Din nou Zaharia si Eisaveta. De data aceasta insa, vorbim despre fiul lor, mult asteptat, Ioan. Ne aflam in preajma sarbatorii botezului Domnului Isus, care, cu siguranta ramane personajul principal al sarbatorii. Cu toate acestea, urmatorul personaj ca importanta, atunci cand vorbim despre acest eveniment este, fara nicio indoiala, Ioan Botezatorul.
Astfel ca, ieri seara, participand la slujba in care sarbatoream acest eveniment si vorbindu-se la primul punct despre lucrarea lui Ioan, am primit urmatorul gand pe care vreau sa vi-l impartasesc. Mie unul mi-a dat de gandit...
Privind deci la lucrarea lui, putem observa clar urmatoarele caracteristici:
1.O lucrare pregatita de Dumnezeu pentru el. Inca dinainte de a se naste Dumnezeu l-a randuit spre aceasta slujire. Nasterea sa miraculoasa, vestirea specifica a lucrarii in care urma sa fie angrenat, ni se fac cunoscute in Luca 1:11-17, prin vestirea ingerului Gabriel. Legat de noi, nu cred ca ar fi deplasat sa gandim ca pentru fiecare dintre noi, cei ce am ajuns sa-L cunoastem, Dumnezeu a randuit o lucrare de facut. Sigur, nu neaparat de dimensiunea celei la care a fost chemat Ioan. Dar poate ar fi bine sa ne punem intreberea la ce ne-a chemat El pe fiecare, in planul Lui stabilit din vesnicie pentru fiecare dintre noi...macar faptele bune in care a randuit sa umblam sa cautam sa ne fie preocuparea zilnica.
2.Apoi, a fost o lucrare pentru care Ioan s-a pregatit si s-a lasat pregatit. Versetul 80 din acelasi capitol ne prezinta un prunc care odata cu dezvoltarea sa in trup, se intarea si in duhul lui, locuind in locuri pustii, retrase si cultivandu-si relatia cu Dumnezeu in post si rugaciune, asa cum se aminteste intr-o alta parte in evanghelii. Legat de noi acum... Ma gandeam cati dintre noi mai suntem astazi dispusi sa platim pretul pregatirii pentru lucrare? Multi dintre noi nici nu ajungem sa lucram din cauza comoditatii sau indiferentei, sau multi din cei ce sustinem ca lucram, avem o lucrare deficitara, superficiala, pentru ca nu platim pretul pregatirii ei (fie pe genunchi, fie in studiu, fie in cladirea de relatii interumane). Pur si simplu nu vrem sa platim acest pret. Suntem ori prea comozi, ori prea fricosi, ori prea indiferenti, ori prea mandri, orgoliosi, ori prea preocupati cu altele.... Multora ne-ar placea sa avem o lucrare, insa lipsindu-ne de pregatirea pentru ea si a ei in sine. Ori, neglijand aspectul pregatirii lucrarii sau pentru lucrare, neglijam exact aspectul cel mai important. Inainte de lucrare sau caracter, indemanare sau chemare, este RELATIE. Relatia cu Dumnezeu a fost si pentru Domnul Isus mereu primordiala. Amintiti-va doar de noptile de rugaciune, de zorii care Il gaseau treaz pe genunchi in locuri retrase inainte de a-si incepe lucrarea Sa propriuzisa de peste zi. Care din cei ce lucram facem astfel? Cati oare nu suntem atat de slabi in duhul nostru si cu o lucrare atat de superficiala pentru ca nu exista si in viata noastra acel timp de loc pustiu, lipsit de orice altceva ce ar putea insemna preocupare, ingrijorare, distragere a atentiei, doar noi si EL, intarindu-ne in duh? Vrem lucrare si rezultate dar fara pregatire si atunci avem exact rezultatele de care ne bucuram la momentul actual. Orgolii, frustrari si cam atat...ca de mai mult nu suntem in stare. Ne lipseste ceva...poate chiar esentialul...poate chiar El... (dar despre asta in urmatoarea postare)
3.Lucrarea lui Ioan a fost o lucrare de pregatire a lucrarii Domnului Isus. Si asta o gasim tocmai in marturisirea lui Ioan despre el insusi inaintea celor trimisi de la Ierusalim: "Eu sunt glasul care striga in pustie: "Neteziti calea Domnului...", cum a zis proorocul Isaia" (Ioan 1.22,23). Ioan a inteles un lucru corect: desi a fost chemat la lucrarea acesta, desi a platit pretul pregatirii pentru ea (si mai apoi chiar pretul ei devenind martir), el stia ca lucrarea lui nu trebuia sa faca altceva decat sa-L puna pe Hristos in lumina. Chiar verbul "a netezi" capata aici conotatii precum a facilita, a face mai usor, a pregati cararea inaintea pasilor Domnului Isus spre inimile oamenilor: "Ioan a venit ca martor ca sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin el"...."Nu era el Lumina"...."a marturisit ca nu este el Hristosul" (Ioan 1.7,8,20) Dragii mei, de fiecare data cand suntem tentati sa ne insusim ceva din lucrare si rezultatele ei, sa ne aducem aminte ca lucrarea pe care o implinim nu are de-a face cu slava noastra ci are doar rolul de a pregati o lucrare ulterioara a Domnului Isus. Noi doar netezim cararea, noi doar pregatim terenul, noi doar facem legatura, creem o punte. Vom intelege oare lucrul asta vreodata? Cat timp vom mai trai cu impresia ca noi suntem cei care au vreo putere de convingere in viata cuiva? Noi nu putem convinge de pacat, noi nu putem intoarce, starni lacrimi de pocainta, sau orice altceva...noi avem doar rolul de a netezi cararea intre oameni si Domnul Isus. Sa inlaturam orice buruiana, sa creem o cale de acces, sa-i aducem fata in fata cu El. Aici, responsabilitatea noastra inceteaza, insa rezultatul este garantat. Ce este altceva decat asta, este orgoliu sau teorii proprii. Si interventia acestor factori nu inseamna altceva decat total opusul "netezirii". Si atunci cand intervenim noi intre oameni si Dumnezeu in acest fel,(in felul nostru) nu facem altceva decat umbrim cu noi insine pe Hristosul pe care lucrarea noastra ar trebui sa-L puna in lumina fara pic de umbra. Sigur, exista si pui de naparci, pentru care oricat de neted ar fi drumul, e zadarnic, iar ei trebuie sa fie atentionati ca nu poti veni oricum la intalnirea cu Dumnezeu. Si daca stam si ne gandim, si asta este o forma de netezire, sau de luminare a celor asupra carora are efect, pentru ca Ioan nu ii pune fata in fata cu orgoliul propriu, ci cu cuvantul lui Dumnezeu pe care ei de altfel il cunosteau foarte bine. Asta e si menirea celor chemati sa netezeasca...
Cum e deci lucrarea pe care o implinesti...cea randuita din vesnicie pentru tine? Te-ai preocupat sa o identifici? Sau ti-e inca teama sau esti inca indiferent? Sau daca iti cunosti chemarea ai platit pretul pregatirii pentru ea? Sau mai apoi poate chiar pentru pretul ei...esti pregatit? Sau inca ti-e teama, esti prea comod sau prins cu altele...Si in final...daca intelegi ca lucrarea care ti-a fost incredintata trebuie sa pregateasca lucrarea Domnului Isus in viata celor din jur... Il pune lucrarea ta in lumina pe Hristos? Esti cel ce netezeste, clarifica, lamureste, faciliteaza intalnirea semenilor cu Hristos, sau esti cel ce se interpune? Iata subiectul la care va invit sa meditam in aceasta saptamana...
Binecuvantari vesnice,
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu