"Departeaza-te de rau si fa binele, cauta pacea si alearga dupa ea..."(Ps 34.14) E unul din versetele la care m-am gandit astazi. Ultimele zile au fost pentru mine un pic mai dificile, (am castigat niste excursii gratuite la spital in urma unei sinuzite :), si stateam si ma gandeam asta-noapte la pacea despre care nu degeaba este scris ca iti poate pazi sufletul, mintea si implicit trupul,in astfel de situatii, acea pace care intrece orice pricepere (Filipeni 4.7), daruita si lasata de insusi Domnul Isus.
Gandul simplu care se desprinde din versetul cu care am inceput este acela ca aceasta pace nu e mereu atat de la indemana pe cat ne-am dori. In vremuri "de bine" e usor sa fii linistit si poate chiar impaciuitor cu ceilalti, insa a stii si a putea sa-ti pastrezi pacea in momente in care nu e chiar atat de logic sa o ai, este intr-adevar una din dovezile de traire cu Dumnezeu. Cred ca tocmai de aceea versetul ne provoaca la "a cauta" chiar "a alerga dupa" pace in momentele in care primul instinct te-ar duce spre cartire, spre autocompatimire sau vaicareala, spre nemultumire, razvratire, riposta, manie... In momente ca acestea versetul ne indeamna sa ne departam de astfel de lucruri si sa facem binele...cautand pacea care poate la prima vedere e poate ascunsa privirilor noastre, orbite de uriasii cu care avem de luptat, sau chiar alergand dupa pacea care parca "nu se lasa prinsa" in acele momente.
Dincolo de metafore si comparatii, indemnul e la a lua atitudine. Deseori ne lipseste pacea, si stand sa ne intrebam de ce, nu facem nimic in sensul asta. Doar ne plangem ca n-o mai avem si ne lipseste asteptand sa cada de undeva asemeni "perei malaiete" in gura respectivului personaj.
Versetul ne indeamna la a ne face partea. Uneori pacea vine peste noi, alteori insa noi trebuie sa mergem in cautarea ei. Poate cautarea sau alergarea dupa pacea care-ti lipseste este tocmai staruinta in rugaciune la care ai renuntat demult, poate refacerea unei relatii, o cerere de iertare sau a ierta pe cineva care ti-a gresit in trecut, poate a renunta la un pacat, poate a cauta voia lui Dumnezeu intr-un mod mai serios.
Omul plin de pace nu e cel care o are in momentele de bine, ci cel ce si-o pastreaza in momentele de greu sau in conditii improprii! Nu te gandi ca pacea e ceva ce trebuie sa ai mereu din senin, sau ca e inclusa in pachetul de fiecare zi. Uneori este, alteori insa trebuie sa faci ceva in privinta asta. Pacea nu e pentru oamenii comozi, e pentru cei interesati sa o aiba.
Partea buna este aceea ca Datatorul pacii nu este cel ce o ascunde. Dumnezeul pacii nu se joaca nici "de-a va-ti-ascunselea", si nici "de-a prinselea". Cel rau este insa cel care ne ia ochii de atatea ori cu alte lucruri facand ca pacea sa ne para ascunsa.
Asa ca, pentru saptamana asta va doresc ochi deschisi in vederea pacii....si daca e cazul spor la alergat...
Binecuvantari vesnice,
radusamuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu