1Samuel 13
O intamplare interesanta in istoria poporului Israel. Urma din nou o batalie cu Filistenii. Cu ceva timp in urma Saul ii biruise intr-o alta lupta si “Israel se facuse urat Filistenilor”(cap 13.4). Si iata ca acum se prefigura o noua inclestare: Filistenii iesisera in trei cete sa cucereasca noi teritorii. “Una a luat drumul spre Ofra, spre tara lui Saul”(vs17)
Afland vestea, poporul se pregateste de lupta. Dar, pe cand agitatia pregatirii era mai mare, stupoare: rand pe rand, razboinicii Israelului constata ca nu au “nici sabie, nici sulita...” Sau cei ce aveau erau acoperite de praf si tocite. “Nu-i nimic”, au zis ei “vom merge la fierar, le vom ascuti si vom fi gata sa-i infruntam pe Filisteni.” Gandindu-se, insa, niciunul din ei nu-si amintea sa aiba vreo ruda fierar. Nici intre prietenii lor nu se numara vreunul. S-au intrebat unul pe altul, vestea s-a raspandit repede, si iata concluzia:
“In toata tara lui Israel nu se gasea niciun fierar. Caci filistenii zisesera: ”Sa impiedecam pe Evrei sa-si faca sabii sau sulite.” Si fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca sa-si ascuta fierul plugului, coasa securea si sapa [...]” (vs 19)
Poate ca acum ne bucuram de vremuri de pace. Dar vreau sa te intreb: unde sunt armele tale? Mai stii de ele? Un lucru e sigur: din ziua in care ne-am “aliat” cu Hristos predandu-ne viata in mana Lui, am declarat razboi iadului si “ne-am facut urati” celui rau. Ce am facut insa de atunci incoace? Sigur ca la inceput, proaspat inrolati in armata Domnului am fost foarte preocupati ca “armele noastre” (rugaciunea, postul, citirea si insusirea Bibliei si toate celelalte “arme de lovire si de aparare pe care le da neprihanirea” 2Cor 6.7) sa straluceasca frumos, sa fie mereu ascutite. Probabil ca ne antrenam des intelegand ca “noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea luati toata armatura lui Dumnezeu ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare dupa ce veti fi biruit totul. “(Efes 6.12) Dar pe parcurs, multi dintre noi am cazut in ispita “vremurilor de pace”. Ei, bine, intre Israel si Filisteni nu era pace, chiar daca asta era impresia. Filistenii aveau un scop precis: poporul Israel trebuie impiedicat sa mai aibe sabii sau sulite. Normal ca n-au facut asta in mod evident, sau prin amenintare. N-ar fi reusit, din contra ar fi fost multime de fierari in Israel, Ba chiar, in incapatanarea lor caracteristica, cred ca fiecare israelit ar fi invatat sa-si ascuta propriile arme.
Nu, ci probabil le-au spus: “avem o oferta pentru voi. Uite, la noi puteti ascuti tot ce aveti nevoie mult mai rapid, avem aparate performante si fierari specializati, pe care nimeni nu-i intrece. In plus, e mult mai ieftin. Vii cu doua securi, si sapa ti-o ascutim gratis.(buna afacere pentru un Evreu:) Ne recomanzi si unui prieten, ai discount 10%....” Probabil ca fierariile din Evreilor au dat in scurt timp faliment, iar daca mergeai la scoala stiai ca daca ajungi fierar in Israel n-o sa-ti prea renteze studiile. Era o meserie aparent fara viitor. Cine stie ce alte trucuri comerciale au mai folosit Filistenii. Oricum, cert este ca le-a reusit: “ Si asa s-a intamplat ca in ziua luptei nu era nici sabie nici sulita in mainile intregului popor care era cu Saul si cu Ionatan; “ (vs22)
Cam asa lucreaza si Satana. Si, din pacate cu unii din noi i-a cam reusit. N-a trebuit decat sa auzim “rapid” si “ieftin” si am cazut in plasa. Asa ca incet, incet am inceput sa ne “ascutim” armele coborandu-ne in tara Filistenilor. Insa atat cat cat vor ei, si in felul in care vor ei. Pretul compromisului si nepasarii noastre noastre este aparent mic acum dar va fi imens in ziua luptei. (“Ce daca nu ma rog azi, maine, ce daca ma opresc din a merge la biserica, il pot gasi pe Dumnezeu si altfel, ce daca ma ocup un pic cu filosofii, ce daca imi pierd un pic vremea cu prietenii, ce daca nu mai iert pe cutare, ce? Doar nu le pot face pe toate! Nu-i nimic!” Exact! Nimic! Si “nimic” e de-ajuns ca ziua luptei sa te gaseasca departe de-a fi pregatit pentru ea.Te va cuprinde disperarea si remuscarea). Tare mi-as dori ca in ziua aceea sa nu se spuna: “In tot “Emanuel-ul” nu se gasea niciun fierar [...] si nu era nici sabie nici sulita in mainile intregului popor de la Emanuel”. Ba din contra sa ne putem bucura ca ziua luptei ne va gasi imbracati cu TOATA armatura lui Dumnezeu (Efes 6) si si armele noastre sa poarte sigla si garantia cerului. “Caci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.” (2 Cor 10.4)
Pentru cei care simtiti chemarea de “fierari” (adica puteti sa va ascutiti si propriile arme, dar le puteti ascuti si pe ale altora), nu dati ‘napoi in “vremuri de pace” (vremuri de altfel grele pentru voi) cand multi nu au aparent nevoie sau aleg alte variante poate mai ieftine. Aveti o responsabilitate enorma. Nu credeti ca “v-ati ales gresit meseria”. Dumnezeu v-a dat-o. Perfectionati-va! Nu va iesiti din mana, nu va subestimati. Veti fi nepretuiti in ziua luptei unuia sau altuia, care nu va mai fi in stare sa-si ascuta singur armele. Transmiteti apoi secretul mestesugului si celor care vin dupa voi, ca ziua luptei sa ne gaseasca pregatiti si sa nu ne poata lua prin surprindere.
Iata: “Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne desbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii.” (Romani 13.12) Asa ca, hai sa stergem praful si sa reincepem antrenamentele. E timpul.
Binecuvantari vesnice,
radu samuel
O intamplare interesanta in istoria poporului Israel. Urma din nou o batalie cu Filistenii. Cu ceva timp in urma Saul ii biruise intr-o alta lupta si “Israel se facuse urat Filistenilor”(cap 13.4). Si iata ca acum se prefigura o noua inclestare: Filistenii iesisera in trei cete sa cucereasca noi teritorii. “Una a luat drumul spre Ofra, spre tara lui Saul”(vs17)
Afland vestea, poporul se pregateste de lupta. Dar, pe cand agitatia pregatirii era mai mare, stupoare: rand pe rand, razboinicii Israelului constata ca nu au “nici sabie, nici sulita...” Sau cei ce aveau erau acoperite de praf si tocite. “Nu-i nimic”, au zis ei “vom merge la fierar, le vom ascuti si vom fi gata sa-i infruntam pe Filisteni.” Gandindu-se, insa, niciunul din ei nu-si amintea sa aiba vreo ruda fierar. Nici intre prietenii lor nu se numara vreunul. S-au intrebat unul pe altul, vestea s-a raspandit repede, si iata concluzia:
“In toata tara lui Israel nu se gasea niciun fierar. Caci filistenii zisesera: ”Sa impiedecam pe Evrei sa-si faca sabii sau sulite.” Si fiecare om din Israel se pogora la Filisteni ca sa-si ascuta fierul plugului, coasa securea si sapa [...]” (vs 19)
Poate ca acum ne bucuram de vremuri de pace. Dar vreau sa te intreb: unde sunt armele tale? Mai stii de ele? Un lucru e sigur: din ziua in care ne-am “aliat” cu Hristos predandu-ne viata in mana Lui, am declarat razboi iadului si “ne-am facut urati” celui rau. Ce am facut insa de atunci incoace? Sigur ca la inceput, proaspat inrolati in armata Domnului am fost foarte preocupati ca “armele noastre” (rugaciunea, postul, citirea si insusirea Bibliei si toate celelalte “arme de lovire si de aparare pe care le da neprihanirea” 2Cor 6.7) sa straluceasca frumos, sa fie mereu ascutite. Probabil ca ne antrenam des intelegand ca “noi n-avem de luptat impotriva carnii si sangelui ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanitorilor acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea luati toata armatura lui Dumnezeu ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea si sa ramaneti in picioare dupa ce veti fi biruit totul. “(Efes 6.12) Dar pe parcurs, multi dintre noi am cazut in ispita “vremurilor de pace”. Ei, bine, intre Israel si Filisteni nu era pace, chiar daca asta era impresia. Filistenii aveau un scop precis: poporul Israel trebuie impiedicat sa mai aibe sabii sau sulite. Normal ca n-au facut asta in mod evident, sau prin amenintare. N-ar fi reusit, din contra ar fi fost multime de fierari in Israel, Ba chiar, in incapatanarea lor caracteristica, cred ca fiecare israelit ar fi invatat sa-si ascuta propriile arme.
Nu, ci probabil le-au spus: “avem o oferta pentru voi. Uite, la noi puteti ascuti tot ce aveti nevoie mult mai rapid, avem aparate performante si fierari specializati, pe care nimeni nu-i intrece. In plus, e mult mai ieftin. Vii cu doua securi, si sapa ti-o ascutim gratis.(buna afacere pentru un Evreu:) Ne recomanzi si unui prieten, ai discount 10%....” Probabil ca fierariile din Evreilor au dat in scurt timp faliment, iar daca mergeai la scoala stiai ca daca ajungi fierar in Israel n-o sa-ti prea renteze studiile. Era o meserie aparent fara viitor. Cine stie ce alte trucuri comerciale au mai folosit Filistenii. Oricum, cert este ca le-a reusit: “ Si asa s-a intamplat ca in ziua luptei nu era nici sabie nici sulita in mainile intregului popor care era cu Saul si cu Ionatan; “ (vs22)
Cam asa lucreaza si Satana. Si, din pacate cu unii din noi i-a cam reusit. N-a trebuit decat sa auzim “rapid” si “ieftin” si am cazut in plasa. Asa ca incet, incet am inceput sa ne “ascutim” armele coborandu-ne in tara Filistenilor. Insa atat cat cat vor ei, si in felul in care vor ei. Pretul compromisului si nepasarii noastre noastre este aparent mic acum dar va fi imens in ziua luptei. (“Ce daca nu ma rog azi, maine, ce daca ma opresc din a merge la biserica, il pot gasi pe Dumnezeu si altfel, ce daca ma ocup un pic cu filosofii, ce daca imi pierd un pic vremea cu prietenii, ce daca nu mai iert pe cutare, ce? Doar nu le pot face pe toate! Nu-i nimic!” Exact! Nimic! Si “nimic” e de-ajuns ca ziua luptei sa te gaseasca departe de-a fi pregatit pentru ea.Te va cuprinde disperarea si remuscarea). Tare mi-as dori ca in ziua aceea sa nu se spuna: “In tot “Emanuel-ul” nu se gasea niciun fierar [...] si nu era nici sabie nici sulita in mainile intregului popor de la Emanuel”. Ba din contra sa ne putem bucura ca ziua luptei ne va gasi imbracati cu TOATA armatura lui Dumnezeu (Efes 6) si si armele noastre sa poarte sigla si garantia cerului. “Caci armele cu care ne luptam noi nu sunt supuse firii pamantesti, ci sunt puternice, intarite de Dumnezeu ca sa surpe intariturile.” (2 Cor 10.4)
Pentru cei care simtiti chemarea de “fierari” (adica puteti sa va ascutiti si propriile arme, dar le puteti ascuti si pe ale altora), nu dati ‘napoi in “vremuri de pace” (vremuri de altfel grele pentru voi) cand multi nu au aparent nevoie sau aleg alte variante poate mai ieftine. Aveti o responsabilitate enorma. Nu credeti ca “v-ati ales gresit meseria”. Dumnezeu v-a dat-o. Perfectionati-va! Nu va iesiti din mana, nu va subestimati. Veti fi nepretuiti in ziua luptei unuia sau altuia, care nu va mai fi in stare sa-si ascuta singur armele. Transmiteti apoi secretul mestesugului si celor care vin dupa voi, ca ziua luptei sa ne gaseasca pregatiti si sa nu ne poata lua prin surprindere.
Iata: “Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Sa ne desbracam dar de faptele intunericului, si sa ne imbracam cu armele luminii.” (Romani 13.12) Asa ca, hai sa stergem praful si sa reincepem antrenamentele. E timpul.
Binecuvantari vesnice,
radu samuel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu