Geneza 18.1-22
Textul este destul de lung ca sa-l copiez aici. V-as ruga insa sa deschideti Biblia la Geneza 18 si sa urmariti partea aceasta din Scriptura.
Din nou Avraam. Un om cu adevarat deosebit. Multe lucruri vrednice de invatat gasim in viata acestui mare om a lui Dumnezeu. Vom desprinde cateva si din acest episod.
As incepe cu o intrebare: cum ai reactionat ultima oara cand ai fost "vizitat" de Dumnezeu? Cand spun asta nu ma refer la timpul de partasie in care noi il cautam pe Dumnezeu, timp pe care ni-l punem de-o parte si pe care incercam cat de cat sa-l inchinam lui Dumnezeu si din punctul de vedere al atentiei noastre, al disponibilitatii, si al timpului fizic, etc. Ci ma refer la momentele in care Dumnezeu ne face cate o vizita "surpriza", in momentele din "zaduful zilei"(vs1) cand stam si noi la usa cortului ca Avraam cuprinsi de indeletnicirea cu lucrurile zilnice obisnuite.
Vom raspunde probabil fiecare in dreptul nostru. Dar iata ce face Avraam atunci cand primeste o astfel de vizita neasteptata de la Dumnezeu prin cei trei barbati din Geneza 18.
1.Disponibilitate, prioritate. "Cand i-a vazut a alergat inaintea lor de la usa cortului..."(vs2) Avraam, intelegand ca primeste vizita lui Dumnezeu, lasa toate celelalte lucruri cu care se ocupa si se grabeste sa-L intampine. Stim ca nu era un lucru foarte onorabil pentru un barbat evreu sa alerge, mai ales la varsta lui Avraam. Apoi era si "zaduful zilei", perioada in care noi abia ne miscam lenesi, dar mai sa alergam... Vizita lui Dumnezeu ii schimba insa lui Avraam prioritatile si poate planurile pentru ziua respectiva. El trece peste orice comoditate si formalism. Tu cum reactionezi in astfel de momente? Esti gata sa lasi toate lucrurile si sa te grabesti sa-L intampini pe Dumnezeu? Sau preferi sa-L ignori pe Cel ce vrea sa te viziteze din cauza ca esti prea comod sau prea ocupat... "Sa astepte si El pana la timpul de partasie...chiar acuma, in `zaduful zilei'...."
2.Inchinare, respect . "...si s-a plecat pana la pamant"(vs2b) Esti gata sa te inchini lui Dumnezeu in momente ca acestea in care El hotaraste sa ti se descopere? Chiar daca esti pe strada, chiar daca esti la lucru... Esti gata sa nu-ti pese ce spun ceilalti? El, Avraam, cel de care se temeau imparati, a carui bogatii intreceau imaginatia se pleaca inaintea a trei oameni. Ce-or fi spus slujitorii? Cum or fi reactionat ceilalti vazandu-l? Poate ca cei ce te inconjoara nu vor intelege cu cine ai de-a face. Tu insa stii! Tu stii ca inaintea lui Dumnezeu nu poti sta oricum. Nu conteaza ca ei nu pricep. Fii gata sa respecti prezenta lui Dumnezeu in orice context, indiferent de orice altceva sau oricine altcineva.
3.Slujire, Avraam nu l-a salutat pe Dumnezeu de la usa cortului zicand: "Buna ziua Doamne, ce mai faci? Uite, eu tot cu treaba, cu slujitorii, pe-aici, cu turmele... Sa ai o zi buna. Termin si eu cu treaba si ne vedem deseara la timpul de partasie..."
Din nou Avraam. Un om cu adevarat deosebit. Multe lucruri vrednice de invatat gasim in viata acestui mare om a lui Dumnezeu. Vom desprinde cateva si din acest episod.
As incepe cu o intrebare: cum ai reactionat ultima oara cand ai fost "vizitat" de Dumnezeu? Cand spun asta nu ma refer la timpul de partasie in care noi il cautam pe Dumnezeu, timp pe care ni-l punem de-o parte si pe care incercam cat de cat sa-l inchinam lui Dumnezeu si din punctul de vedere al atentiei noastre, al disponibilitatii, si al timpului fizic, etc. Ci ma refer la momentele in care Dumnezeu ne face cate o vizita "surpriza", in momentele din "zaduful zilei"(vs1) cand stam si noi la usa cortului ca Avraam cuprinsi de indeletnicirea cu lucrurile zilnice obisnuite.
Vom raspunde probabil fiecare in dreptul nostru. Dar iata ce face Avraam atunci cand primeste o astfel de vizita neasteptata de la Dumnezeu prin cei trei barbati din Geneza 18.
1.Disponibilitate, prioritate. "Cand i-a vazut a alergat inaintea lor de la usa cortului..."(vs2) Avraam, intelegand ca primeste vizita lui Dumnezeu, lasa toate celelalte lucruri cu care se ocupa si se grabeste sa-L intampine. Stim ca nu era un lucru foarte onorabil pentru un barbat evreu sa alerge, mai ales la varsta lui Avraam. Apoi era si "zaduful zilei", perioada in care noi abia ne miscam lenesi, dar mai sa alergam... Vizita lui Dumnezeu ii schimba insa lui Avraam prioritatile si poate planurile pentru ziua respectiva. El trece peste orice comoditate si formalism. Tu cum reactionezi in astfel de momente? Esti gata sa lasi toate lucrurile si sa te grabesti sa-L intampini pe Dumnezeu? Sau preferi sa-L ignori pe Cel ce vrea sa te viziteze din cauza ca esti prea comod sau prea ocupat... "Sa astepte si El pana la timpul de partasie...chiar acuma, in `zaduful zilei'...."
2.Inchinare, respect . "...si s-a plecat pana la pamant"(vs2b) Esti gata sa te inchini lui Dumnezeu in momente ca acestea in care El hotaraste sa ti se descopere? Chiar daca esti pe strada, chiar daca esti la lucru... Esti gata sa nu-ti pese ce spun ceilalti? El, Avraam, cel de care se temeau imparati, a carui bogatii intreceau imaginatia se pleaca inaintea a trei oameni. Ce-or fi spus slujitorii? Cum or fi reactionat ceilalti vazandu-l? Poate ca cei ce te inconjoara nu vor intelege cu cine ai de-a face. Tu insa stii! Tu stii ca inaintea lui Dumnezeu nu poti sta oricum. Nu conteaza ca ei nu pricep. Fii gata sa respecti prezenta lui Dumnezeu in orice context, indiferent de orice altceva sau oricine altcineva.
3.Slujire, Avraam nu l-a salutat pe Dumnezeu de la usa cortului zicand: "Buna ziua Doamne, ce mai faci? Uite, eu tot cu treaba, cu slujitorii, pe-aici, cu turmele... Sa ai o zi buna. Termin si eu cu treaba si ne vedem deseara la timpul de partasie..."
Ci, "Doamne, daca am capatat trecere in ochii Tai, nu trece rogu-te pe langa robul Tau." Ingaduie sa se aduca putina apa, ca sa vi se spele picioarele; si odihniti-va sub copacul acesta. Am sa ma duc sa iau o bucata de paine ca sa prindeti la inima, apoi va veti vede de drum, caci pentru aceasta treceti pe langa robul vostru."(vs.3,4,5) Ei, nu de o bucata de paine are nevoie Dumnezeu cand ne viziteaza, ci de o dorinta vie de slujire. Avraam nu-L primeste in fuga pe Dumnezeu cum facem noi de multe ori. Dumnezeu ni se descopera, intelegem, dar lasam lucrurile tot asa, "nesocotind vremea cercetarii" Pentru ce trece Dumnezeu pe langa tine?(vs5) Cum poti sa-L slujesti in acel moment? Iti pui intrebarile astea cand Dumnezeu te viziteaza? Te opresti din ce-ti propusesesi sa faci? Intelegi ca slujirea lui Dumnezeu are prioritate asupra a orice lucru pe care-l aveai de facut atunci?
Daca vei face asa, te vei bucura de promisiunile lui Dumnezeu (vs10) si lucrurile care ti se pareau imposibil de atins le vei primi in pachetul "este oare ceva prea greu pentru Domnul?"(vs14). Dumnezeu iti va descoperi planurile Sale (vs17), iti va da harul mijlocirii (vs23-33) si atatea alte binecuvantari...
Imi place cum se incheie pasajul: "Barbatii aceia au plecat spre Sodoma. Dar Avraam statea tot in prezenta Domnului." Primim deseori vizita lui Dumnezeu si harul de-a intelege ca ni se intampla. Dar ne tine cat un servici de biserica, cat o predica, cat o rugaciune sau o seara de tineret... si ne intoarcem la ale noastre.
Avraam nu s-a intors la treburile lui spunand "ce frumos a fost..." Ramai in prezenta lui Dumnezeu dupa ce ai primit vizita Lui. El nu te viziteaza decat ca sa-ti aduca aminte ca de fapt e tot timpul acolo. Nu "nesocoti vremea cercetarii" si asigurarea insotirii Sale "in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor" Ramai in prezenta Lui si dupa ce iesi din biserica, si dupa ce inchei timpul tau devotional... El n-a terminat de vorbit cu Tine :). Mai are atatea sa-ti spuna. Fie-ti dragi cuvintele si invataturile Lui. Fa-le "bucuria si veselia inimii tale" si fii mereu pregatit sa primesti vizita Lui.
Binecuvantari vesnice,
radu samuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu