt, dupa multe incercari si staruinte inaintea unei inimi impietrite ca cea a lui faraon, si acum se bucurau de libertate si de insotirea lui Dumnezeu. Desi mergeau prin pustie, calatoria lor avea sens si directie pentru ca Dumnezeu ii calauzea: ziua printr-un stalp de nor, iar noaptea printr-un stalp de foc. (De lucrul acesta ne bucuram si noi de cand am fost eliberati din robie.Pe oriunde ar fi sa treaca drumul nostru, avem parte de alaturarea lui Dumnezeu.Si chiar de trecem prin pustie, nu suntem dezorientati sau debusolati atata timp cat cautam calauzirea Lui.)Revenind. Dumnezeu le vorbea in fiecare zi prin Moise, indrumandu-le calatoria la fiecare pas.De cealalta parte, insa,El le pregatea un mare test al credintei lor.Inima lui Faraon si a egiptenilor a inceput sa se schimbe fata de popor (v5, 6),regretand faptul ca le-a dat drumul. Asa ca porneste la drum, inarmat de lupta cu o armata numeroasa pentru a-i aduce inapoi in robie pe cei pe care Dumnezeu ii eliberase. (Sa stiti, ca desi am fost si noi eliberati si scosi cu Mana tare de sub robia pacatului, cel ce ne tinea capivi nu s-a impacat cu ideea. El se lupta in fieacare zi sa insele pe multi si sa-i faca robi, si cauta sa faca asta "daca este cu putinta chiar si cu cei alesi").Intr-o zi, asa cum ne vorbeste Dumnezeu si noua, El a spus poporului sa se intoarca din drum si sa faca un popas intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon. "In dreptul locului aceluia sa tabarati, langa mare...." Si s-au aszat acolo, bucurandu-se de peisaj unii cu siguranta inca avand in suflet si pe buze cantari de lauda pentru felul minunat in care Dumnezeu ii eliberase, altii purtand inca vie imaginea izbavirii in mintea lor, copiii se jucau probabil veseli in valurile marii, iar parintii lor priveau in ei cu o credinta innoita viitorul poporului Israel, cu adevarat ales si iubit de Dumnezeu. Insa, la scurta vreme, peisajul avea sa se schimbe. Din spate se apropia dusmanul, inarmat si gata de lupta, cu toate dotarile necesare, la care se adaugau ura si dorinta nesatula de a-i distruge si inrobi iarasi.(v10) Brusc, marea devenea un impediment. Poporul a inceput sa se planga lui Moise si sa strige spre Dumnezeu.Si iata cum laudele la adresa Dumnezeului care facuse lucrui supranaturale pentru ei cu putin timp in urma au fost inlocuite cu replici ieftine gen: "Nu erau oare morminte in Egipt, ca sa nu venim sa murim aici in pustie...?" sau "vrem mai bine sa slujim Egiptenilor decat sa murim in putie?" Probabil noi nu am pune problema asa, dar s-o recunoastem, ca uneori ne lasam coplesiti de dimensiunea umana a problemelor si uitam ca Dumnezeul nostru este dincolo de orice ne-am putea noi imagina, si ne-a aratat-o de nenumarate ori de cand ne-a scos din robie.... Poate am spune: "Doamne, de ce mi-ai spus astazi sa tabarasc aici? M-ai intors din drum ca sa ma bagi intr-o situatie fara iesire!" "Oare Tu ai vrut asa?" sau "De ce mie?, de ce eu?" "Nu era mai bine daca....?" "Ti-am spus eu Doamne ca...."Raspunsul lui Moise este insa cel al omuului care intelege dimensiunea divina a luptei. "Domnul se va lupta pentru voi, dar voi stati linistiti!"(v13,14). Intrebarile nu contenesc, asa cum nici noi uneori nu ne oprim din disperare atunci cand cei din jurul nostru ne incurajeaza.Si asta declanseaza reactia lui Dumnezeu (v15) "Ce rost au strigatele acestea? Spune poporului sa porneasca inainte!" sau pt noi "Ce rost au toate strigatele acestea descurajate? Porneste inainte!""Dar...... Doamne, vei spune, inainte e.....MAREA!" Ei, exact aici voia Dumnezeu sa ajunga!
In fata Marii Rosii intelegi ca ai doua optiuni: Capitulezi in fata vrajmasului, sau mergi prin credinta!
In fata Marii Rosii intelegi ca nu ai nici o solutie de iesire prin puterile proprii.
In fata Marii Rosii intelegi ca Dumnezeul tau e Cel de care asculta si vantul si marea. Tu de ce
n-ai face-o?
Poate esti azi fata in fata cu Marea rosie chiar azi. Alege sa mergi prin credinta, in dependenta si ascultare de Dumnezeul care va desparti Marea inaintea ta si vei merge ca pe uscat. Fii pregatit insa si sa nu faca asta. Dar atunci cu siguranta te va chema sa mergi cu El pe Mare!"Sa nu vi se tulbure inima!Aveti credinta in Dumnezeu si aveti credinta in Mine" a spus Domnul Isus! (Ioan14.1)Va doresc o saptamana biruitoare! Nimic nu-i prea greu pentru El!
Binecuvantari vesnice,
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu