O intrebare care suna destul de cunoscut, banuiesc. Cu siguranta gandul va duce la camera de sus, unde Domnul Isus sta inconjurati de ucenicii Sai la ultima praznuire a Pastelor de care dorise mult sa aibe parte impreuna cu ei. Partea din Scripturi la care m-am oprit saptamana aceasta e cea din Marcu 14. Versetele de la 12 la 21 prezinta exact episodul camerei de sus. Multe lucruri interesante, relateaza (tanarul pe atunci) Ioan Marcu in acest pasaj, detalii unice care il deosebesc de ceilalti evanghelisti, insa asupra lor ne vom opri atentia cu alta ocazie. M-am oprit la textul acesta din simplul motiv ca era textul randuit pentru partasia mea de dimineata cu Domnul.
"Adevarat va spun ca unul din voi, care mananca cu Mine, Ma va vinde..." Si mai apoi: "Fiul omului, negresit se duce dupa cum este scris despre El.Dar vai de acela prin care este vandut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el sa nu se fi nascut!" E rostirea care mi-a marcat dimineata si timpul de rugaciune. Dar haideti s-o luam mai pe indelete...
Ce inseamna sa vinzi? Inseamna a "schimba" ceva pe bani. Dai o masina, spre exemplu si primesti o anumita suma de bani, oferi o piesa de mobila, o bicicleta, un obiect de arta...etc si primesti in schimb bani, reprezentand contravaloarea obiectului stabilita de comun acord intre parti. Desi "a vinde" are cu siguranta in context si intelesul de "a trada", nu este lipsit de noima a spune ca verbul poate fi interpretat si in sensul lui propriu. Iuda stabilise pretul Domnului Isus impreuna cu Preotii cei mai de seama la 30 de arginti...pretul unui rob slab...(Matei 26.14-16). Oare acesta sa fi fost pretul Hristosului Cel nepretuit? E chiar hilar, nu? Cu toate astea aceeasi e si atitudinea noastra de cele mai multe ori in fata banilor. Il vindem pe Hristos! Adica Il schimbam pentru bani, pentru slujbe mai bune, pentru duminici petrecute in mod constant la lucru din lacomie... Nu stiu daca ati observat, dar majoritatea, cand vine vorba de bani devenim tare agresivi, frustrati sau mandri (depinde de salar), ori foarte interesati, serviciul are mereu prioritate (nu vorbesc de situati fortuite sau obligatii de servici, ci de ore suplimentare, sau venituri de care nu ar fi neaparata nevoie sa fie facute duminica). Oricum, exemple sunt multime, nu vreau sa intru in detalii. Cert este ca majoritatea, intr-un fel sau altul stabilim un pret de rob beteag si-L vindem pe Hristos pentru castigul nostru material.
Lucrul la care nu ne gandim si nu s-a gandit nici Iuda, este acela ca pentru a vinde ceva, acel ceva trebuie sa-ti apartina. V-ati gandit vreodata ca Iuda a vandut ceva ce nu-i apartinea? Pentru ca cei ce-L au pe Hristos inteleg ca Hristosul nu se vinde, ci se impartaseste... E cumva si impropriu spus ca Iuda L-a vandut pe Domnul Isus. Din pacate El nu i-a apartinut niciodata...desi I se daruise, asa cum ni s-a daruit si noua, tuturor celor ce L-am primit crezand in Numele Lui, si totodata inca se daruie celor ce vor sa-L primeasca si azi... Cu toate astea, multi dintre noi, cei care avem pretentia ca Il avem, suntem mai gata-gata sa-L vindem in loc sa-L impartasim. Adica sa-L schimbam pe bani, pe castig material in loc sa ne facem prioritate din misiune. Si nu vorbesc de China sau Africa, ci de locul tau de munca! Sunt perfect constient ca robii crestinati din primele secole nu erau liberi sa mearga in fiecare duminica la biserica. Dar isi impartaseau Hristosul stapanilor lor. Acum, desi avem libertatea, parca alegem de multe ori sa ne inrobim singuri pentru un castig care ne este in final paguba. "Nu puteti sluji si lui Dumnezeu si banilor!" spunea Domnul Isus. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Lucrarea unora este chiar administrarea banilor, iar altii sunt obligati uneori sa mearga duminica la servici. Dar e una sa-ti impartasesti acolo Dumnezeul sau sa devi robul a ceea ce faci! Este mereu loc de slujire, si nu numai in biserica. Daca serviciul tau e foarte incarcat, si petreci multe ore la servici, gandeste-te de ce o faci. Doar pentru un salar mare? Sau intelegi ca acolo e locul in care trebuie sa-L impartasesti pe Hristos? Prin harul lui Dumnezeu am la momentul acesta un servici bun, si are intr-un fel partea lui de sacrificiu. Dar daca stau si ma gandesc, Dumnezeu m-a vrut aici cu un scop bine determinat. Nu cred ca Dumnezeu ne vrea saraci daca ne da alternativa unei slujbe mai bune, insa ne vrea tot slujitorii Lui si acolo. Nici Noe sau Enoh (Geneza 5-7) nu au avut biserica si nici macar o "zi a Domnului" cum avem noi duminica. Ei au stiut insa una singura: amandoi au UMBLAT CU DUMNEZEU. Fie la camp, fie acasa, fie pe strada, fie in curte, la masa, in calatorie, etc...Fiecare pas al lor era facut in prezenta lui Dumnezeu. Cred ca asta ne-ar schimba si noua viata.
Cel ce Il schimba pe Hristos pe bani, ar fi fost mai de folos sa nu se nasca...spunea Domnul Isus. Si are dreptate...pentru ca efectiv isi traieste viata degeaba...n-a inteles nimic. Si culmea, tocmai asta cautam, insemnatate si statut. Dar oare nu tocmai El ni le da pe acestea? Cum sa le mai ai daca le-ai "vandut" odata cu El?
Revin in final la intrebarea la care faceam referire la inceput. La o prima citire mi s-a parut atat de puerila. Si ma gandeam: oare ucenicii nu stiau fiecare ce are de gand sa faca? Nu e putin absurd sa te intrebi asa?
Dar am ajuns apoi, luminat de Duhul la concluzia ca o astfel de intrebare care te provoaca la autoanaliza, pusa din cand in cand, te scuteste de mari caderi. Am decis sa ma intreb si eu deci, analizandu-mi din cand in cand starea prezenta, planurile si obiectivele aceasta intrebare. Te provoc si pe tine: ia cateva momente si vezi ce faci la momentul actual? Iti impartasesti Hristosul, sau L-ai vandut de mult? Sau poate inca nu, dar esti in pericol s-o faci...
Da..."Nu cumva sunt eu?" este cea mai legitima intrebare in contextul vietii de astazi...
Binecuvantari vesnice,
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu